Author Archive

Posted on January 10, 2011 - by Nico

Ce cred barbatii despre femeile frumoase si destepte?

Esti fumoasa?
Esti inteligenta?
Ai studii?
Esti citita?
Te simti admirata?
Porti tocuri?
Stii sa te aranjezi?
Mergi la sala?
Ai par lung?

Daca indeplinesti toate aceste calitati te afli in categoria femeilor frumoase de care majoritatea barbatilor fug.

Ai toate calitatile si vei ramane singura timp indelungat, pana il vei intalni pe cel puternic sau poate mai puternic decat tine si cu destul curaj incat sa te abordeze si sa stie sa iti intre in gratii asa cum tu simti ca meriti.

Stii ca meriti mult mai mult decat iti ofera viata, si uneori te prefaci ca nu vezi toate astea. Iti doresti sa fii acceptata asa cum esti!

Scriu acest articol pentru voi pentru ca vreau sa intelegeti ca frumusetea nu iti asigura succesul in viata. Frumusetea nu te propulseaza pe culmi inalte si avantajele ei exista doar in mintea celor din jur.

A trebuit sa trec prin ceea ce trece o femeie normala chiar daca am un dar in plus fata de altele, chiar daca am calitati pe care alte femei le apreciaza doar in reviste.

Cand eram mica stiam ca sunt frumoasa si spun asta fara lipsa de modestie. Ma uitam tot timpul in oglinda si bunica mea imi spunea atunci “vezi ca daca te mai uiti mult in oglinda nu te vei marita”.

Nu voiam sa cred asa ceva, ma gandeam “doamne cum poate sa aspuna asta?”.
Credeam ca barbatii voi roi in jurul meu. Ca voi avea succese peste succese si ca voi face doar victime in jurul meu. Ma vedeam o norocoasa si nu imi imaginam ca viata mea ar avea de suferit din cauza ca am fost inzestrata cu calitatile unei zeite.

Intotdeauna am avut incredere in mine, in farmecul pe care el emanam in jurul meu inca de cand eram mica. Toate lumea ma complimenta si parca ma si vedeam cu trena de barbati dupa mine.

Toate aprecierile pe care le faceau la adresa mea imi cresteau aripile si mai mari. Eu imi vedeam de viata mea si de visele mele. Visam la un Fat-frumos, visam la o viata plina de success, ca vorba aia sunt frumoasa. Ma vedeam zana si bibeloul unui barbat si cand ma gandeam la asta il si vedeam ingenuncheat in fata mea.

Am avut relatii, am crezut in iubire, am daruit si am fost dezamagita. Am fost insealata si desconsiderata. Am trait tot ceea ce traieste o femeie normala mai putin inzestrata cu frumusete.

Am plans, am suferit si m-am dat cu capul de pereti. Am trait tot ce poate exista pe lumea asta. Si acum ma intreb? M-a ajutat cu ceva faptul ca sunt frumoasa? Cu nimic pentru ca eu nu am profitat de frumnusetea mea si am incercat tot timpul sa ma comport ca si un om normal.

Si acum mi se spune “stii cat esti de frumoasa?”, “stii cum aratati?”. Da stiu ca arat foarte bine, stiu ca sunt frumoasa, stiu ca am un corp frumos de care am grija in fiecare zi. Ma aranjez, merg la sala si ma imbrac cu gust. Asta fac pentru mine si oricat de singura sunt si noaptea ma imbrac frumos.

Ce cred barbatii despre femeile frumoase?

Acum ceva timp,  mi-a scris un barbat pe facebook urmatorul mesaj : “as vrea sa inteleg de ce sunt asa de multe femei frumoase singure”. Mi-a atras atentia asupra unui aspect de care eram constienta.

Si atunci mi-am adus aminte toate replicile care mi-au fost spuse de anumiti barbati legate de mine si de interpretarile pe care ei le faceau despre mine.

Acesta a fost momentul in care mi-am dat seama ca am in jurul meu femei frumoase care au suferit, femei care au trecut prin experiente similare cu ale mele. Dar pe langa femei am si barbati care sunt singuri. La fel de frumosi ca si mine. Si ma intreb “oare de ce?”.

Merg pe strada si barbatii intorc capul dupa mine. Nu au curaj sa ma abordeze. Sunt un om normal, sunt ca toti ceilalti. Am suflet, stiu sa iubesc, stiu sa ofer? De ce? Chiar asa de fiorosi par oamenii frumosi?

Parca aud si acum o cunostinta care mi-a spus: “stii lui ii place foarte mult de tine, te doreste, dar ii este frica de tine”. Stii ce a a spus despre tine? Ca esti prea frumoasa, ca pe asta sigur nu o poti tine acasa. te apuca gelozia in preajma ei si iti trebuie bani pentru asta ca sigur este foarte pretentioasa’.

Ce se afla in spatele acestor intrebari? Frica, teama? Ti-e teama ca te depaseste, ca te va parasi, ca nu vei putea suporta privirile celor din jur atintite asupra “bunului tau”? Ce?

Chiar ma gandeam, ce ar trebui sa fac? Sa umblu ca o ciuma, sa ma uratesc, sa umblu nespalata si neingrijita? Cu ce ma incalzeste asta? Atunci vor fugi de mine ca miros sau sunt neglijenta. Barbatii nu doresc astfel de femei in jurul lor.

Vor femei frumoase, vor sa fie laudati si vor sa se simta bine in preajma lor. Insa cand sunt pusi in fata faptului implinit fug. Pana la urma ce vor?

Pe langa faptul ca esti fumoasa, daca mai ai si studii e si mai rau. Trebuie sa fii foarte atenta ce barbati iti alegi. In viata mea pentru mine nu a contat ca el nu are studii, ca nu are bani si situatie si mai stiu eu ce.

Am intalnit tot felul de barbati, insa pentru mine a contat cum s-au purtat ei cu mine. Nu contau studiile si banii din banca, masinile si casele. Si nici asa nu a fost bine. Au ajuns a imi reproseze dupa un timp de relatie “ca ce, eu ma cred superioara?, ca “cine ma cred eu daca am facultate?’. Nici asa nu a fost bine. Fara sa conteze pentru mine prea mult toate astea, ei se simteau asa langa mine. Imi erau inferiori si ei vedeau asta., eu nu voiam sa vad. Am ajuns sa spun ca eu chiar nu ma voi mai uita la un barbat care nu este de nivelul meu.

Am fost placuta si curtata, dar de multe ori la stadiul asta am ramas, asta pentru ca eu paream altfel decat sunt. Cand au ajuns sa isi dea seama ca eu sunt un om normal ca toate celelalte femei, ca am un suflet, ca vreau lucruri normale de la viata, au ajuns la pareri de rau.

Mi-au si spus “imi pare rau ca nu am stiut sa aleg si nu am acordat suficient timp pentru a te cunoaste, eu te credeam altfel”. Acest “altfel” era doar in mintea lor. Mult prea tarziu pentru mine…

Parerile celor din jur sunt diverse. Am auzit chiar ca se spune ca as fi o intretinuta. Mi-a dezvaluit gandurile si am fost socata sa aflu ce gandeste despre mine. Mi-a spus “stii eu am intrebat de tine, daca esti cu cineva si cand am aflat ca esti singura nu am crezut. I-am spus lui V, “du-te ma asta singura, pai tu nu vezi cum arata?”.

Deci daca arati bine, inseamna ca au unul cu bani in spate? Stie cineva cat de simplu este sa arati bine? Credeti ca eu stau toata ziua in saloane sa ma intretin? Toata ziua fac masaje, cumparaturi in magazine scumpe? Nici nu mai tin minte de cand nu mi-am cumparat o haina din mall….

Adica cum? Daca esti fumoasa, daca arati bine, daca stii sa iti pui hainele pe tine nu esti singura? Cum vine asta? Neaparat trebuie sa ai un sponsor, neaparat esti intretinuta?

Un barbat dupa ce a ajuns sa ma cunoasca, si sa afle ca eu sunt psiholog a fost tare mirat si mi-a spus “stii eu credeam ca esti o tipa fitoasa, ca esti intretinuta, ca toata ziua nu faci altceva decat sa ai grija de tine”. Asa mi-a spus si eu am fost socata. Nu imi inchipuiam ca gandurile oamenilor merg atata de departe.

E trist sa iti dai seama de ce gandesc altii despre tine doar bazat pe o imagine. Iti pun o eticheta si merg mai departe.

O impart ca si o invitatie daca cineva intreaba de tine. Si  uite asa merg zvonurile si iti cladesc o reputatie de ajungi sa te miri care sunt motivele pentru care esti ocolita.

 Chiar sunt o femeie frumoasa si sunt mandra de mine. Imi place cum arat, ce sunt, cum gandesc si ce fac. Asta este pentru mine, ce se vede in exterior este altceva. Lucrurile bune sunt de regula invizibile.

Chiar trebuie sa stai in mocirla pana la gat ca sa fii vazuta? Da, intradevar este bine sa fii inzestrat cu calitati de la mama natura, te scuteste de foarte multe ganduri.

Stai linistita ca stii ca nici o prietena nu va acea curajul sa atenteze la bunul tau, te simti in largul tau atunci cand esti intr-un cerc, nu te uiti cu rautate la cineva care este la fel de frumos ca si tine sau mai frumos, nu esti invidioasa atunci cand simti ca celelalte din jurul tau sunt curtate.
Esti linistita si stii ca ai tot ce ai nevoie pentru a fi tu asa cum esti.

Care este explicatia?

Cu toate ca orice barbat isi doreste in preajma lui o femeie frumoasa, primele minute petrecute in preajma unei astfel de femeie sunt dezastruoase pentru el. Organismul lui secreta cortizol, hormonul stresului intr-o cantitate foarte mare. Din aceasta cauza, pe termen lung ei pot avea probleme de sanatate

Pe termen scurt si în doze mici acest hormon are efecte pozitive, în sensul ca ne face mai atenti, mai activi. Insa atunci cand e secretat permanent cortizolul contribuie la o serie de probleme de sanatate, cum sunt bolile de inima, diabetul, impotenţa, hipertensiunea.

De asemenea, nivelul de cortizol este secretat in doze mult mai mari atunci cand barbatul considera ca femeia nu „este de nasul lui”, crede ca nu merita sa stea langa el o astfel de femeie. De regula barbatii considera ca „femeile frumoase sunt periculoase”.

De ce se întâmplă asta? Pentru majoritatea bărbaţilor, prezenţa unei femei frumoase reprezintă oportunitatea unei relaţii de dragoste. Însă nu toţi consideră că ar merita să aibă lângă ei o femeie atrăgătoare.
Aşa că se declanşeaza stresul: teama de a nu pierde o ocazie pe de o parte şi teama de a nu fi refuzat pe de altă parte.

Asa cum exista fobie de animale, de spatii inguste sau de apa, tot asa si aceasta teama are o denumire. Ea se numeste caligynephobia sau venustraphobia, definita si teama de femei frumoase. Surpinzator, asa-i? Exista o teama de frumos. Chiar nu imi imaginam ca cineva s-ar putea teme de ceva ce este frumos!

Aceasta fobie afecteaza orice gen de relatii, fie sociale, de afaceri sau parteneriate, prin faptul ca cei care au aceasta teama refuza orice contact cu o femeie frumoasa. Simptomele manifestate in astfel de cazuri sunt simple si usor de detectat, respiratie accelerata, batai neregulate ale inimii, agitatie si transpiratie.

Cum scapam de o fobie? Tepapia cognitiv comportamentala recomanda expunerea treptata la obiectul fobogen. Asa cum am spus mai sus, daca cel din fata ta are rabrdarea sa te cunoasca, in timp aceasta teama ar putea disparea. Ar vedea si altceva frumos la cea din fata lui si in loc sa-i trezesti instincul de teama, ai putea sa-i trezesti dorinta de a te avea…oare? cati barbati rezista la asa ceva?

O femeie frumoasa resprezinta un pericol pentru ei. Ar putea insemna inceputul unei relatii sigure de iubire. Insemna ca ei sa isi piarda controlul cu siguranta. Cati barbati prefera asta? Se multumesc sa ramana inchisi in „cutia de barbat”pe care si-au creat-o.

Ei sunt cei mai tari, cei mai duri. Pentru ei a fi barbat inseamna sa nu isi piarda mintea in fata unei femei. Se si intreaba poate la un moment dat pentru ce au trait, cand de fapt iubirea este cea care ne inalta, ea este cea care ne face mai buni, mai generosi.

O femeie frumoasa, daca mai este si destepta pentru un barbat inseamna o continua sursa de nesiguranta. Se tem ca ea ar putea fi dorita si de alti barbati. Si in ciuda faptului ca isi doresc o relatie cu o astfel de femeie, totusi o evita. Isi aleg o partenera mai putin semnificativa, pentru ca apoi sa isi aleaga o amanta pe masura…frumoasa

Mult timp credeam ca eu sunt vinovata…am inteles in sfarsit ce se intampla. Ai trecut prin asa ceva? Care sunt experientele tale? Cum ai inteles situatia si ce sentimente ti-a creat? Astept parerile tale, pentru ce ele conteaza pentru mine.

Cu drag,
Nicoleta Leahu

Posted on November 18, 2010 - by Nico

Cele 5 etape pe care le parcurgem in relatia de cuplu

Ce inseamna a trai in cuplu?

Care sunt beneficiile vietii in doi?

Care sunt etapele unui cuplu?

In ciuda greutatilor care apar atunci cand traim alaturi de cineva, cuplul este cel mai bun stil de viata si cea mai buna strategie de a creste probabilitatea de a fi fericiti pe termen lung.

Cat suntem fericiti in cuplu?

Toate cuplurile sunt fericite in perioada de inceput, cea de seductie si in luna de miere. Asta inseamna vre-o 2-3 ani. Dupa aceasta perioada lucrurile se cam strica. De ce se intampla asta? Pentru ca partenerii isi arata adevarata fata si responsabilitatile de cuplu, familiale si profesionale si financiare devin din ce in ce mai mari.

Unele cupluri reusesc sa ramana fericite mai mult timp. Asta se intampla pentru ca ele au invatat sa treaca mai usor peste crizele si conflictele din viata conjugala.

Cum reusesc cuplurile sa treca peste perioadele de criza?

Prin ce se diferentiaza cuplurile fericite de cele nefericite?

Ce fac cuplurile fericite fata de cele nefericite?

Cercetarile au demonstrat ca partenerii care apartin cuplurilor fericite poseda aptitudini si atitudini diferite de cele ale iubitilor intimi, care de regula in timp se transforma in dusmani.

Cuplurile fericite reusesc sa evite piedicile care se ivesc, comparativ cu cei care se despart si care urmeaza de regula acelasi scenariu: seducere, unire, competitie si despartire.

Toate cuplurile trec prin aceleasi momente critice si se confrunta cu aceleasi conflicte. Iubirea si cu increderea de la inceputul relatiei ar trebui sa transforme partenerii.

Asta presupune ca in timp ei sa renunte la iluziile adolescentine, sa dobandeasca experienta si sa faca eforturile necesare pentru a transforma relatia intr-un spatiu de dezvoltare persoanala, conjugala si familiala.

Cati dintre noi am mers mai departe in relatie chiar daca am simtit ca nu mai este ca la inceput?

Cati dintre noi am avut puterea a crede ca relatia va rezista in timp?

Cum am trecut peste perioada de inceput a relatiei ai am acceptat ca ea evolueaza si ca ceea ce am simtit la inceput se poate tansforma in timp in ceva mult mai puternic?

Intradevar ceea ce simtim la inceput difera uneori de ce simtim dupa o anumita perioada alaturi de partener. Sentimentele cu toate ca noi credem ca dispar se transforma de fapt, devin mai puternice. Relatia devine mai stransa, partenerii se cunosc mai bine.

Foarte multe cupluri cand ajung aproape de pasul decisiv si anume casatoria se despart. De ce se intampla asta? Cum ajung ei la concluzia ca relatia lor nu functioneaza cand de fapt nu stiu ce implica cu adevarat o relatie?

In relatiile mele lucrurile se schimbau dupa o perioada foarte scurta de timp. Simteam ca nu mai este la fel ca la inceput. Incepand de la timpul petrecut impreuna, vorbele dulci, tandrete toate scadeau in intensitate.

Ce faceam? Cautam explicatii si motive pentru care se intampla asta. Voiam ca totul sa fie ca la inceput. Voiam ceva ce nu mai puteam avea. Nu realizam ca relatia trecea la un alt nivel. Credeam ca ceva s-a stricat si voiam sa repar.

Cautam probleme unde ele nici nu existau si de regula atunci cand cauti ele nu intarzie sa apara. Si pentru ca si eu sunt femeie, incepeam “nu mai esti ca la inceput”, “ce se intampla”, “te-ai schimbat”, este vorba de altcineva?”.

In jurul meu si in relatiile mele nu am auzit un barbat sa fie preocupat de latura emotionala a relatiei. Mi-a luat timp sa inteleg ca ei sunt foarte diferiti de noi. Barbatilor le este bine atata timp cat ii accepti asa cum sunt, atata timp cat lor le permiti accesul la “locul fericirii”.

Am inteles in final ca gandim, simtim si vedem lucrurile prin lentile diferite. Viata este altfel pentru un barbat comparativ cu cea a femeilor. Mi-am dat seama ca noi suntem cele care oferim si ei sunt cei care primesc. Si am mai inteles ca trebuie sa iti accepti partenerul asa cum este, sa il iubesti cu tot cu defecte.

Daca poti trece peste perioada de inceput a relatiei, daca imaginea lui este reala in mintea ta, daca stii ce vrei si el iti poate oferi ce ai nevoie, insa el are mici defecte mi-am dat seama ca se poate merge mai departe.

Am inteles ca asa cum totul evolueaza in jurul nostru, la fel si relatia in care suntem evolueaza. Mi-am dat seama ca putem evolua impreuna si asta este tot ceea ce conteaza.

Crezi ca tot timpul vei trai la aceeasi intensitate in relatia ta?

Realizezi ca evoulam si ca totul este in schimbare?

Si daca totul din jurul nostru se schimba accepti ca si relatia ta se schimba?

 

Aici voiam de fapt sa ajung, la etapele prin care trecem atunci cand suntem in relatie. Sunt firesti si normale si orice am face nu avem cu sa trecem peste ele.

Care sunt etapele unui cuplu?

 

Toate aceste etape au fost analizate si studiate in amanunt. Este vorba de cinci etape care se suprapun si se influenteaza reciproc.

Luna de miere

Aceasta etapa este cea in care ne seducem reciproc si in care niciunul dintre parteneri nu este sigur de relatia din care face parte. Atat barbatul cat si femeia cauta sa isi arate cele mai frumoase parti, se prezinta in cea mai frunoasa lumina posibila.

Chiar daca nu le sta in fire, barbatii se arata atenti si comunicativi si femeia se arata mai receptiva si mai admirativa.

Fiecare isi acorda unul altuia tot timpul disponibil, comunica foarte bine si chiar fac planuri de viitor. Cred ca iubirea dintre ei ii va ajuta sa treaca peste orice greutate si viseaza ca aceasta etapa va dura la nesfarsit.

Lupta pentru putere

Pasiunea se stinge treptat si lasa loc unei fericiri mai linistite. Este etapa in care apar micile defecte, fericirea scade in intensitate.

Fiecare dintre cei doi este sigur ca l-a cucerit pe celalat si cauta sa scoata la iveala nevoile si pretentiile. Este momentul in care diferentele dintre parteneri, pretentiile si asteptarile devin sursa de conflict.

Este nevoie ca in cuplu sa trecem prin aceasta etapa, pentru ca doar asa ajungem sa il cunoastem pe celalat, sa ne exprimam nevoile si asteptarile pe care le avem in cuplu. Este una din etapele decisive pentru cuplu, deoarece foarte multe cupluri isi inceteaza aici evolutia si foarte putine cupluri ies invingatoare din aceasta lupta inevitabila.

Impartirea puterii

Chiar daca vrem sa credem ca in cuplu suntem egali, sau asa ar trebui sa fim, barbatul si femeia sunt diferiti. Cu toate ca ambii parteneri accepta ca exista diferente, sunt de acord sa puna aceste diferente in serviciul cuplului.

Astfel ei invata sa isi administreze crizele si conflictele inerente vietii in doi. Inteleg ca in cuplu sunt doi, ca sunt iubiti si nu dusmani, inteleg ca nu trebuie sa lase emotiile negative si frustrarile sa afecteze relatia si bucuria de a fi impreuna.

Angajamentul

Este etapa in care cuplurile ar trebui sa decida sa se casatoreasca. Ei inteleg ca iubirea nu mai are la baza pasiunea. Se cunosc foarte bine si autentic reciproc, se accepta asa cum sunt cu resursele, sensibilitatile si slabiciunile fiecaruia.

Atasamentul devine mai puternic, si-au creat un stil de viata original si unic depasind toate crizele aparute. Au invavat sa isi sporeasca intimitatea, se pot sprijini unul pe celalat. Au inteles ca pentru a fi impreuna trebuie sa fie aliati si nu complici.

Deschiderea catre celalat

Este ultima etapa prin care trece un cuplu. S-au acceptat asa cum sunt si au atins intelepciunea de care au nevoie pentru a fi fericiti pe termen lung. In ciuda greutatilor intalnite ei au reusit.

Este etapa in care de regula cuplurile isi aduc aminte de conflictele anterioare si se amuza pe seama lor. Cuplurile care ajung in aceasta etapa sunt un exemplu pentru cei din jurul lor.

Foarte multe cupluri se opresc in evolutie in primele doua etape. Motivele sunt diverse, de la lipsa de maturitate, rigiditate, pana la imposibilitatea de a accepta ca noi oamenii suntem intr-o continua evolutie. Si daca noi evoluam ar trebui sa intelegem ca relatia in care ne aflam ar trebui sa treaca la un alt nivel.

Ce ne impiedica sa evoulam in cuplu? Teama, frica, imposibilitatea de a face fata greutatilor care apar? Si daca iti iei posibilitatea de a experimenta si cunoaste adevarata viata in cuplu si renunti, cum vei sti ce ai de facut in viitor?

Tu cum ai evoluat in cuplul tau?

In ce etapa te-ai oprit?

Cum ai reusit sa mergi mai departe?

Care sunt parerile tale despre viata in doi?

 

Cu drag

Nicoleta Leahu

Posted on November 2, 2010 - by Nico

Ai mai face sex cu fostul?

Fiecare relatie are momentele ei frumosase, placute memorabile, in special cele legate de partidele de sex aprinse. A fost atata de bine incat dupa o astfel de partida ati facut un legamant. Si anume ca indiferent de cel sau cea cu care veti fi voi tot va veti mai iubi in taina. Simti ca legatura dintre voi este atat de puternica incat nu vei rezista tentatiei.

Vine despartirea din motive diverse si apare o noua relatie in viata ta. Esti prins in noul joc erotic, noi senzatii te cuprind langa cel nou. Uiti ca ai facut un juramant, uiti ca ai jurat ca nimeni nu va lua locul lui in inima ta.

Traiesti, plutesti, simti ca nimeni nu mai este asa fericit ca tine. Insa chiar daca noua relatie ti-a oferit pe moment ceea ce credeai ca nu vei mai simti vreodata totusi se intampla ca dupa ce treci de faza de indragostit cumva nu stiu cum apare din nou vechea ta relatie.

Poate ca apare din intamplare sau poate ca ar vrea sa faca din nou parte din viata ta. Te macina gandul ca fostul corp te facea sa te simti in largul tau. Era aftfel pentru tine. Faci comparatii si chiar daca la un moment dat te simteai chinuit in acea relatie simti ca acea persoana face inca parte din viata ta.

Te apuca teama si iti pui intrebarea “cum sa o las in bratele altcuiva cand inca mai raspunde batailor inimii mele?”.

Sunt crunte momentele in care simti ca langa cel nou nu iti gasesti locul. Orice ai face el nu poate inlocui ce a fost. Trecutul este prezent inca in viata ta. Te gandesti la el, faci comparatii, incerci sa il integrezi si orice ai face tot la el te gandesti.

Chiar daca cel de langa tine iti ofera tot ceea ce crezi ca ai nevoie, chiar daca incearca sa fie tot ce ti-ai dorit simti ca ceva lipseste. Cauti, iti pui intrebari, te macini, te gandesti la ce ai avut si ce ai pierdut. Il vrei inapoi, insa cat de adevarat graieste inima ta? Chiar il vrei inapoi?

Cu fiecare zi care trecea simteam asta. Ne-am jurat reciproc ca ne vom iubi toata viata. Am facut un legamant si nu putem scapa de el. A gresit si am decis ca voi pleca din viata lui. Eram epuizata. Ma chinuia si am vrut sa plec. Asta am facut. El parea fericit in noua relatie. Ma durea sa vad asta. L-am lasat sa isi faca viata asa cum dorea si simtea. A trecut o perioada in care am suferit, am plans si m-am rugat sa imi fie bine.

Dupa o perioada am intalnit pe cineva, m-am indragostit si eram fercita. El vedea asta, simtea ca pluteam si eram multumita.

Acest lucru i-a declansat furia impotriva mea. Cum tu esti fericita? La el trecuse deja perioada de indragostit. Era cu ochii pe mine. Nu ii venea sa creada ca cineva ma poate fericita asa cum el nu mai stia sa o faca. Era clar, ma voia inapoi. Nu suporta idea ca eu sa fiu in bratele altcuiva. Nu putea concepe ca altineva ma poate iubi.

Ma voia doar pentru el. Ar fi preferat sa merg poate la o manastire, doar ca sa stie ca nimeni nu imi atinge trupul in locul lui. Parca eram un bun al lui. Ii apartineam in intregime.

Ma voia inapoi si mi-a declarat asta. A plans, s-a umilit, a incercat prin toate mijloacele sa ma determine sa renunt la fericirea care ma acaparase doar sa fiu din nou cu el. M-a cerut si de nevasta, crezand ca ma va indupleca. Totul a fost in zadar. Nu m-am lasat induplecata, am privit inainte fara regrete. Aveam o alta viata si simteam ca o merit. Eram fericita si simteam ca mi se cuvine. Am gandit “vremea lui a trecut”. Voiam sa calatoresc in alta directie decat el.

Nu intelegea cum eu care eram atat de supusa refuz. El credea ca este irezistibil. Imi propunea partide de sex, credea ca este cel mai bun. Asta il preocupa pe el. Nici nu cred ca ma mai iubea.

Cauta tot felul de mijloace sa ma atraga spre el, voia si avea nevoie sa stie ca inca mai simt ceva pentru el. Voia sa ma provoace sa declare ca el este mai important si ca pe el il mai iubesc inca sin u pe cel care aparuse in viata mea.

S-a jucat cu viata mea suficient si am decis ca este destul. Si bine am facut ca am mers mai departe. Cand il vad si acum ma trec fiorii, insa nu sunt acei fiori de dragoste pe care ati putea fi inclinati sa credeti ca ii simteam. Sunt fiori de frica, te teama a ceea ce mi s-ar fi intamplat daca faceam atunci greseala de a ma intoarce din drumul meu.

L-am lasat, mi-am vazut de mine si de viata mea. Si am primit ce meritam. A fost cea mai buna decizie din viata mea si nu regret nici o clipa. Ingerii au avut grija de mine.

Ai mai face sex cu fostul?

De fiecare data dupa o despartire ramane ceva. Nu este ceva pasager, mai ales daca ai avut o viata erotica implinita. Chiar daca inceri sa lasi in urma trecutul ceva se intampla si te gandesti la el.

Chiar daca ai o alta relatie acum, simti ca inca ai cumva drepul asupra celuilat si te gandesti inca la ceva frumos cu el.

A existat cu siguranta un atasament puternic intre voi si tocmai din aceasta cauza v-a fost greu sa va despartiti. Undeva in mintea voastra ceva va face sa va ganditi ca despartirea voastra este doar temporara si ca peste ani poate veti reusi sa fiti din nou impreuna. Gandim asa pentru ca aveam o relatie frumoasa si atunci doream sa fie vesnica.

Multi dintre noi trecem prin astfel de momente si facem astfel de lucruri. Certifica faptul ca am avut o relatie de calitate si ca despartirea s-a produs pentru ca atata ne-a fost sa fim impreuna sau pentru ca unul dintre noi si-a dorit foarte tare despartirea.

Nu mai suntem impreuna si fiecare este cu altcineva. Am uitat de juraminte si noua relatie ne-a prins. De regula barbatii sunt cei care se implica mai repede in relatie cu noua partenera chiar daca in comparatie cu fosta ea nu este la inaltime. Le merge bine o vreme, insa daca actuala partenera nu este al inaltimea fostei, ea ramane undeva in mintea lui.

Este foarte adevarat dat fiind faptul ca mie fostul imi spunea cam asa: “tot timpul ma gandesc la tine, fac dragoste cu ea si pronunt numele tau”, ma trezesc si am impresia ca sunt langa tine”.

Daca apare momentul prielnic chiar o fac, cauta sa se intoarca inapoi. Cauta explicatii pentru noua partenera. E greu sa-i spui asa ceva celei din viata ta. Ce ii poti spune? Ca ea a fost un fel de experiment pentru tine?

Ca de fapt chiar daca esti cu ea tot la fosta te gandesti? Ca fosta este adanc intiparita in mintea ta? Nimeni nu va intelege acest lucru. Si tu esti nou pentru ea, insa uita ca undeva in trecutul tau a existat cineva care te-a marcat foarte mult.

Te gandesti la fosta. Cu ea ti se pare ca totul era usor. Simti ca oricand doresti si fara explicatii ai putea sa ajungi din nou cu ea in pat. O stii foarte bine, va potriviti si simti ca face parte inca din tine.

De ce ii vrem inapoi?

Exista posibilitatea sa fie vorba despre iubire, insa foarte rar. Cand ceva se rupe intre cei doi, greu se poate reface. Este nevoie de amanoi pentru asta. De regula unul iubeste mai mult si altul mai putin. Este nevoie de iubire adevarata de ambele parti. Alftel este vorba despre mai mult despre razbunare.

Femeile au tendinta sa il faca pe fostul sa ii para rau de despartire si pentru asta sunt in stare sa se culce din nou cu el, sa il atraga din nou, sa il faca cumva sa se simte prins pe viata, chiar daca el a avut impresia ca s-a despartit.

Nici barbatii nu sunt mai departe de femei. Ei de regula sunt mai posesivi si de regula considera ca inca mai sunt stapanii acelei femei. Dupa ce isi dau seama ca ar putea apartine unnui alt barbat nu vor sa-i dea drumul, chiar daca el este cu altineva. Asta arata ca el are o problema de competitie cu ceilalti barbati.

Nu este vorba de iubire, ci doar de egoism. Cu toate ca noi femeile ne facem iluzii si vrem sa credem ca ne mai iubeste, mai ales dupa ce ne-a vazut cu altul ne inselam. De fapt el ne vrea doar ca sa nu fim cu altcineva si cam atat. Si femeile procedeaza asa. Nu il pot vedea pe fostul cu alta. Nu pot concepe ca el este atins de o alta, ca iese cu ea.

Asta este o problema de competitie si nicidecum dragoste. Arata ca avem probleme cu persoanele de acelasi sex care ar putea sa ne ia partenerul.

Un alt motiv pentru care ne mai gandim la fostii este pentru ca despartirile nu sunt chiar asa cum vrem noi sa credem. Chiar daca luam o decizie rationala si ne despartim din diverse motive, decizia rationala nu incheie trairile emotionale catre acea persoana.

Decizia rationala nu poate pune capat sentimentelor noastre. Nu are cum sa anuleze dragostea si pasiunea care mai exista intre cei doi.

In alte cazuri cel parasit pentru ca mai are sentimente pentru celalat poate incerca sa faca tot felul de lucruri pentru a-l aduce inpoi. Ii poate face viata amara stand in preajma lui doar pentru ca nu doreste sa se desparta.

Uneori chiar daca descoperi ca ti-ai dorit foarte mult sa fii cu alticineva iti dai seama ca acea persoana pe care o doreai foarte mult nu se ridica la nivelul fostei relatii. Chiar daca aveai impresia ca ai putea simti cu ea ceva mai mult decat cu fosta iti dai seama ca nu este nici pe departe ce ti-ai imaginat.

Chiar daca ti-ai dorit sa te desparti iti dai seama ca relatia in care tocmai te-ai implicat nu se ridica ma nivelul fostei relatii. Faci comparatii si te vei bulversa si mai tare. Deciziile tale sunt amestecate si ajungi sa nu mai stii ce doresti.

Ce ai de facut in astfel de situatii? Trebuie sa te separi de ambele personae si sa te gandesti in singuratate la ce iti doresti de la un partener. Poate ca fosta relatie a fost cea mai buna, si de asta vrei sa te intorci.

Barbatii de regula invata prin comparatie si daca un barbat se intoarce la fosta relatie dupa ce a avut o alta, exista posibilitatea sa faca o relatie de calitate cu acea persoana. Insa noua relatie depinde mai mult de fosta si de atitudinea ai. De modul in care ea se poarta cu el, daca ii reproseaza, si mai ales daca ea a fost cu altcineva intre timp.

Barbatii au pretentia ca tu sa nu fi fost cu altcineva. Si daca totusi ai fost cu altcineva si il vrei inapoi, evita sa-i povestesti despre relatia ta, sa ii dai detalii. Nu poate uita si se gandeste mereu la ce s-a inatmplat cu tine si cu fostii.

Daca vrei din nou sa faci sex cu fostul si faci asta, acest lucuru iti da de regula sperante. Poate il doresti sau poate vrei doar sa il faci sa isi dea seama ce ar putea sa piarda. Daca o faci exista cu siguranta un motiv. Depinde de amandoi daca veti mai fi impreuna, de cat sunteti de siguri. Si daca totusi se intampla asta trebuie sa tineti cont ca noua relatie este de fapt o continuare a fostei relatii.

Daca el este cu altcineva si ea continua sa lupte exista posibilitatea sa il aduca inapoi. Ina pentru cat timp? Cu ce pret?

La fel si el cand simte ca ea este cu altcineva simte ca nu poate sa piarda in fata acelui barbat, dar de fapt nu o vrea inapoi ci vrea sa dovedeasca faptul ca el este cel cu drepturi asupra ei.

Acestea sunt dovezi clare de egoism care ii anima pe oamenii care se intorc in fostele relatii. Nimeni nu poate trece peste greseli, nimeni nu poate uita si ierta cu adevarat. Razbunarea isi face loc in mintea celor aflati in astfel de situatii.

De aceea trebuie sa consideram ca trecutul trebuie sa ramana trecut. Viata trebuie sa isi urmeze cursul firesc, chiar daca ceea ce am trait a fost frumos. Deciziile ne apartin in totalitate. Ce te face sa crezi ca cel care te-a ranit va vedea dupa ce te-a luat inapoi parti din tine pe care nu le vedea in trecut? Ii dai o sansa?

Te gandesti ca poate pierzi timp pretios pe care ai putea sa il folosesti in favoarea vietii tale? Nimeni nu este stapanul tau si nu trebuie sa te lasi influentat de rugaminti, repsosuri si teatru gratuit. Intelege ca nu vrea sa piarda doar in fata altcuiva.

Cineva care te raneste nu te iubeste si tine minte cine te raneste nu te merita!!!

Cu drag

Nicoleta Leahu

Posted on October 20, 2010 - by Nico

Care este diferenta dintre intimitate si secret in relatia de cuplu?

Ce inseamna intimitate?

Ce este un secret?

Care este rolul lor in cuplu?

Care sunt diferentele dintre intimitate si secret?

Fiecare dintre noi avem secrete si intimitati. Alegem ce sa comunicam partanerului si ce nu. Insa foarte important este sa facem diferenta dintre intimitate si secret atunci cand suntem in cuplu.

Cu toate ca de cele mai multe ori avem senzatia ca nu inseamna nimic sa ascundem partenerului un anumit lucru, vom fi surprinsi sa aflam ca nu este asa. A avea un secret fata de partener inseamna ceva mai mult. Presupune protectie si protejare fata de cel care sta alaturi de tine in lucruri care il privesc si pe el.

Care este diferenta dintre intimitate si secret in relatia de cuplu?

A avea un secret fata de partener inseamna sa ascunzi un anumit lucru fata de el. Poate fi vorba despre ceva ce nu poti vorbi sau ceva despre care partenerul nu stie . In ambele cazuri este vorba despre minciuna

Secretul poate fi ceva despre care partenerul nu poate discuta cu tine pentru ca se simte vinovat.

Intimitatea este diferita de secret. Se refera la lucruri legate de propria persoana si care nu au nici o legatura cu partenerul. este vorba doar despre individ in parte. Este ceva ce apartine individului si nu include nimic ce ar putea afecta cuplului sau familiei. Cu toate ca si in acest caz este vorba despre informatii pe care le ascundem, dezvaluirea lor partenerului ar fi fara folos. De cele mai mult ori este vorba despre lucruri despre noi insine pe care nu dorim sa le impartasim partenerului.A fi intim nu afecteaza cuplul spre deosebire de secret.

Secretul afecteaza cuplul accentuand starea de vinovatie care este nociva vietii in doi. Duce la lipsa de incredere in partener, alimenteaza resentimentele si este distructiv. Lipsa de respect fata de partener este evidenta deoarece presupune necinste si compromite integritatea si moralitatea.

A avea secrete fata de partener este considerata o forma de inselaciune. De multe ori ele pot influenta financiar, fizic, mental si spiritual starea partenerului.

Intimitatea este acceptabila. Ea presupune acele momente pe care fiecare dintre noi le avem cu noi insine. Este vorba de lucrurile care sunt neplacute chiar si atunci cand le facem singuri si am fi incapabili sa le facem cu partenerul de fata. De la mesrul la baie, pana la storsul cosurilor, pensat, epilat, scobit in nas sau orice altu lucru legat de igiena intima. Intimitatea ne priveste pe noi insine, pe cand secretele pe noi ca si cuplu.

Exista doua situatii in care secretele nu afecteaza partenerul. prima ar fi atunci cand acestea sunt flosite ca si modalitate de a proteja partenerul de suferinta sau in cazul in care vrem sa-i facem o surpriza.

De foarte multe ori aud in jurul meu persoane care se plang. “Uite are secrete fata de mine, simt ca nu este sincer, simt ca imi ascunde ceva”.

Fiecare dintre cei doi pastreaza intr-o oarecare lucruri pentru ei. In cazul barbatilor de la cate beri a baut cu prietenii, care au fost subiectele de discutie si pana la banii pe care ii pastreaza pentru ei in buzunar pentru nevoile zilnice.

Nici femeile nu sunt mai departe de ei. Ascund costurile lucurilor pe care si le cumpara, achiziliile pe care le fac si multe altele.

Fiecare dintre noi ascundem ceva. Sunt lucruri pe care daca le-am spun ear   rani sau supara partenerul.

Daca in anumite situatii am preferat sa tinem pentru noi anumite lucruri o facem de regula pentru ca altadata cand am fost deschisi nu am primit intelegerea pe care o asteptam din partea partenerului.

Care sunt motivele pentru care vrem sa stim totul legat de partener?

Fiecare dintre noi avem puncte slabe si puncte tari. Unii dintre noi traiesc intr-o nesiguranta profunda. Sunt genul de oameni care trebuie sa stie tot ce face, ce gandeste, ce simte, cu vine vorbeste sau isi scrie partenerul.

La baza acestui tip de comportament sta dorinta de control asupra partenerului. Acest tip de control le ofera siguranta ca ei comanda tot. In cazul in care sunt aspecte care le scapa incep sa isi imagineze tot felul de lucruri, tot ce poate fi mai rau, incep sa exagereze si interpreteaza totul si orice gresit.

Acestea sunt momentele propice pentru cearta si frustrari in cuplu. Si acum vine intrebarea “lipseste increderea?”. Este clar ca da. Increderea este unul dintre cele mai importante elemente intr-un cuplu, iar acolo unde nu exista incredere respectul lipseste cu desavarsire la fel ca si siguranta legata de acea relatie.

Nesiguranta pleaca cel mai frecvent din propria persoana, ceea ce face ca linia sanatoasa si firesca dintre intim si secret practic sa nu mai  existe. Partenerul care este nesigur pe el interpreteaza dorinta de intimitate a  partenerului ca periculoasa si daunatoare.

Oamenii nesiguri se tem ca pierd controlul, se tem sa nu fie judecati sau respinsi si din acest motiv transforma totul in ceva intim din dorinta de a-si pastra echilibrul. Ceva intim este transformat de ei in secret.

Fiecare dintre noi ar trebui sa fie constient ca atunci cand intram in relatie venim cu un trecut in spate. De mule ori sunt lucruri pe care este mai bine sa nu le stim despre partener.

De exemplu nu ar trebui sa stim care au sunt fostele partenere, ce au facut impreuna, in ce locuri au fost. Numarul de parteneri sexuali pe care i-am avut este o chestiune intima si trebuie sa n e asiguram ca asa va ramane. Acestea sunt detalii care nu adauga ceva relatiei, dimpotriva o saracesc. Si oricat de mult ar insista celalalt sa le stie trebuie sa il facem sa inteleaga ca sunt lucuri personale despre care este bine sa nu discutam.

Crezi ca este bine sa-i marturisesti celuilalt care sunt fanteziile tale legate de o alta persoana? Normal ca nu. Partenerul nostru nu este  psiohologul si nici preotul nostru. Comitem o mare greseala daca ii facem astfel de dezvaluiri

Fiecare dintre noi purtam astfel de lupte interioare si lucruri de genul acesta i

se numara printre secretele care pot distruge un cuplu.

De ce ascundem lucruri?

Pentru ca fiecare dintre noi nu isi doreste sa fie respins, lucru care nu este greu de inteles. Alegem sa ne prefacem si sa pastram anumite lucruri pentru noi, iar de cele mai multe ori adevarul iese la iveala. Cand se intampla asta rareori avem parte de un final fercit.

Interesul personal este un lucru firesc si normal. Insa atunci cand interesul personal este mai presus de adevar si bunastarea celorlalti, este vorba de rautate.

Ce ne deranjeaza cand vine vorba de secrete? Ne deranjeaza  in primul rand lipsa de deschidere a partenerului, inselaciunea si manipularea decat faptele ascunse. Asa se intampla atunci cand suntem inselati. Daca punem intrebarea “de ce nu ai venit sa imi spui?”. Replica pe care o primim este “pai nu voiam sa te fac sa suferi”.

Ce nu inteleg cei in situatii de genul acesta e ca a minti si a insela un partener in legatura cu propria personalitate este ceva ce se intoarce impotriva lor. Cel inselat nu il va iubi niciodata pe celelalat cu adevarat si cei care procedeaza asa isi pierd posibilitatea de a fi iubiti asa cum sunt. Nu inteleg ca de fapt nu castiga nimic.

Asa suntem unii dintre noi, in sensul ca suntem mai putini toleranti cu secretele decat cu infidelitatea. Descoperirea raului pe care nu il stim nu este mai grava decat raul pe care il stim deja.

Secretele de regula se afla. Oamenii care ascund si manipuleaza adevarul cu dorinta ascunsa de a pastra pe cineva in viata lor dau dovada ca nu isi iubesc partenerul.

Uneori cand mintim partenerul aratam ca ne jucam cu viata lui. Daca de exemplu cel care minte este prins, explicatia lui logica este ca nu vrea sa ne piarda. In acest fel arata ca de fapt el se joaca cu viata nostra. Dorinta de a pastra pe cineva in acest fel este dovada clara de cruzime condamnabila.

Ascunderea adevarului cu toate ca este o modalitatea de aparare, de cele mai multe ori este facuta cu rea intentie. In acest fel ii luam posibilitatea celuilat de a alege care sunt problemele cu care vrea sau nu sa se confrunte, ce poate accepta si ce nu.

Care sunt lucrurile pe care le comunicam la inceputul unei relatii?

La inceputul unei relatii nu este corect si nici necesar sa ne dezgolim sufletul in fata unei persoane abia cunoscute. Asta pentru ca nu stim daca relatia va fi una serioasa.

Lucruri de genul acesta le facem atunci cand relatia pare a fi de viitor. Daca ai fost victima uni abuz sau ai fost molestata nu este cazul sa faci astfel de dezvaluiri de la primele intalniri. Nu isi au rostul, insa daca relatia este una serioasa, astfel de lucruri trebuie comunicate. Secretele despre trecut au de regula intotdeauna impact asupra prezentului.

Puteti incerca sa comunicati partenerului atunci cand considerati ca relatia este una de viitor secretele cele mai ascunse. In acest fel va sigurati ca el va ramane langa voi, ca puteti incepe o viata cu el. Chiar daca secretele apartin trecutului ele ne urmaresc intreaga viata. Tinandu-le ascunse ne impiedica evolutia.

Ce comunicam cand suntem in relatie?

In mod normal, dupa ce faza de inceput ne-a dovedit ca cel care va deveni partenerul nostru este sigur ar trebui sa putem spune absolut tot ceea ce are legatura cu trecutul nostru si care ne-ar putea influenta viata alaturi de el

De ce este important sa spunem secretele partenerului? Pentru ca ele sunt folosite pentru a incerca sa ne ferim de o viata trista si dezordonata. In acest fel in loc sa ne confruntam cu problemele, sa cerem ajutor, sa constientizam situatia in care ne aflam sau sa gasim solutii pentru rezolvarea problemelor ne refuzam dreptul la o viata limpede. Pastram secretele in incercarea de a lipi zidul care sta sa se prabuseasca si acest lucru nu va functiona niciodata.

Cand adevarul este ascuns sansele de imbunatatire, indreptare si armonie sunt minime. Secretele inlocuiesc confruntarea cu adevarul si realitatea.

Si pentru ca secretele se afla intotdeauna, atunci cand ne straduim sa nu fim prinsi nu folosim metodele potrivite pentru a ne construi o relatie sanatoasa si plina de iubire.

Ascunderea secretelor este in cuplu o forma de minciuna care va distrude credibilitatea si increderea pe care o are partenerul in noi. Cuvantul “noi” trebuie sa fie mai presus de toate atunci cand iubim.

Exista secrete pe care este bine sa le tinem pentru noi?

In unele situatii adevarul poate fi crud si distructiv. Astfel de lucruri pe care nu le spunem pot fi considerate secrete pozitive.

De exemplu nu ar fi indicat sa-i spunem partenerului ca dorinta de sex dispare atunci cand ii vedem burta sau chelia, celulita sau grasimea, sanii lasati dupa o sarcina sau ridurile de la ochi. Alaturi de celalalt trebuie sa imbatranim frumos si sa acceptam imperfectiunile inerente care apar datorita varstei.

Este indicat sa tinem pentru noi faptul ca ne-am simtit atrasi de o alta persoana sau o eventuala idila pe care am avut-o cu altcineva si pe care o regretam. De ce este important sa o regretam? Pentru ca in acest caz putem fi convinsi ca nu o mai repetam. Astfel de marturisiri pot avea efecte devastatoare asupra vietii in doi. O astfel de intamplare o putem comunica doar daca este de durata, caz in care nu mai este vorba doar de o simpla intamplare ci despre un defect de caracter.

Ce ne ajuta sa ne schimbam atitudinea de nesiguranta?

Consecinta faptului ca avem secrete este ca suntem singuri cu fricile si problemele noastre, fapt care este contraproductiv pentru intimitate si viata in doi.

Infruntam mai bine greutatile atunci cand ne este cineva alaturi. Ar trebui sa tinem cont de faptul ca nu suntem perfecti si ca nu pentru perfectiune ar trebui sa fim iubiti, ci suntem iubiti pentru ca dam dovada de grija fata de altii, intelegere, sensibilitate, pasiune si credibilitate. De asemenea relatiile devin mai puternice atunci cand partenerii se confrunta impreuna cu incercarile si dificultatile care vin din exterior.

Am vobit de foarte multe ori de comunicare si nu una oarecare ci una autentica. Imparatasim celuilalt tot ceea ce avem nevoie, acceptam din partea celuilalt tot ceea ce simte.

Astfel ii oferim celuilalt siguranta si posibilitatea de a ne accepta asa cum suntem. Ii acceptam personalitatea reala si fundamentala. Lasam schimbarile deoparte si lucram pe acceparea celuilat asa cum este, oferindu-i posibilitatea de a-si pastra intimitatea de care are nevoie. Orice cuplu ar trebui sa lucreze pentru a ajunge la un astfel de echilibru. Doar in acest mod putem fi capabili sa ne pastram individualitatea si in acelasi timp ne putem imparti viata cu cineva.

Nu putem iubi daca nu avem incredere si nu putem fi apropiati daca ne ascundem, iar secretele nu au ce cauta in intimitate. In relatia de cuplu secretele si intimitatea se resping reciproc

.

Cu drag

Nicoleta Leahu

Posted on October 4, 2010 - by Nico

Care sunt motivele pentru care nu primim atentia partenerului?

De ce nu merge relatia?

De ce nu vrea sa ne casatorim?

De ce nu isi doreste un copil?

Foarte des aud aceste intrebari. Foarte multe femei aflate in relatii isi bat capul sa gaseasca raspunsuri la aceste intrebari.

Cautam explicatii si motive foarte complicate pentru care barbatii se comporta intr-un fel in care femeilor nu le convine. De fapt pentru ei lucrurile sunt foarte simple, pentru ca ei sunt foarte simpli.

Vrei sa iti intelegi partenerul? Crede-ma ca un barbat sigur pe el va lucra si mentine relatia cu tine pentru ca el are o motivatie. Este sigur pe el, se simte suficient de barbat.

Pentru barbati motivatia este foarte importanta. Pentru ei conteaza ce sunt, ce fac si cat castiga. Aceste trei aspecte reprezinta cele trei realizari importante, necesare unui barbat pentru a simti ca isi indeplineste “destinul de barbat”.

Daca el nu si-a atins scopul in aceste trei domenii , barbatul cu care stai, cu care te intalnesti, cu care esti casatorita va fi prea ocupat. Asta este unul din cele mai importante motive pentru ca nu primesti atentie suficienta din partea lui.

Asa functioneaza ei, deoarece inca de la nastere sunt invatati ce trebuie sa faca pentru a creste si deveni barbati adevarati. Invata ca trebuie sa fie puternici, sa nu se lase invinsi si intimidati de nimeni. Invata ca trebuie sa munceasca din greu, sa ajute femeile, sa-i protejeze pe ceilalti, sa aiba grija de casa si de bunurile familiei.

Este incurajat sa duca mai departe numele familiei, sa devina cineva, deoarece asta il va face sa se simta implinit ca si barbat.

Asta nu intelegem noi femeile. Una dintre ele eram si eu. Nu intelegeam cu functioneaza ei si cat de diferiti sunt de noi femeile. Nu intelegeam de ce nu vrea sa lucreze, nu intelegeam de ce eu trebuie sa fac lucruri pe care trebuia sa le faca el.

Tot timpul il impingeam de la spate spunandu-i “esti barbat, fa tu asta”. Se maturizeaza mai greu decat noi femeile, simt mai putin. Cred si imi dau seama ca destinul lor este mai greu decat al femeilor.

Insa cu toate astea exista printre noi si barbati, chiar daca mai putin dar exista.

Daca in copilarie atentia lui a fost indreptata catre a fi barbat, a invata ce trebuie sa faca un barbat, el nu va abandona aceasta modalitate de a se afirma ci din contra va amplifica acest proces. Va si preocupat de cine este, ce face si cat castiga pana cand isi va indeplini aceasta misiune.

Si ce trebuie noi femeile sa intelegm este ca pana ce un barbat nu isi inceplineste aceasta misiune, femeia nu ocupa un loc important in viata lui.

Din aceste motive barbatii evita relatiile stabile, sunt indecisi, nu doresc copii sau o familie.

Crezi ca il poti impinge de la spate sa faca toate astea? Nu si nici sa nu te gandesti la asta, pentru ca este imposibil. El trebuie sa simta ca este in stare sa faca toate astea. Si nu neaparat ca trebuie sa isi indeplineasca pana la capat misiunea inceputa, e nevoie macar sa fie implicat in realizarea ei.

Daca stii toate astea si intelegi care sunt lucrurile de care are nevoie un barbat pentru a se simti barbat il vei intelege de ce nu isi doreste o relatie stabila, de ce nu vrea copii si sa isi intemeieze o familie. Este foarte simplu ce au ei de facut si foarte simplu pentru noi femeile sa intelegem de ce ei functioneaza altfel decat noi.

Dupa ce vor reusi sa faca toate astea pot acorda femeii din viata lui, atentia cuvenita. Pot oferi tot ceea ce isi doresc celei cu care vrea sa isi imparta viata si o pot proteja asa cum isi doresc. Si seara cand merg la culcare se culca linistiti si impacati cu ei.

Asta ii mobilizeaza pe barbati si este de inteles. Ca femeie daca intalnesti un barbat care simti ca se sustrage acestor obligatii fii convinsa ca el nu este pregatit pentru viata de cuplu.

Ai doua variante. Una dintre ele iti cere s ail accepti asa cum este, sa il intelegi, sa il sprijini si sa il impingi de la spate pana vei obtine ceea ce ai nevoie ca si femeie. Insa asta inseamna sa iti asumi riscuri si sa iti consumi foarte multa energie.

Si mai mult de atat nu stii si nici nu ai cum sa fii sigura ca viata va fi asa cum iti doresti. Exista posibilitatea ca tu femeie sa ajungi sa faci in locul lui tot ceea ce el nu reuseste.

A doua varianta este sa il lasi in pace si sa iti vezi de drum. Sa iti cauti barbatul pe care il doresti, iar el femeia barbat de care are nevoie pentru a putea supravietui, pentru ca pana la urma de asta are nevoie.

Intelege ca un astfel de barbat este imatur, nu este pregatit pentru viata.

Barbatii sunt cei care trebuie sa protejeze familia, pentru ca el are scris asta in adn-ul lui, ei sunt cei care trebuie sa ofere un acoperis deasupra capului si sa isi hraneasca familia. Daca ei nu pot indeplini una dintre aceste cerinte, nu se vor putea simti barbati.

Au nevoie sa simta ca sunt mereu pe primul loc, asta insemna totul pentru ei. Pentru noi femeile lucurile astea nu sunt la fel de importante, dar pentru ei dupa ce ajung pe primul loc au nevoie ca noi femeile sa vedem asta.

Unele dintre noi ne plangem ca nu obtinem de la el atentia cuvenita. Consideram ca sta prea mult la serviciu, ca sta foarte putin timp acasa. Si daca face asta pentru ce o face?

Pentru ca el are grija de banii lui, pentru ca el vrea sa ofere si pentru ca in lumea asta in care noi traim el este judecat de ceilalti barbati din jurul lui de ceea ce este, ce face si cat castiga. Toate aceste aspecte ii influenteaza starea lui afectiva.

Daca stii ca el nu este acolo unde ar trebui sa fie un barbat, atunci ai motive ca tu femeie sa il intelegi de ce  isi schimba uneori dispozitia si este absent in relatia cu tine.

Vei intelege care sunt motivele pentru care va evita sa  iti dea explicatii. Mintea lui lucreaza si daca este preocupat de toate acestea si inca nu a reusit sa fie multumit de el insusi vei intelege de ce nu poate sa fie asa cum isi doreste cu tine.

Ce inseamna asta?

Ca el nu poate sa fie barbatul pe care il doresti. Timpul pe care il petrece cu tine este limitat pentru ca nu poate vorbi cu tine, nu poate visa impreuna cu tine la o casatorie si familie.

El este preocupat  de cum sa faca bani, sa obtina un loc de munca mai bun si cum sa devina barbatul care ar vrea sa fie pentru tine, ia pentru noi femeile acestea sunt lucruri greu de inteles.

Noi femeile gandim altfel, simtim altfel, iubim altfel. Totul este foarte diferit pentru noi. Astfel ajungem sa credem ca daca un barbat iubeste cu adevarat, cuplul ar trebui sa urmeze umpreuna acelesi visuri. El gandeste diferit in aceasta privinta.

Pentru noi femeile stabilitatea este foarte importanta si preferam sa cladim impreuna cu partenerul fundatia relatiei, insa pentru barbati nu este asa pentru ca lor le este imposibil sa se concentreze pe doua aspecte.

Chiar daca nu castiga foarte multi bani, chiar daca nu si-a indelinit visurile, atata timp cat el lucreaza la ele si este pe directia pe care el si-o doreste, el se va relaxa.

Ce ai de facut?

Ca femeie si partenera a lui, ce poti face este si il sprijini pentru a-si atinge telurile, pentru a se concentra. Asta inseamna sa-i intelegi viziunea si sa il ajuti sa isi puna planurile in aplicare.

Daca el te implica in planurile lui, daca te vezi cu el acolo, poti ramane alaturi de el. Barbatii au nevoie de sprijin si daca tu femeie ii identifici nevoile lui, daca tu esti langa el si va ajunge acolo unde el doreste fii convinsa ca va deveni un barbat mai bun si tu vei fi fericita langa el.

Fericirea unul cuplu depinde de atitudinea pe care o au fiecare dintre cei doi despre relatie, de modul in care se inteleg reciproc, de compromisurile pe care le fac fiecare dintre cei doi, de atentia si intelegerea pe care o acordam celuilalt.

Cu drag

Nicoleta Leahu

Posted on September 22, 2010 - by Nico

Care sunt stalpii de sustinere in relatia de cuplu?

Nu ne mai intelegeam…

Nu mergea intre noi…

O relatie de cuplu prespune angajamentul fiecaruia dintre cei doi parteneri. Asta inseamna ca cei doi sunt impreuna, ca vorbesc, ca isi comunica unul altuia nevoile, ca sunt impreuna pentru ca doresc sa fie impreuna, nu pentru ca trebuie sa fie impreuna.

Una din intrebarile pe care ar trebui sa ni le punem atunci cand incepem o relatie suna cam asa: suntem impreuna pentru ca ne dorim sau doar pentru ca trebuie?

Chiar daca la inceputul unei relatii ne luam angajamentul de a fi impreuna, pe parcurs lucrurile se schimba. Pasiunea si fericirea de la inceputul relatiei care ne uneste dispare. Cu toate acestea si in ciuda eforturilor celor doi de a mentine relatia, de a fi la fel asa cum erau la inceput ei raman impreuna, chiar daca relatia lor nu mai este satisfacatoare, chiar daca ea devine nociva si periculoasa pentru fiecare dintre ei.

Am promis…

Am spus te iubesc…

Mi-e mila de ea (el)…

Relatia nu mai este ceea ce ei isi doresc si cu toate acestea raman. Se simt ca intr-o inchisoare, pierd contactul cu ei insisi si cu lumea exterioara.

Chiar daca la inceputul unei relatii am facut declaratii, am spus cuvinte frumoase si cel de langa noi nu mai este asa cum era sau simitim ca noi ne-am schimbat, trebuie sa intelegem ca este distructiv pentru noi sa ramanem acolo. Ne mintim pe noi, il mintim pe partener si nu vrem sa-i dam impresia ca relatia emotionala inseamna mai putin pentru noi incat suntem in stare sa evadam la primul semn ca exista probleme intre noi. Acest lucur poate conduce la tensiune si niciunul dintre noi nu se va simti in siguranta.

In cuplu fiecare dintre noi cautam stablitate. Avem nevoie de asigurare din partea partenerului ca va fi langa noi. In loc de asta de cele mai multe ori suntem asaltati de tensiunea si nelinistea pe care le provoaca ambivalenta unui partener.

Cum oferim siguranta partenerului?

In mod mormal atunci cand suntem in cuplu ar trebui sa fim preocupati sa pastram un echlibru intre alegerea pe care am facut-o de a fi impreuna si modul de folosire a intelegerilor, valorilor si regulilor care sa ne tina impreuna atat in perioadele bune cat si in cele mai putin placute.

In multe cupluri, partenerii nu au timp pentru ei, si tocmai acest lucru conduce la aparitia problemelor. Angajamentul de a fi pe deplin in relatie trebuie sa fie in stransa legatura cu disponibilitatea de a petrece timp impreuna  cu celalalt.

Si cum de regula timpul este o problema si eu ca oricare dintre noi ne-am confruntat cu o astfel de situatie. Lasam relatia pe ultimul loc. Petreceam foarte putin timp impreuna. El venea la mine ca la hotel. Venea seara si pleca dimineata. Mereu simteam nesiguranta. Uneori din cauza unor mici discutii credeam ca nu mai vine. Mereu eram in tensiune. La inceptul relatiei fiecare dintre noi isi facea timp pentru celalalt. Ne intalneam in timpul zile, ne sunam foarte des, seara o petreceam impreuna. Cu timpul toate aceste servicii pe care ni le faceam reciproc au scazut in frecventa, pana au disparut de tot. In momentul in care nu mai aveam timp pentru noi, relatia binenteles s-a distrus. Negalijandu-ne pe noi reciproc, am neglijat relatia.

Lipsa de activitati comune in relatie, inexistenta unui timp petrecut impreuna provoca distantantarea de partener. Cei doi isi fac planuri separate, lucru care de cele mai multe ori transmite partenerului un mesaj de genul “eu nu mai am nevoie de tine”.

Nici celalata extrema nu este potrivita, adica prea mult timp impreuna deoarece atunci cand se intampla asta niciunul dintre cei doi nu mai au timp sa isi urmareasca interesele personale. Cand apropierea dintre cei doi este prea mare partenerii nu inteleg ca de fapt isi sacrifica propria individualitate de dragul sigurantei. Si ca o consecinta a acestui fapt isi vor pierde in timp interesul de a fi impreuna fara sa aiba de ales. Astfel stau in relatii doar pentru ca nu suporta sa fie singuri, le-ar fi prea greu sa se descurce singuri, aleg sa stea pentru copii sau pentru ca divortul i-ar confrunat cu foarte multe situatii neplacute.

Nimanui nu-i place sa fie singur sau sa simta ca este lasat in voia sortii. Din aceste motive este indicat sa pastram un echilibru intre a fi apropiati si independenti, avand proprii prieteni sau facand lucruri de unul singur. A fi un cuplu presupune sa fim impreuna insa in acelasi timp sa fim singuri ca indivizi. Ce conteaza este sa invatam sa tinem cont de propriile nevoi, dupa care sa incercam sa venim in intampinarea nevoilor partenerului.

Cum sa comunicam nevoile noastre?

Cand luam decizia de a fi impreuna, ne luam angajamentul de a avea grija unul de celalat. Cu toate ca in cursul convietuirii impreuna apar in mod firesc probleme, primul lucru pe care il facem este sa incercam ca relatia sa mearga. Simplul fapt ca ne exprimam intentia de a ramane impreuna, arata ca vrem sa trecem peste problemele aparute. Din aceste motive este bine sa comunicam partenerului intentia de a ramane impreuna.

In cuplu fiecare dintre noi avem nevoie de a petrece timp cu celalalt. In acest fel relatia se pastreaza apropiata si puternica. Din acest motiv este indicat sa ne organizam in asa fel incat sa avem suficient timp pentru a sta impreuna cat si pentru a fi singuri.

Una dintre tehnicile recomandate pentru a mentine vie flacara iubirii este rememorarea momentelor de inceput ale relatiei. De multe ori pierdem din vedere motivele pentru care ne-am ales partenerul, lucrurile care ne-au atras la el, aspectele pozitive atat ale lui cat si ale relatiei. Pentru a ramane ancorati in pozitiv este bine sa ne amintim mereu lucrurile pe care le admiram la partener, gandindu-ne ce ne-a atras la el si ce ne tine impreuna.

Firesc si natural barbatul si femeia sunt facut pentru a trai impreuna. Alegem sa traim alaturi de parteneri, intram in relatii, facem juraminte, alegem sa fim fericiti. Daca am ales aceasta cale atunci in mod constient ar trebui sa depunem efort pentru mentinerea unei relatii.

Invatam ca trebuie sa obtinem in viata cee ce ne dorim. Invatam la scoala si stim ca pentru a a fi in funte trebuie sa luam note bune. Mai tarziu, pentru a obtine si avea situatia pe care ne-o dorim trebuie sa lucram. Ne asiguram confortul de care avem nevoie. Stim sa facem foarte multe lucruri pentru a obtine ceea ce ne dorim, insa nu la fel se intampla atunci cand vine vorba de a mentine o relatie. Ca urmare, daca vrei o relatie trebuie sa depui efort. In caz contrar va condamnati la o relatie de cuplu nefericita.

Tineti cont de voi, tineti cont de nevoile partenerului, tineti cont de relatie.

Cu drag

Nicoleta Leahu

Posted on September 15, 2010 - by Nico

Cum devenim iubiti?

Copii fiind am invatat ca tot ceea ce avem de facut este sa primim. Mama este cea care ne hraneste, ne ingrijeste, isi asuma responsailitatile pentru noi.

Suntem protejati de tot ceea ce insemna responsabilitate personala.

Vine un anumit moment in care ar trebui ca parintii sa ne invete ce inseamna a fi responsabil.

Dorinta ascunsa a fiecaruia dintre noi este sa traim tot timpul ca niste copii.

Cautam un partener care sa ne ajute, sa ne sprijine, sa ne ofere suport, sa ne alinte sau sa ne ofere iubire.

Refuzam sa facem ceva, vrem sa fim serviti. Evitam sa ne asumam responsabilitatea implinirii nevoilor personale. Cautam un partener care sa fie “superman” si cu care sa traim toata viata.

Daca cel ales nu ne implineste nevoile, el este vinovat, la el este problema. El este cauza nefericirii noastre, el este vinovat pentru tot.

Ce inseamna a fi matur?

Care sunt schimbarile pe care ar trebui sa le facem pentru a fi fericiti?

Imi aduc aminte de momentele in care eram singura. Ieseam dintr-o relatie si cautam cu disperare o alta.

Singuratatea era singurul lucru care ma impingea in acele momente catre dorinta de a avea o relatie. Asteptam sa vina cineva catre mine, daca se putea ca cineva sa mi-l aduca pe “fat-frumos” fara ca eu sa fac nimic.

Pe parcurs am realizat ca lucururile stau cu totul altfel. Am inteles ca pentru a avea relatia pe care mi-o doresc trebuie sa lucrez. Nu acceptam idea ca pentru a avea o relatie trebuie sa investesc timp si energie. Nu intelegeam ca daca vreau sa fiu fericita trebuie sa schimb ceva la mine.

Pentru mine o relatie fericita presupunea doar sa intalnesc persoana potrivita. Nu ma gandeam ca o relatie are nevoie de timp pentru a evolua, iar pentru asta eu trebuia sa fiu acolo investind tot ceea ce am eu mai bun.

Toate astea m-au impiedicat sa intalnesc barbatul ideal. In relatiile mele s-a produs un blocaj intre conceptii si idei, lasand deoparte sentimentele. Imi ascundeam vulnerabilitatea motiv pentru care relatia mea intima nu era autentica.

Din cauza ca problemele mele anterioare din relatii au ramas nerezolvate in mare parte mi-am creat un zid de protectie. Refuzam sa imi impartasesc nevoile si eram distanta emotional de partener.

Constientizand problemele cu care ma confrunt am realizat ca am de luptat cu mine insumi, cu propriile mele bariere si frici.

Am inteles ca pentru a avea o relatie fericita este necesar sa evoluez si sa ma schimb.

Am inteles ca maturitatea aduce cu sine dorinta de asumare a responsabilitatii. A fi matur insemna sa imi asum responsabilitatea pentru faptele mele. Am inteles ca eu sunt cea care face, schimba, lucreaza pentru mine si pentru binele meu, pentru viata mea.

Unde gresim?

Multi dintre noi credem ca pentru a avea o relatie nu trebuie sa facem nimic. Credem ca este foarte usor si toate vin de la sine.

Cand eram mici daca nevoile noastre erau satisfacute, eram multumiti, daca erau nesatisfacute eram frustrati. Astfel ne-am creat un model de care ne folosim si in relatiile noastre. Nu vrem sa intelegem ca pentru a fi iubiti este nevoie sa fim iubiti.

Ce insemna a deveni iubit? Pentru a fi iubit inseamna sa renuntam la toate tacticile de aparare si convingerile eronate care ne ghideaza viata. Insa pentru asta trebuie sa muncim, sa inlocuim tot ceea ce credem noi despre viata cu tehnici constructive.

Este necesar sa ne schimbam ideile despre viata, despre relatii, casatorie. Schimbarea continua cu ideile pe care le avem despre parteneri, iar in final despre noi insine.

Ce ne impiedica sa ne schimbam?

Cand vine vorba de schimbare fiecare dintre noi traim un sentiment de teama. Ea este cea care ne impiedica sa avem o relatie mai satisfacatoare.

Chiar daca este parte din natura umana si chiar daca schimbarea pe care vrem sa o facem este pozitiva ne temem. Preferam in schimb zona de confort pentru a impiedica ca teama sa apara in viata noastra.

Si in modul acesta preferam sa stam in relatii nefericite, in relatii in care stagnam in loc sa ne dezvoltam. Am invatat un anumit tip de comportament si suntem rezistenti la schimbare

Atunci cand iti este teama, atunci cand frica pune stapanire pe noi, perferam sa suferim in loc sa luptam. Nu ne gandim nici macar o clipa ca frica poate fi uneori ca si o durere. O simtim doar o singura data, dupa care o si uitam.

Acestea sunt motivele pentru care multi dintre noi trecem prin relatii de parca am dormi. Ne complacem in relatii care ne duc foarte putina placere si traim vieti secatuite, de rutina, lipsite de satisfactii si dam vina pe cei din jur pentru, pe parteneri pentru nefericirea noastra.

Suntem prizonierii fricii de schimbare si decat sa invatam un alt comportament, un alt stil de a relationa cu celalat preferam sa ne despartim si separam de  partener. Nu intelegem ca dusmanul se afla doar in noi.

Este doar umbra noastra pe care nu vrem sa o acceptam si pe care o negam. Si cu cat o negam mai tare cu atat ea va incerca sa iasa mai mult la suprafata.

Gresim in relatii cand asteptam ca lucrurile de care avem nevoie sa ne vina usor, fara sacrificii. Asteptam ca o relatie sa ne vindece de toate suferintele.

Imi aduc bine aminte momentul in are mi-am inceput foarmarea in terapia de familie.

M-am speriat. Nu imi imaginam ca pentru a avea o relatie fericita si implinita sunt atatia factori implicati. Nu credeam ca trebuie sa depun atat de mult efort pentru a avea o relatie implinita.

Mi-am pus intrebarea “dar chiar asa de complicat este sa ai o relatie?”. Da, asa este. O relatie poate fi fericita si implinita doar atunci cand o consideram o modalitate prin care ne putem dezvolta si schimba pe noi insine.

Ce ar trebui sa facem?

Primul lucru pe care ar trebui sa il facem este sa ne gandim la noi. Saa intelegem ca suntem fiinte complete si sprituale, iar daca simtim ca suntem incompleti sa cautam sa ne refacem intregimea si sa ne transformam gandurile, considerate cei mai mari dusmani ai nostri.

Cum ne putem transforma? Permitand sa iasa la suprafata toate partile din noi pe care le-am negat. In acest fel alungam masca sub care se ascunde vulnerabilitatea si caracteristicile omenesti, afland adevarul despre noi insine.

Doar asumandu-ne cu dragoste lucrurile de care ne este cel mai frica suntem in stare sa ne restabilim echlibrul de care avem nevoie.

Daca vrem sa traim fericiti alaturi de partener avem nevoie sa ne cunoastem in primul rand pe noi, sa intram in contact cu partile din sinele nostru si sa ne respectam intai pe noi. Doar asa putem ajunge la iubirea de sine, doar asa devenim iubiti.

Asta insemna adevarata iubire…te iubesti pe tine stii sa iubesti si cum vrei sa fii iubit.

Cu drag

Nicoleta Leahu

Posted on September 9, 2010 - by Nico

Care sunt motivele pentru care alegem sa ne indragostim?

Aud foarte multa lume in jurul meu spunand “vreau sa iubesc”, vreau sa fiu iubita”, “vreau sa ma indragostesc”. In toate afirmatiile este vorba de altcineva. Adica vrem sa iubim pe cineva, vrem ca cineva sa ne iubeasca, vrem sa ne indragostim de cineva. Cati dintre noi ne-am intrebat “cum sa ne iubim pe noi insine?

Suna ciudat sa spui “Vreau sa ma iubesc pe mine!”

Un pasaj din biblie spune cam asa “iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”.

De unde porneste iubirea?

Pe cine trebuie sa iubim ca sa stim ce inseamna a iubi?

De unde stim cum vrem sa fim iubiti daca nu ne iubim pe noi?

Inca de mici am fost invatati sa nu fim egoisti, sa-i iubim pe ceilalti, familie, prieteni, colegi. Mai bine spus pe toata lumea. Nimeni nu ne-a invatat ca trebuie sa ne indreptam atentia si asupra noastra. Daca ne gandim la noi inseamna ca ceilalti conteaza mai putin si acest lucru avea consecinte asupra noastra.

Ne lasam pe noi, avem grija de orice altceva decat interiorul nostru. Ceilalti sunt mai importanti decat noi. Ca urmare nevoile noastre sunt mereu neimplinite. Viata pare o suferinta, relatiile sunt de nesuportat.

Cautam mereu fericirea si atata timp cat noi ne ocupam de ceilalti ea intarizie sa apara sau trece pe langa noi, incapabili sa o vedem.

Ne lasam in voia sortii, ne simtim batuti de vant, ne simtim goi.

De ce se intampla asta?

 

Din cauza ca nu suntem obisnuiti sa ne centram pe noi, cu toate ca natural simtim asta, cautam tot felul de modalitati de a ne sabota.

Daca iubirea pentru ceilalti este mai importanta, atunci in mod logic inventam si cautam tot felul de scuze pentru a nu ne iubi pe noi insine. Si daca sunt momente in care stim ca ceea ce facem nu este bine, daca simtim ca interiorul nostru nu este in acord cu nevoile celorlalti ne simtim vinovati.

De cate ori nu ne auzim parintii spunand “eu contez mai putin, voua sa va fie bine”. Aceasta conceptie am preluat-o si noi, insa ea este valabila doar in relatia parinte-copil. Ne ghideaza viata, relatiile si ne instraineaza de noi, de ceea ce suntem, de ce ne dorim, de ceea ce vrem sa fim cu adevarat, de esenta fiinitei noastre.

 

Daca suntem invavati sa ne concentam doar pe iubirea fata de ceilalti normal

si de la sine ne consideram vinovati pentru tot ceea ce ni se intampla, consideram ca nu avem valoare si toti ceilalti din jurul nostru ne sunt superiori.

In acest fel ajungem sa nu ne mai respectam si ne consideram nedemni de dragoste.

 

Ca urmare a lipsei de centrare si iubire fata de propria persoana cautam tot timpul sa ne invinovatim. Niciodata nu sutem multumiti de noi, niciodata nu aratam bine si tot timpul gresim si ne invinovatim. Toti ceilalti din jurul nostru sunt mai buni decat noi. Tot ceea ce li se intampla lor rau este vina noastra. Nu am facut suficient, destul de bine motiv pentru care le preluam responsabilitatile.

Relatiile mele au mers prost din cauza ca eu nu am stiut cum sa ma iubesc pe mine. Dorintele si nevoile partenerului au fost intotdeauna mai presus de nevoile mele.

Ma concentram doar pe nevoile partenerului si uitam de mine. Pur si simplu nu existam. Faceam parte din categoria femeilor care ofereau mereu si mereu, fara sa ceara si sa primeasca. Nu stiam sa primesc.

Tot ceea ce stiam era sa dau. Nu imi declaram nevoile, motiv pentru care celuilalt ii cream impresia ca scopul meu este doar sa ingrijesc si sa ofer. Nu intelegeam ca am un interior de care trebuie sa ma ingrijesc chiar daca sunt intr-o relatie.

Chiar ma aud spunand “acum am relatie, trebuie sa ma ocup de ea”. Si cu cat ma neglijam pe mine, cu atata simteam cu relatia mea se duce. Cu cat ofeream mai mult, cu atata mai putin primeam. Si daca relatia se destrama, normal vina era a mea.

Daca partenerul meu era nemultumit in ciuda eforturilor pe care eu le faceam, binenteles consideram ca este vina mea. Eu nu sunt suficient de buna, eu nu stiu sa dau, eu nu stiu sa fiu asa cum el isi doreste, El este mai bun decat mine.

Acum a realizat ca de fapt nu era vina mea. Da am fost vinovata doar ca nu m-am iubit suficient de mult pe mine, ca nu m-am respectat pe mine asa cum il respectam pe el, ca  nu am avut grija de mine asa cum avut de el.

Nu intelegeam ca intr-o relatie exista pe langa nevoile partenerului si nevoile mele. Credeam ca a avea o relatie inseamna sa renunt la mine.

 

Cum sa te comporti in relatia cu partenerul?

A iubi insemna a darui. In relatia de cuplu in mod normal si natural dorintele partenerului ar trebui sa fie importante pentru noi. Satisfacem nevoie partenerului, insa nu doar pe ale lui.

Trebuie sa intelegem ca si noi avem nevoi, dorinte, pasiuni. Trebuie sa intelegem ca in relatie sunt EL, EA SI EI. Adica  nevoile mele, nevoile lui, nevoile legate de relatie.

Oferim partenerului, dupa care asteptam sa primim. Ii lasam spatiul de care are nevoie. Il lasam sa faca lucrurile pe care si le doreste si de care are nevoie, ii raspundem cerintelor, insa acelasi lucru trebuie sa fie si el capabil sa faca pentru noi. Daca de exepmplu el are o pasiune, facem tot posibilul sa il lasam sa se bucure de ea. Aceasta este nevoia lui, suntem alaturi de el, il sprijinim insa si noi la randul nostru avem dreptul sa ne bucuram de pasiunile noastre.

Asa cum in univers exista un echilibru, la fel ar trebui sa fie si in relatie. Daca nu te sprijina, daca te limiteaza, daca in prezenta lui nu poti fi tu, daca simti ca esti mereu nemultumit, daca simti ca nu primesti si doar stie sa primeasca, fara sa ofere ceva in schimb, fii convins ca stai langa persoana neporivita. Daca te iubesti pe tine, daca te respecti, stii ce ai nevoie, stii ce ai de facut…stii.

Cum invatam sa ne iubim?

Primul luru pe care ar trebui sa il facem este sa ne definim ce insemna o relatie. Ce insemna, ce presupune si cum vrem sa fie.

Sa intelegem care sunt convingerile care ne ghideaza viata. Sa stabilim clar definitia respectului fata de noi insine si sa stabilim ca vrem sa ne iubim.

Mie imi spunea terapeuta mea, “Nico, tu nu te iubesti pe tine, din cauza asta suferi”. La momentul acela nu intelegeam ce insemna asta. Am intrebat-o “cum trebuie sa fac sa ma iubesc pe mine, de unde trebuie sa incep?”.

Asa am inceput eu sa ma iubesc pe mine. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa imi mangai corpul atunci cand fac dus. Acela a fost momentul in care mi-am manifestat pentru prima oara iubirea fata de mine. Mai apoi am constientizat ca am un interior de care trebuie sa am grija. Am o inima pe care trebuie sa o mangai.

Pentru a putea face asta trebuia sa imi las trecutul in urma. Sa imi acord intelegere pentru faptul ca am gresit in primul rand fata de mine. Sa privesc cu intelgere greselile mele si sa ma iert pentru ele. Sa inteleg ca ceea ce am facut a fost doar ceea ce am stiut in acel moment, promitandu-mi mie ca ce va fi de acum incolo este cu totul altceva. Mi-am spus “atata am stiut sa fac, ceea ce conteaza este ce fac de acum incolo”.

Nu intelegeam care sunt motivele pentru care ma simteam mereu vinovata fata de cei din jur. Am inteles si asta. De fapt nu fata de ceilalti ma simteam vinovata, ci fata de mine, pentru ca nu faceam ce simteam, ce doream, ce aveam nevoie.

Daca de exemplu simteam ca nu mai doresc o relatie, faptul ca ma gandeam sa-mi parasesc partenerul ma facea sa ma simt vinovata si eu credeam ca ma simt vinovata fata de el, imi pasa de el, de suferinta lui si nu de mine. Am inteles ca vinovatia venea din mine, era fata de mine. Fata de nevoile mele, fata de dorintele mele.

Mai apoi am invatat sa ma accept pe mine asa cum sunt, cu bune si cu rele. Am invatat sa ma iert pentru greselile mele, pentru ca daca nu ne iertam pe noi insine inseamna ca nu ne iubim ai astfel nu avem cu sa-i iubim pe ceilalti cu adevarat.

Concentrandu-ma asupra interiorului meu, am inceput sa am incredere in frumusetea mea interioara.

Mi-am dat voie sa fiu egoista din cand in cand. Am inceput sa imi doresc sa ma simt bine si daca inainte saream mai mult in ajutorul celorlalti, acum prima data sar in ajutorul meu. Eu sunt prima careia trebuie sa ii ofer ajutor. Acela a fost momentul in care am inteles ce imi spunea o la o discutie o buna amica. Ea spunea asa “cine spune ca eu trebuie sa ofer ajutorul celorlalti?”, la care ea raspude “prima careia trebuie sa-o ofer ajutorul sunt eu”.

Am realizat ca a te iubi inseamna a te sprijini, motiv pentru care sunt intelegatoare cu mine, rabdatoare, sunt cea mai buna prietena a mea. Ma bucur in fiecare moment de existenta mea, pentru ca doar in felul acesta pot fi pentru cei din jurul meu o prezenta placuta.

Mi-am dat seama ca viata nu este facuta doar din momente placute, ca fiecare dintre noi avem dificultati peste care trebuie sa trecem si cu care ne confruntam.

Acestea sunt modalitatile prin care incepem sa ne iubim pe noi. si pentru ca schimbarea trebuie sa plece intotdeauna de la noi pentru a obtine schimbarile de care avem nevoie exista cateva modalitati prin care putem contiuna acest proces si cu cei din jur. Fara ele iubirea de sine nu poate fi completa.

Invata sa spui deschis celor din jur si partenerului tau ce simti, ce nevoi ai, ce iti doresti pentru a fi fericit, ce te deranjeaza, ce te enerveaza, ce nu suporti, cum vrei sa fii sprijinita de el, care sunt pasiunile tale, ce te sperie dar si ce te doare.

In acest fel vorbesti in numele sinelui tau si astfel  vindeci acea parte din tine care a fost ignorata, a suferit sau nu a fost ascultata. Doar atunci cand vom exprima ceea ce simtim ne vom da seama ca suntem demni de iubire, atat de noi insine cat si de ceilalti.

Daca cei din jur te supara, exprima acest lucru. Asuma-ti acest risc, doar asa cei din jur isi vor da ceama ce simti si care sunt nevoile tale. Risca dar in acelasi timp ofera-ti posibilitatea de a fi vulnerabil.

In orice moment actioneaza in numele iubirii de sine. Actioneza, fa lucruri noi, asuma-ti riscuri pentru ca de fiecare data cand rezultatele vor fi pozitive vei obtine confirmari ca ai forta, esti puternic, vei simti ca viata este frumoasa, iar tu esti parte din ea. In acest fel creezi o noua realitate care iti confirma propria valoare.

Foarte usor ne angajam pentru ceilalti. Ce ar fi sa incepi de astazi sa te gandesti la tine, mai mult la tine?

Foare des ne auzim spunand “nu mai stiu cine sunt?” De ce spunem asta? pentru ca nu ne iubim, pentru ca nu constientizam ca noi traim, pentru ca ne dam la o parte, pentru ca traim doar prin ceilalti. Viata si imaginea noastra depinde de cei din jur.

Alege sa traiesti prima data pentru tine, pentru nevoile si dorintele tale. Da-ti voie sa fii egoist, ai voie. Cei care stiu sa fie egoisti stiu sa isi apere interesele si nevoile, asta e partea buna atunci cand esti egoist.

Este un lucru rau? Nu, cu siguranta. Asta este motivul pentru care decide sa  actionezi in numele tau. Cauta sa afli si sa stii cine esti. Decide ca meriti iubire, ti se cuvine, meriti sa fii fericit. Incepe prima data cu tine. Vei fi uimit de schimbari!

Cu drag

Nicoleta Leahu

Posted on September 8, 2010 - by Nico

Care sunt motivele pentru care alegem sa ne indragostim

De ce s-a schimbat?

De ce nu mai e la fel?

“Nu mai esti cel pe care l-am cunoscut. Esti cu totul altfel. Te vreau ca la inceput…..”

Reprosuri…dorinte …nevoi neimplinite…suferinta…dezamagire…

Ajungi sa simti ca a iubi inseamna doar a suferi. Stai langa el si ai senzatia ca nu il mai cunosti, cu toate ca odinioara ti se parea sau cel putin aveai senzatia ca il cunosti de o viata. Parca ai trait toata viata alaturi de el.

Si totusi….

Totul ti se parea cunoscut si dintr-o data totul ti se pare strain. Simteai implinirea iar acum simti vidul. Il simteai aproape si acum e din ce mai departe de tine…cu fiecare zi tot mai departe.

De ce simtim la inceput ca am intalnit in sfarsit persoana la care visam inca de mici copii ca apoi totul sa se spulbere fara sa realizam ce se intampla?

Pentru ca la inceput visele noastre erau pe care sa se realizeze, prindeau contur. Toate astea datorita imaginatiei noastre, proiectiilor si dorintelor noastre ascunse.

Cam asa se intampla la inceputul fiecarei relatii. Sentimentele de iubire ne inunda intreg corpul. Intreaga noastra fiinta vibreaza in acord cu cu el si universul din jurul nostru.

Timpul petrecut impreuna este special si diferit de cel al tuturor din jurul nostru. Il sauram si memoram, iar apoi il rememoram.

Povestim inceputul cu fiecare ocazie, ne minunam de noi, de felul in care ne-am cunoscut, de sentimentele traite.

Culorile par altfel, mancarea are alt gust. Simti ca ai mai multa energie si viata are alt gust si sens. Te simti mai jucaus si mai optimist. Te simti vrednic de cel de langa tine.

Renunti la toate dependentele care inainte iti aduceau satisfactie. Renunti la dulciuri, alcool, tutun, televizor in favoare iubirii. Totul ti se pare usor, totul este foarte simplu. Banii sau puterea nu mai au nici o importanta pentru tine.

Te simti mai iubitor, iar banii si puterea nu mai au nici o valoare pentru tine. Esti mai tolerant si mai deschis, lucru care te mira si pe tine.

Acum vezi lumea prin lentilele originare, asa esti tu atunci cand iubesti, cand te indragostesti, atunci cand esti plin de viata. Asta esti tu si asta ar trebui sa fim…plini de iubire.

Care este chimia iubirii?

La inceputul unei relatii, in timpul fazei de atractie creierul secreta dopamine si norepinefrina, substante care ne fac sa vedem viata in roz, un puls rapid, o cantitate mai mare de energie si un simt ascutit al perceptiei.

Cei care se iubesc vor sa fie impreuna in fiecare moment al zilei. Creierul isi mareste productia de substante narcotice naturale, endorfine si enkefaline, substante ce maresc sentimentul de confort si securitate.

Asta este explicatia pentru care ne simtim plutind pe un nor.

Dragostea, sentimentul ca iubim si suntem iubiti, sentimentul ca in sfarsit apartinem cuiva, este trait atat de intens, incat uneori avem impreia ca suntem singurii care suntem capabili de a simti asa. La nivel fizic este trait totul foarte intens. Intreg corpul nostru vibreaza in fata persoanei iubite.

Din punc de vedere fiziologic acestea sunt schimbarile produse, insa din punc de vedere psihologic, dragostea romantica este doar o creatie a mintii inconstiente.

Care este explicatia dragostei romantice?

Motivul pentru care avem sentimente atat de profunde si curate la inceptul unei relatii este ca in sfarsit credem ca ni s-a dat o sansa de a fi ingrijiti.

Simtim ca in sfarsit ajungem cu partenerul sa traim ceea ce am trait in relatie cu mama. Simbioza traita la inceptul vietii, vine din nou acum sa ne vindece.

Simteam ca ma unesc cu el. Simteam cu corpul meu vibreaza in prezenta lui. Il simteam aproape de mine.

Sentimentul era coplesitor cand era in prezenta mea. Ne uneam si il simteam in interiorul meu. Cand pleca sa simteam goala si ravasita. Sufeream pana venea clipa reintalnirii si il asteptam cu asa drag si dor, asemeni unui copil care isi astepta mama.

Eram cu el si sufeream doar la gandul ca intr-o zi poate pleca. Imi era fica de acest moment asa cum unor oameni le este frica de moarte.

Ii spuneam “stiu ca deabia te-am cunoscut, insa eu simt ca te cunosc deja. Am senzatia ca am mai trait cu tine, am senzatia ca parca esti de cand ma stiu langa mine”. Este incredibila aceasta senzatie.

Mai apoi gandindu-ma in trecut nu puteam identifica vreun moment din viata mea in care sa nu il fi cunoscut. Desi eram de putin timp impreuna nu imi puteam aminti o perioada in care sa nu il fi cunoscut.

Cand eram cu el nu ma mai simteam singura, ma facea sa ma simti intreaga si implinita, iar pana atunci ma simteam de parca am hoinarit toata viata.

In sfarsit simtiam ca iubesc cu adevarat. Simeam ca il iubesc atat de mult, incat nu asa fi putut trai fara el.

De ce alegem sa ne indragostim?

Totul isi perde din mister daca ne amintim ca noi ne alegem iubitii pentru ca acestia seamana cu cei care au vut grija de noi in copilarie.

Asta este motivul pentru care avem sentimentul ca “il cunoastem de o viata” pe cel ales. La nivel inconstient suntem din nou in legatura cu cei care ne-au purtat de grija.

Asta este motivul pentru care in sinea noastra credem ca de data aceasta partenerul ne va satisface cele mai profunde si fundamentale dorinte din copilarie nesafisfacute. De data asta credem ca cineva va avea grija de noi si nu vom mai fi singuri.

Mai apoi, pentru inconstient, a avea o relatie intima si de dragoste seamana foarte bine cu sentimentul pe care un copil il traieste in bratele mamei sale si acest lucru ne creeaza iluzia de siguranta, securitate si aceeasi absorbtie completa pe care o simteam atunci.

Cei doi pariticipa la un proces asemeni felului in care mamele sunt legate de nou-nascuti. Isi intaresc iluzia ca sunt parinti surogat unul pentru celalalt declarand unul celuilalt “te voi iubi asa cum nu te-a iubit nimeni niciodata”, mesaj pe care mintea inconstienta il interpreteaza in sensul “mai mult decat mama si tata”.

Implinirea pe care o simtim alaturi fata de celalalt are ca explicatie faptul ca fara sa ne dam seama alegem pe cineva care manifesta chiar trasaturile care ne-au fost rapite in copilarie.

In acest fel o persoana care si-a reprimat sentimentele va alege pe cineva care este neobisnuit de expresiv sau o persoana care nu si-a permis sa se simta bine in ceea ce priveste propria sexualitate va alege pe cineva care este liber si senzual. In acest fel oamenii cu trasaturi complementare cand se indragostesc se simt brusc eliberati de toate acele reprimari din copilarie.

Cum se explica sentimentul ca am muri daca partenerul ne-ar parasi? Prin faptul ca indragostitii transfera responsabilitatea de supravietuire de la parinti la partener, fara a realizeze ca fac acest lucru.

Partenerii prin simplul fapt ca raspund nevoilor neimplinite ale copilariei devin aliatii nostri in lupta pentru supravietuire. Daca ne-am desparti ne-am pierde sensul unitatii pe care l-am recapatat. Am deveni din nou truncheati, creaturi pe jumatate, separate.

In interiorul nostru s-ar crea sentimente de singuratate, de anxietate, iar lumea exterioara ni s-ar parea straina, iar la final ne-am pierde noua constiinta formata.

Ce ar trebui sa stim?

In orice situatie este bine sa stim ca iubirea este cea care vindeca orice. Ea este cea care ne implineste. Compania celuilalt este o alinare pentru noi. nu ne mai simtim singuri si izolati, iar pe masura ce nivelul de intimidate creste, exista posibilitatea dezvaluirii.

Vorbim despre durerile si suferintele din copilarie, suntem alinati si compatimiti. Simtim ca partenerul este langa noi, gata in orice moment sa ne asculte si sa ne sustina.

Asta inseamna iubirea adevarata, asta inseamna iubirea. Si pe langa toate acestea, pe masura ce nivelul de intimitate creste, devenim tot mai absorbiti de lumea celuilalt. Nu il judecam, nu interpretam si nu comparam ceea ce ni se dezvaluie cu experientele proprii.

Dragostea romantica aduce cu sine pe langa cuvintele frumoase si momente de empatie pentru vindecarea ranilor. Comunicam din priviri. Stim ce anume are nevoie partenerul nostru.

Ne dam seama daca are nevoie de mai multa ingrijire, jucam bucurosi rolul de mama sau de tata. Daca partenerul doreste mai multa libertate, noi ii acordam independenta, daca simte nevoia de mai multa siguranta noi il protejam si il linistim. Ne coplesim unul pe celalalt cu gesturi de dragoste spontane, contrar celor de care am fost privati in copilarie.

De ce ajungem sa suferim?

Am vazut care sunt motivele ascunse care ne imping sa ne indragostim sis a iubim. Cu totii am trecut prin experiente frumoase in calatoria noastra. cu toate aceste ajungem la un moment dat sa ne simtim goi alaturi de cineva, singuri alaturi de partener. Nu vrem sa renuntam la el, pentru ca teama de moarte ne impinge sa ne dorim sa traim, chiar in orice conditii, doar sa traim.

Chiar daca ne simti goi, chiar daca ne simtim singuri ne incapatanam sa ramanem acolo. Cu toate ca partenerul nu ne raspunde nevoilor ne dorim cu disperare sa il schimbam. Nu realizam ca nu el este cel care ne poate implini. El nu poate mai mult, el nu cunoaste iubirea, el nu ne poate implini nevoile.

Nu iti rapunde nevoilor?

Viata langa el ti se pare goala?

Simti un gol in suflet?

Te simti singur?

Duci o lupta continua impotriva lui?

Simti ca el a devenit dusmanul tau si nu aliatul tau?

Alege sa pleci mai departe. Nu iti limita cautarile. Nu iti inchide drumurile. Cauta sa fii multumit de tine si de viata ta. Alege sa fii langa cel care te merita si care te implineste, chiar si pentru o perioada scurta de timp.

A iubi nu insemna sa suferi…a iubi inseamna sa fii fericit…a iubi incepe cu iubirea de sine.

“Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” spune un pasaj din biblie, insa cum sa iubesti pe cineva daca nu stii sa te iubesti pe tine?

Incepe sa te iubesti pe tine…

Cu drag

Nicoleta Leahu

Posted on September 1, 2010 - by Nico

Cum ne influenteaza experientele din copilarie relatia de cuplu

Care sunt motivele pentru care nu reusim sa avem o relatie de cuplu?

De nu stim sa fim fericiti in cuplu?

Care sunt motivele pentru care alaturi de partener ne simtim “singuri”?

Pentru multi dintre noi daunele psohologice si emotionale suferite in copilarie sunt o realitate. Putini sunt cei norocosi care au crescut intr-un mediu sigur, plin de iubire, securizant.

Fie ca am suferit traume fizice, emotionale, fie ca am asistat la divortul parintilor sau nu am fost tratati ca o fiinta complexa, toate acestea isi pun amprenta asupra vietii noastre ulterioare.

Cu toate acestea, nici un parinte, indiferent de cat de devotat este nu este capabil sa raspunda nevoilor noastre in continua schimbare.

Toate evenimentele din copilarie intr-o masura mai mare sau mai mica isi pun amprenta asupra asteptarilor ascunse pe care le avem intr-o relatie.

Fiecare dintre noi tanjum dupa atentia parenerului. Intalnim pe cineva si toata atentia noastra este directionata asupra lui. Vrem sa fie mereu in preajma si sa facem totul impreuna. Simtim nevoia prezentei sale in fiecare moment.

Cand pleaca de langa noi simtim un gol in suflet. Ne simtim abandonati si tristi. Il vrem inapoi, il vrem in preajma noastra si facem tot ce ne sta in putinta sa ii rapim tot timpul si atentia pentru noi.

De regula asa se intampla la inceputul unei relatii. Traim in simbioza cu partenerul, facem tot impreuna, stam foarte mult impreuna. Pe masura ce relatia evolueaza, unul dintre parteneri se distanteaza, moment in care incep conflictele.

De ce nu mai stai cu mine?

De ce nu ne mai vedem asa de des?

De ce te-ai schimbat?

Incepem sa ne gandim ca ceva nu este in regula cu noi. credem ca pentru a avea atentia partenerului este nevoie sa facem foarte multe lucruri. Ii facem program, ii limitam timpul, iar el incepe sa se retraga tot mai mult.

Simte nevoia sa fie inconjurat de alti oameni, vrea sa se implice si in alte activitati.

Vrea sa fie el cel care era inainte, insa impreuna cu tine.

Multi dintre noi nu putem intelege o astfel de schimbare. Cautam motive pentru indepartarea lui.

Incepem sa ne simtim neiubiti, abandonati si incepe lupta.

Toate ar fi foarte simple daca am intelege care sunt motivele care stau la baza acestor sentimente. Toate s-ar rezolva daca am sti unde sa cautam si ce probleme sa rezolvam la noi pentru a putea ramane langa cel dupa care tanjim asa de mult.

Care sunt explicatiile acestui tip de comportament?

Inceputul…

Din momentul conceptiei, fetusul traieste prin schimbul de lichide dintre el si mama sa. El nu are nevoie sa manance, sa respire, sa se apere si este alintat de bataile ritmice ale mamei sale. Duce o existenta linistita, plutitoare, fara efort experimentand un sentiment de uniune.

Toate acestea iau sfarsit atunci cand are loc nasterea. In primele luni copilul nu face distinctia dintre sine si lume, nu stie ca este o fiinta independenta.

Este stadiul in care traim prin parinti. Ca adulti se pare ca avem o amintire a a acestui stadiu al integritatii originare. Paradoxul este ca in relatia de cuplu ne asteptam ca partenerul sa ne restituie acest sentiment de integritate.

Tristetea vine sa ne apase atunci cand partenerul nu ne implineste aceasta nevoie, cauza principala a nefericirii noastre.

Sentimentul de unitate pe care il experimenteaza un copil in primele luni de viata dispare treptat. Incepe sa isi perceapa sinele distinct de restul lumii, constientizeaza lumea exterioara. Incepe sa isi dea seama ca mama lui nu este tot timpul langa el.

Reusita copilului de a se simti legat dar in acelasi timp independent de mama sa are un impact asupra relatiilor sale ulterioare.

Daca este norocos va fi capabil sa faca distinctia dintre sine si alti oameni, dar sa se simta in acelasi timp legat de acestia. Va vea limite flexibile, pe care le va mari si micsora dupa dorinta.

Un copil care are parte de experiente dureroase in acest statiu se va simti fie izolat de cei din jurul sau fie va incerca sa fuzioneze cu ei, nestiind sa distinga dintre sine si acestia din urma. Acesta lipsa de limite ferme va fi o problema  problema in cadrul relatiilor.

Pe masura ce copilul creste atentia lui nu mai este directionata doar catre mama, ci si catre celalti din jurul sau. Incepe sa vorbeasca, spune ce vrea, are nevoi care trebuie satisfacute cu orice pret.

Ca si parinti nu au timp sa se ocupe de noi. Din cauza lipsei de timp ne omoara dorintele entuziaste carora  dorim sa le dam viata. Ne simti lasati pe dinafara din cauza fratilor, din cauza prioritatilor vietii, moment in care copilul incepe sa se inchida si retrage in sine.

Copilul are nevoi care trebuia satisfacute imediat. Plange pentru ca ii este foame, vrea sa fie schimbat pentru ca si-a udat scutecele, vrea sa fie tinut in brate.

Da semne prin unica modalitate pe care o cunoaste si anume plange. Daca cei care au grija de ei isi dau seama care sunt nevoile copilului el va fi satisfacut.

Daca insa cei care poarta de grija copilului nu isi pot da seama ca ceva nu este in regula cu el, copilul dezvolta o stare de anxietate primitiva. Simte si invata ca lumea nu este un loc sigur si crede ca obtinerea unei satisfaceri este o problema de viata si de moarte.

Chiar daca ne maturizam si devenim adulti, o parte ascunsa din noi se astepta ca cei din jur sa aiba grija de noi. In relatia de cuplu daca simtim ca partenerul nu are grija de noi, ne apuca teama.

Acest sistem de alarma joaca un rol important in cadrul unei relatii.

Pe masura ce copilul creste nevoile sale se diversifica. El nu stie sa spuna ce doreste, care sunt nevoile sale pentru ca nu are un vocabular format. In acesta perioada modul parintilor de a se comporta are un rol important.

De exemplu daca copilul simte nevoia sa fie singur si mama stie sa il asigure ca va fi acolo cand el are nevoie de ea, copilul invata ca lumea in care traieste este un loc sigur.

Modul in care suntem tratati are un rol crucial. Persoanele care ii ingrijesc le mutileaza independenta. Daca copilul nu este in preajma, cel care sufera este parintele.

El are de regula nevoia ca pruncul sau sa fie dependent de el.

Daca nu il lasa sa merga de exemplu in alta camera in acest fel i se refuza dreptul de a fi autonom.

Parintii absorb in acest fel personalitatea copilului, facandu-l prizonierul acestei uniuni simbiotice. In acest fel el va deveni ca adult un singuratic, cineva care respinge oamenii in mod inconstient. Ii tine la distanta pentru ca el are nevoie de spatiu in jurul sau, vrea ca libertatea sa apara si sa dispara dupa cum are chef, nu isi doreste sa fie fixat intr-o relatie.

Intr-o relatie nevoia cea mai importanta va fi de a avea un sine independent, una dintre cele mai importante intentii ascunse.

Daca parintii actioneaza contrar, respingandu-i pe copii, acestia ajung sa se simta abandonati emotional. Ajung simbiotici, adica oameni cu o nevoie insatiabila de apropiere.

Ei au intotdeauna nevoie sa desfasoare activitati impreuna cu cineva, tanjesc dupa afectiune fizica si incurajare si au nevoie permanent de un contact verbal.

In mod ironic simbioticii si singuraticii au tendinta de a forma relatii, declansand in acest fel o intrecere intre cel care impinge si cel care se lasa impins, ambii parteneri ramanand in acest fel nesastisfacuti.

Ce avem de facut pentru a putea avea o relatie implinita?

1. Ar  trebui sa intelegem ca partenerul nu poate inlocui lipsa unui parinte. Daca suntem impreuna si formam un cuplu asta nu inseamna ca el trebuie sa ne satisfaca lipsurile cu care noi am intrat in relatie, cele pe care le avem din copilarie.

2. Sa avem puterea de a intelege ca el este o fiinta dictincta de noi, cu nevoi proprii si dorinte diferite de cele ale noastre.

3. Sa ii oferim posibilitatea partenerului sa isi faca propria viata langa noi. sa ii permitem sa fie el, cu bune si cu rele. Sa incercam sa il acceptam asa cum este fara a incerca sa il schimbam dupa placul si nevoile noastre ascunse.

4. Sa incercam sa ne rezolvam problemele din copilarie. Putem face asta doar in relatie cu partenerul, beneficiind de intelegerea si suportul lui.

In copilarie modul in care am fost ingrijiti si s-a raspuns nevoilor noastre in continua schimbare ne-a afectat profund sanatatea emotionala.

Se poate ca persoanele care au avut grija de noi sa fi raspuns celor mai multe din nevoile noastre sau doar unora dintre ele, dar ca toti copii am crescut cu angoasa nevoilor neimplinite, iar acestea au revenit pe parcursul relatiilor noastre la maturitate.

Cu drag

Nicoleta Leahu