Archive for the ‘Concubinajul’ Category

Posted on February 9, 2011 - by Nicoleta Leahu

Cum sa ramaneti prieteni dupa o relatie esuata?

De ce sa ocolesti locurile in care mergeati impreuna?

De de sa renunti la prietenii comuni?

De ce sa-i ocolesti privirea cand il vezi pe strada?

Atunci cand o relatie se termina, suferinta este inevitabila, imposibil de alungat. Ea trebuie traita pentru ca face parte din viata noastra.

Chiar daca relatia ta s-a terminat, pentru ca tocmai ti-ai dat seama ca ea nu este asa reusita poti face in asa fel incat despartirea dintre voi sa nu aduca ranchiuna in viata voastra.

Ati fost impreuna, v-ati iubit si ati petrecut momente frumoase impreuna, momente de care va puteti bucura tot restul vietii, de ce asa le acoperi si sa le stergi?

Candva peste ani la ce te vei gandi daca vrei sa iti acoperi trecutul?

Ce le vei povesti copiilor si nepotilor tai?

Cum le vei vorbi despre experientele tale?

Daca simti ca relatia in care esti nu te mai satisface si nu iti mai ofera ceea ce ai nevoie in ciuda eforturilor tale, ce ai de facut este sa te opresti si sa te intrebi „este relatia pe care eu mi-o doresc?”, sau „relatia aceasta ma face fericit?”.

Cineva imi spunea „pai tu cu studiile tale, stii tot timpul ce ai de facut”. Nu este deloc asa, chiar daca am studii pot gresi, chiar daca stiu foarte multe ma pot insela. Si mi s-a intamplat slava domunului sa ma insel de foarte multe ori. Insa am inteles motivele pentru care faceam asta.

Mi-am dat seama ca ceea ce eu gandeam si credeam era doar in mintea mea. Era idealul de relatie creat si sustinut de mintea mea. Realitatea in care traiam era cu totul alta. Prezentul imi oferea suficiente date despre realitatea in care traiam, doar ce au ma incapatanam sa le vad.

Am coborat cu picioarele pe pamant sa zic asa si am pus totul pe hartie. Am inceput sa ma intreb…

 

Ce imi ofera relatia in care sunt?

Sunt fericita?

Este relatia asta ceea ce imi doresc?

Pot sa functionez asa?

Imi doresc mai mult?

Am nevoi nesatisfacute?

 

Dupa aceasta analiza am realizat ca ceea ce imi doream era cu totul altceva. Am decis ca este momentul sa actionez in directia nevoilor mele.

Ce ai de facut atunci cand simti ca vrei sa pleci dintr-o relatie?

Cauta cel mai bun moment pentru o discutie deschisa

De regula atunci cand un barbat simte ca vrei sa vorbesti despre lucruri serioase sau doar ii pomenesti „vreau sa discut ceva cu tine” i se aciveaza scutul de protectie. In mintea lui se declanseaza mecanismul „fugi”. Va cauta tot felul de motive sa se sustraga si va gasi mereu o scuza pentru care discutia nu poate avea loc.

Cum sa alegi cel mai potivit moment? Pai conteaza ce se intampla maine de exemplu. Daca partnerul tau are maine un interviu pentru un nou job sau organizeaza o petrecere pentru ca este ziua lui indicat ar fi sa amani discutia pentru o alta zi.

Eu de exemplu, am simtit ca am nevoie de o discutie de acest gen chiar de sarbatori. Am preferat sa prelungesc asteptarea pentru a nu crea o atmosfera neplacuta in timpul sarbatorilor.

Chiar daca ii porti pica partenerului sau simti ca pur si simplu nu iti mai pasa, tine cont de faptul ca aveti un trecut impreuna si ca la un moment dat iti va parea rau ca l-ai ranit.

A iesi dintr-o relatie nepotrivita in mod placut totusi inseamna sa dam dovada de maturitate si pragmatism. In acest fel reusim sa evitam un scandal monstru si putem iesi din relatie fara sa ne incarcam cu sentimente de vinovatie.

Evita reprosurile cearta

Ai decis ca vrei sa pleci din relatie si atunci ce sens mai are sa te certi? Crezi ca faptul ca te certi te ajuta in vreun fel sa iti rezolvi problemele? Nici intrun caz, certa nu va face decat sa iti prelungeasca durerea.

Discutia se poate aprinde si uneori tonul ridicat este inevitabil. Insa explica-i partenerului tau ca decizia ta in ceea ce priveste relatia voastra este categorica si nu cauti motive sa te certi cu el.

Vorbeste despre tine, si fa-l sa inteleaga ca nu conteaza cine are dreptate sau nu. Asa ca evita reprosurile pentru a-l face si pe el sa se apere cu acuzatii la adresa ta.

Fa-l sa inteleaga explicandu-i calm care sunt motivele pentru care tu consideri ca este mai bine sa va despartiti. Daca simti ca este cazul ofera-i argumente prin care sa iti sustii ideile.

Opteaza pentru prietenie

 

Cati dintre noi ramanem amici cu fostii sau fostele? De cate ori nu ni se intampla sa intoarcem capul pe strada cand ii zarim? Are sens? Fostul sau fosta au facut parte din viata noastra, am impartit momente fericire si mai putin fericite si atunci nu ti se pare penibil sa faci asta?

Inainte de a-ti propune sa te certi cu el pe vesnicie, gandeste-te ca aveti prieteni comuni, ca traiti poate in acelasi oras si va puteti intalni chiar si intr-o toaleta publica si cum te vei simti? Vei merge cu o punga in cap pe strada de teama ce il vei intalni si vei da cu ochii de el?

Normal este ca atunci cand o relatie se termina sa putem ramane amici cu fostii. Prieteni in sensul de cunostinte cu nu confidenti, asta pentru a evita capcanele care pot aparea in astfel de situatii. Nu exista ca va mai intalniti planificat, intamplator da. Asta inseamna ca sunteti amici, va salutati, puteti eventual schimba cateva cuvinte, insa nimic mai mult.

Centreaza-te pe tine si pe nevoile tale

 

In viata nimic nu este intampator si daca s-a intamplat ceva inseamna ca asa trebuia sa fie, asta trebuia sa se intample si gandeste-te ca sigur ai ceva de invatat din aceasta experienta.

Ai decis ca vrei sa pleci din relatie? Cu siguranta daca asta ai simtit este si cea mai buna decizie pentru tine in acel moment.

Te gandesti ca ramani singur? Asta este gandul care te copleseste? Este normal. Ce ai de facut este sa inveti sa traiesti din nou fara celalat si poti face asta daca iti aduci aminte cum era cand erai fara el.

Ce faceai?

Cum iti petreceai timpul?

Care sunt locurile in care mergeai?

Care sunt prietenii cu care te intalneai?

Care erau pasiunile tale?

Cauta sa nu inlocuiesti timpul liber ramas cu singuratatea. Gandeste-te sa folosesti tot timpul pe care il ai la dispozitie pentru tine si pentru pasiunile tale. Mergi la un curs de dans, iesi si bea o cafea tu cu tine, plimba-te cu tine, fa sport sau orice altceva iti face placere.

Cauta sa faci lucuri care iti plac. Asta te va ajuta sa te concentrezi pe altceva si sa eviti gandurile negative.

Centreaza-te pe tine, poti descoperi lucruri despre tine noi. Poti invata de exemplu sa pictezi, sa sculptezi sau sa faci fotografii…poti face foarte multe.

Aud des formule de genul „nu stiu ce sa fac, ma plictisesc” si atunci eu intreb „ce faci pentru tine, doar pentru tine, la asta te-ai gandit? Spune-mi un lucru pe care l-ai facut in viata asta si care este doar al tau?”. Nu va puteti imagina, insa oamenii cand sunt intrebati asta uneori se blocheaza.

Pur si simplu nu stiu ce sa spuna, sunt asemeni unui copil care striga „mama ma plictisesc!”. Asta este unul din motivele pentru care trebuie sa invatam copii sa se ocupe de timpul lor. La maturitate ei vor sti ce au de facut pentru a se simti bine si singuri.

Parintii le ocupa tot timpul, le fac programe, ii organizeaza si atunci el cum va sti ce are de facut atunci cand se plictiseste?

Suntem inclinati sa credem ca a sta singur este un lucru de neconceput sau neobisnuit.

Unii evita sa spuna ca stau singuri, celalti se uita dubios la ei. Nu este nimic neobisnuit, din contra, faptul ca stim sa stam singuri arata ca ne simtim bine cu noi insine…doar asta, surprinzator, nu?

Onoreaza singuratatea si bucura-te de ea

 

Tot timpul aud femei care se plang atunci cand sunt in relatii „nu am timp sa merg la sala”, nu ma timp sa ma mai aranjez sau sa fac altceva”, „trebuie sa gatesc, sa spal si sa fac curatenie”. Asta este viata lor, iar atunci cand ies din relatie nu stiu sa mai faca astfel de lucururi.

Li se par straine, parca nici nu le-au facut vreodata. Au si uitat cum este sa mergi la sala, la un concert, sa iesi cu prietenii in club sau la un film la mall.

De regula dupa o despartire avem nevoie sa umplem un gol si cel mai des cautam sa ne umplem golul ramas cu altcineva. Este asta o solutie? Pe termen scurt da, poate fi, insa pe permen lung nu este cea mai potrivita solutie. Asta ar cam trebui sa fie ultimul lucru la care ar fi bine sa ne gandim.

Cautam noi cunostinte, ne uitam in jur poate poate apare cineva care sa ne scoata din suferinta. Alteori apelam la fostii, insa pot ei sa ne ofere linistea de care avem nevoie?

Cred ca fiecare stiti ca raspunsul este nu. De ce? Pentru ca atunci cand incepi o relatie este bine sa faci lucrul acesta cu sufletul curat si deschis, pentru ca doar asa te poti bucura de ea. De ce spun asta? Pentru ca in caz contrar relatia pe care tocmai o incepi poate fi un alt chin pentru tine.

Atunci ce trebuie sa faci? Sa lasi un timp sa intelegi care sunt motivele pentru care ti s-a intamplat asta, sa iti dai seama unde ai gresit. Sa iti iei lectiile si sa mergi mai departe. Ai nevoie sa suferi, asta este foarte important deoarece suferinta este cea care ne elibereaza. Cand iti dai seama ca ai nevoie sa faci asta, vei intelege cine esti, ce doresti si cum vrei sa fie viata ta.

A incerca sa eviti suferinta este ca si cum ne-am baga capul in nisip. Ea face parte din viata noastra si atunci cand incercam sa o anulam nu facem decat sa declaram un razboi pe care cu siguranta nu il putem castiga.

Ce putem face? Sa profitam de ea, astfel daca iti vine sa fii trist, lasa-te in voia acestui sentiment. Iti vine sa urli, du-te intr-un loc retras si fa-o. Iti vine sa plangi, fa-o pana simti ca nu mai ai lacrimi. Chiar si daca facem asta inseamna ceva…facem ceva pentru noi, doar pentru noi!

Suferinta trebuie acceptata si nu respinsa!!!

Daca pierdem pe cineva este dureros, insa daca stim sa transformam acest fenomen, putem ajunge sa ne mandrim cu el, deoarece face parte din viata noastra, din povestea noatra de viata. Ne-am putea gandi ca am daruit si am primit dragoste si asta este tot ceea ce conteaza.

A evita suferinta este doar o suferinta in plus!!!

In loc sa iti negi suferinta, sa iti pui limite si sa iti blochezi trairile, accept-o. Ai putea sa iti spui ceva de genul „ ma iubesc si ma consolez, dar caut motive sa fiu fericit si sa iubesc, o sa investec tot ceea ce am de oferit in altcineva”. Cum ti se pare? Ai putea gandi asa pe viitor?

Cu drag

Nicoleta Leahu

Posted on February 4, 2011 - by Nicoleta Leahu

Exista iubire neconditionata in relatia de cuplu?

Cat dam?

Cui dam?

Ce asteptam?

In prezent se vorbeste tot mai mult de iubirea neconditionata. Sa oferi partenerului fara sa ceri nimic in schimb, sa dai fara sa te intrebi daca vei primi ceva inpoi.

Insa ce primim in viata daca nu oferim ceva in schimb?

Care sunt persoanele care ar trebui sa ne iubeasca neconditionat?

 

Inca de cand suntem copii, invatam ca pentru a primi iubirea si aprobarea parintilor trebuie sa facem ceva.

Sa fim cuminiti, sa ascultam parintii, sa invatam bine ca poate primim jucaria meritata si alte cele necesare.

Deci invatam ca doar asa primim iubire. Si atunci ce facem in relatia de cuplu?

Eu cred ca sa face o confuzie in ceea ce priveste iubirea neconditionata. Cine este capabil de iubire neconditionata?

Eu cred ca singurele persoane care ar putea sa ofere fara sa astepte nimic in schimb sunt doar Dumnezeu si parintii. Ambii sunt cei care ne-au dat viata si au facut asta pentru ca au vrut.

In relatia de cuplu lucrurile stau altfel. De fapt cred ca este locul in care ar trebui sa existe reciprocitate.

 

Cum sa iti saruti partenerul si el sa nu iti raspunda?

Cum sa vrei sa faci sex cu el, iar el sa stea?

Este posibil asa ceva? Nu ar trebui sa existe reciprocitate?

E vorba de nevoile noastre, cum eu sa imi doresc si el sa nu ofere?

 

Cred ca iubirea neconditionata presupune altceva. Ea are la baza iubirea si atunci cand exista iubire totul vine din suflet.

Nu se pune problema ca simti sau nu, pur si simplu raspunzi nevoilor partenerului fara sa iti pui probleme si sa cantaresti ce dai, cat dai, ce oferi si cand.

Cand exista iubire oamenii nu se tem ca daca azi ofera ceva, traiesc cu teama ca nu vor primi. Da, exista iubire neconditionata, cand exista iubire.

La inceputul unei relatii, oferim neconditionat. Legatura care se stabileste intre parteneri este asemeni celei dintre mama si copil.

Oferim neconditionat, in sensul ca nu ne intereseaza ce primim inapoi,  oferim pentru ca simtim si iubim. Dupa o perioada ne oprim.

Ne dam seama ca nu iubim asa cum credeam?

S-a terminat iubirea?

S-a terminat iubirea si in momentul in care se intampla asta, totul devine conditionat intre parteneri.

Dau, daca pimesc, ofera daca li se ofera. Uneori, unul dintre parteneri nu isi da seama ce se intampla, sau pentru el iubirea fata de partener nu s-a terminat.

Continua sa ofere, in speranta ca va primi ceva in schimb la un moment dat.

Asteapta si face tot ce-i sta in putere pentru a restabili echlibrul. Si vine monentul in care se trezeste si isi da seama ca nu mai primeste nimic. Debusolat cauta si se intreaba:

Am gresit cu ceva?

Sunt eu de vina?

Poate nu dau suficient?

Nu sunt suficient de bun?

 

Daca pana atunci partenerii nu aveau nevoie de comunicare pentru a primi si a da, dintr-o data regulile se schimba. Unul ofera si celalat primeste, unul oboseste si seaca de resurse si celalalt se incarca, unul astepta doar ca celalat sa dea. Ii este convenabil rolul pe care il joaca.

Homeostazia cuplului a fost afectata, regulile s-au schimbat. Unul dintre parteneri iubeste si celalat nu. Intotdeauna va exista unul pentru care iubirea se va termina.

Ce urmeaza pentru cel care inca mai poarta iubirea partenerului in suflet? Doar sacrificii si incercari de a remedia relatia, incercari de a fi asa cum au fost, regrete pentru vremurile de alta data, sperante iluzorii ca relatia lor va reveni pe linia de plutire.

Relatia de cuplu este asemeni unei barci. Daca greutatea este mai mare intr-o parte, barca se va lasa mai mult intr-o parte sau chiar se poate rasturna.

Asa e si in relatie, cand exista iubire, da intradevar dam fara conditii, insa cand iubirea se termina nu mai oferim, ci doar asteptam sa primim si sa fim iubiti.

Ce se intampla?

Nu stim ca la fel cum dam si stim sa facm asta, trebuie sa stim si sa primim. Este important ca intre a da si a primi sa existe un echilibru.

De regula in relatii exista parteneri care nu considera ca au nevoie de nimic. In acest fel ei se asigura ca nu vor fi obligati la un moment dat sa ofere ceva in schimb.

Nu procedeaza in acest fel doar in relatia de cuplu, ci si in celelalte relatii. In acest fel ei refuza tot ceea ce viata le poate oferi. Asta este sinonim cu a se inchide in fata vietii. Poti avea o relatie asa?

Altii, atunci cand sunt in relatii isi neaga complet nevoile proprii, ofera foarte mult si asteapta momentul in care va primi inapoi tot ceea ce a oferit. In acest fel ei considera ca au control asupra relatiei, iar pozitia lor este una de superioritate si nu una de egalitate cu partenerul.

In momentul in care nu primesc ce au oferit si considera ca ar merita, ajung sa fie dezamagiti. Poti avea o relatie in acest fel?

O a treia categorie este a celor care stiu sa isi ofere unul altuia si sa si primeasca tot la fel. Exista reciprocitate, exista iubire.

Partenerii se simt bine oferind si primind in acelasi timp. Exista iubire si echilibru. Si mai important cu cat isi ofera unul altuia cu atata primesc si ofera mai mult.

Aceasta este cea mai sanatoasa atitudine in relatia de cuplu. Sa oferi si sa primesti tot mai mult inapoi.

Sa oferi din suflet si atunci cand iubesti chiar totul vine din suflet. Nu te simti defavorizat, nu exista superioritate si nici control. Relatia curge fara ca cei doi sa simta efortul pe care il fac.

Cum sa stabilesti echilibrul in relatia ta?

 

De regula in relatiile sanatoase partenerii nu simt eforturile pe care le fac. Atata timp cat oferi si primesti exista echilibru, frustrarile nu fac parte din viata ta. In momentul in care unul dintre parteneri se opreste inseamna ca ceva se intampla.

Poate ca energia lui nu mai este in totalitate investita in relatia cu tine, poate iubirea lui s-a terminat. Tu ai dreptul de a afla ce se intampla.

Tine cont de faptul ca relatia ta este asemeni unui teren de tenis. Fiecare dintre parteneri trebuie sa merga pana la fileu, dupa care sa astepte ca celalat sa serveasca.

In momentul in care simti ca partenerul tau s-a retras, asteapta, opreste-te. Nu darui in speranta ca poate se intampla asta pentru ca tu nu stii sa oferi, poate ai tu ceva. Evita sa te invinovatesti.

Daca ai oferit si inainte si era bine, stia sa primeasca si sa ofere, si acum tu esti tot la fel, doar ca ceva s-a intamplat.

Cauta sa discuti cu el. Evita cursa aia nebuna de a nu te mai opri. Si stii de ce? Pentru ca daca tu vei oferi fara sa primesti ceva inapoi si faci asta prea mult timp, vei considera ca ai facut investitii si vei ramane acolo prins intr-o capcana sperand ca va veni ziua in care investitiile tale iti vor fi returnate.

In relatii este la fel ca si in afaceri, exista posibilitatea ca investitiile tale sa nu mai fie productive daca nu esti atent la piata, insa trebuie sa stii cand sa te opresti si este bine sa o faci la timp.

De ce sa stai cu teama?

De ce sa iti pui intrebari?

De ce sa te invinovatesti?

Te-ai oprit pentru o clipa, ai facut o analiza obiectiva si contabilul din tine spune ca tu esti cel care a invesitit mai mult.

Ce iti spune tie asta?

Merita sa mai investesti in relatie?

Ce sanse ai sa echilibrezi balanta?

Sperantele tale sunt realiste?

Pe ce te bazezi atunci cand speri?

 

Fericirea inseamna sa traiesti prezentul. Daca tie in prezent partenerul nu iti mai ofera ce ai nevoie, pentru ce sa mai stai acolo?

Detaseaza-te de relatie, priveste-te pentru o clipa din exterior si daca esti sincer cu tine, iti vei da seama ce ai de facut. Cauta sa te ancorezi in realitate, ea iti ofera informatii despre pasii pe care trebuie sa-i urmezi.

Trebuie doar sa fii deschis. Iti asumi responsabilitatea faptului ca vei suferi, ca iti va fi greu, insa pe termen lung vei avea de castigat.

 

Nimeni nu este perfect , fiecare facem greseli in viata. Uneori oferim celor care poate nu merita. Asta, e, intelegem ca la momentul respectiv asta am stiut si asta am facut. Poate nu este el cel care sa stie sa primeasca de la tine, poate nu este el cel care stie sa iti ofere tie,  insa cu siguranta va veni si  unul potrivit si pentru tine.

Cu drag

Nicoleta Leahu

Posted on January 27, 2011 - by Nicoleta Leahu

Cum sa te iubesti pe tine alaturi de partener?

Aud foarte multa lume in jurul meu spunand “vreau sa iubesc”, vreau sa fiu iubita”, “vreau sa ma indragostesc”. In toate afirmatiile este vorba de altcineva. Adica vrem sa iubim pe cineva, vrem ca cineva sa ne iubeasca, vrem sa ne indragostim de cineva. Cati dintre noi ne-am intrebat “cum sa ne iubim pe noi insine?

Suna ciudat sa spui “Vreau sa ma iubesc pe mine!”
Un pasaj din biblie spune cam asa “iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”.  

De unde porneste iubirea?
Pe cine trebuie sa iubim ca sa stim ce inseamna a iubi?
De unde stim cum vrem sa fim iubiti daca nu ne iubim pe noi?

Inca de mici am fost invatati sa nu fim egoisti, sa-i iubim pe ceilalti, familie, prieteni, colegi. Mai bine spus pe toata lumea. Nimeni nu ne-a invatat ca trebuie sa ne indreptam atentia si asupra noastra. Daca ne gandim la noi inseamna ca ceilalti conteaza mai putin si acest lucru avea consecinte asupra noastra.

Ne lasam pe noi, avem grija de orice altceva decat interiorul nostru. Ceilalti sunt mai importanti decat noi. Ca urmare nevoile noastre sunt mereu neimplinite. Viata pare o suferinta, relatiile sunt de nesuportat.

Cautam mereu fericirea si atata timp cat noi ne ocupam de ceilalti ea intarizie sa apara sau trece pe langa noi, incapabili sa o vedem.
Ne lasam in voia sortii, ne simtim batuti de vant, ne simtim goi.

De ce se intampla asta?

Din cauza ca nu suntem obisnuiti sa ne centram pe noi, cu toate ca natural simtim asta, cautam tot felul de modalitati de a ne sabota.

Daca iubirea pentru ceilalti este mai importanta, atunci in mod logic inventam si cautam tot felul de scuze pentru a nu ne iubi pe noi insine. Si daca sunt momente in care stim ca ceea ce facem nu este bine, daca simtim ca interiorul nostru nu este in acord cu nevoile celorlalti ne simtim vinovati.

De cate ori nu ne auzim parintii spunand “eu contez mai putin, voua sa va fie bine”. Aceasta conceptie am preluat-o si noi, insa ea este valabila doar in relatia parinte-copil. Ne ghideaza viata, relatiile si ne instraineaza de noi, de ceea ce suntem, de ce ne dorim, de ceea ce vrem sa fim cu adevarat, de esenta fiinitei noastre.

Daca suntem invavati sa ne concentam doar pe iubirea fata de ceilalti normal
si de la sine ne consideram vinovati pentru tot ceea ce ni se intampla, consideram ca nu avem valoare si toti ceilalti din jurul nostru ne sunt superiori.

In acest fel ajungem sa nu ne mai respectam si ne consideram nedemni de dragoste.

Ca urmare a lipsei de centrare si iubire fata de propria persoana cautam tot timpul sa ne invinovatim. Niciodata nu sutem multumiti de noi, niciodata nu aratam bine si tot timpul gresim si ne invinovatim. Toti ceilalti din jurul nostru sunt mai buni decat noi. Tot ceea ce li se intampla lor rau este vina noastra. Nu am facut suficient, destul de bine motiv pentru care le preluam responsabilitatile.

Relatiile mele au mers prost din cauza ca eu nu am stiut cum sa ma iubesc pe mine. Dorintele si nevoile partenerului au fost intotdeauna mai presus de nevoile mele.

Ma concentram doar pe nevoile partenerului si uitam de mine. Pur si simplu nu existam. Faceam parte din categoria femeilor care ofereau mereu si mereu, fara sa ceara si sa primeasca. Nu stiam sa primesc.

Tot ceea ce stiam era sa dau. Nu imi declaram nevoile, motiv pentru care celuilalt ii cream impresia ca scopul meu este doar sa ingrijesc si sa ofer. Nu intelegeam ca am un interior de care trebuie sa ma ingrijesc chiar daca sunt intr-o relatie.

Chiar ma aud spunand “acum am relatie, trebuie sa ma ocup de ea”. Si cu cat ma neglijam pe mine, cu atata simteam cu relatia mea se duce. Cu cat ofeream mai mult, cu atata mai putin primeam. Si daca relatia se destrama, normal vina era a mea.

Daca partenerul meu era nemultumit in ciuda eforturilor pe care eu le faceam, binenteles consideram ca este vina mea. Eu nu sunt suficient de buna, eu nu stiu sa dau, eu nu stiu sa fiu asa cum el isi doreste, El este mai bun decat mine.

Acum a realizat ca de fapt nu era vina mea. Da am fost vinovata doar ca nu m-am iubit suficient de mult pe mine, ca nu m-am respectat pe mine asa cum il respectam pe el, ca  nu am avut grija de mine asa cum avut de el.

Nu intelegeam ca intr-o relatie exista pe langa nevoile partenerului si nevoile mele. Credeam ca a avea o relatie inseamna sa renunt la mine.

Cum sa te comporti in relatia cu partenerul?

A iubi insemna a darui. In relatia de cuplu in mod normal si natural dorintele partenerului ar trebui sa fie importante pentru noi. Satisfacem nevoie partenerului, insa nu doar pe ale lui.
Trebuie sa intelegem ca si noi avem nevoi, dorinte, pasiuni. Trebuie sa intelegem ca in relatie sunt EL, EA SI EI. Adica  nevoile mele, nevoile lui, nevoile legate de relatie.
Oferim partenerului, dupa care asteptam sa primim. Ii lasam spatiul de care are nevoie. Il lasam sa faca lucrurile pe care si le doreste si de care are nevoie, ii raspundem cerintelor, insa acelasi lucru trebuie sa fie si el capabil sa faca pentru noi. Daca de exepmplu el are o pasiune, facem tot posibilul sa il lasam sa se bucure de ea. Aceasta este nevoia lui, suntem alaturi de el, il sprijinim insa si noi la randul nostru avem dreptul sa ne bucuram de pasiunile noastre.

Asa cum in univers exista un echilibru, la fel ar trebui sa fie si in relatie. Daca nu te sprijina, daca te limiteaza, daca in prezenta lui nu poti fi tu, daca simti ca esti mereu nemultumit, daca simti ca nu primesti si doar stie sa primeasca, fara sa ofere ceva in schimb, fii convins ca stai langa persoana neporivita. Daca te iubesti pe tine, daca te respecti, stii ce ai nevoie, stii ce ai de facut…stii.

Cum invatam sa ne iubim?

Primul luru pe care ar trebui sa il facem este sa ne definim ce insemna o relatie. Ce insemna, ce presupune si cum vrem sa fie.

Sa intelegem care sunt convingerile care ne ghideaza viata. Sa stabilim clar definitia respectului fata de noi insine si sa stabilim ca vrem sa ne iubim.

Mie imi spunea terapeuta mea, “Nico, tu nu te iubesti pe tine, din cauza asta suferi”. La momentul acela nu intelegeam ce insemna asta. Am intrebat-o “cum trebuie sa fac sa ma iubesc pe mine, de unde trebuie sa incep?”.

Asa am inceput eu sa ma iubesc pe mine. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa imi mangai corpul atunci cand fac dus. Acela a fost momentul in care mi-am manifestat pentru prima oara iubirea fata de mine. Mai apoi am constientizat ca am un interior de care trebuie sa am grija. Am o inima pe care trebuie sa o mangai.

Pentru a putea face asta trebuia sa imi las trecutul in urma. Sa imi acord intelegere pentru faptul ca am gresit in primul rand fata de mine. Sa privesc cu intelgere greselile mele si sa ma iert pentru ele. Sa inteleg ca ceea ce am facut a fost doar ceea ce am stiut in acel moment, promitandu-mi mie ca ce va fi de acum incolo este cu totul altceva. Mi-am spus “atata am stiut sa fac, ceea ce conteaza este ce fac de acum incolo”.

Nu intelegeam care sunt motivele pentru care ma simteam mereu vinovata fata de cei din jur. Am inteles si asta. De fapt nu fata de ceilalti ma simteam vinovata, ci fata de mine, pentru ca nu faceam ce simteam, ce doream, ce aveam nevoie.

Daca de exemplu simteam ca nu mai doresc o relatie, faptul ca ma gandeam sa-mi parasesc partenerul ma facea sa ma simt vinovata si eu credeam ca ma simt vinovata fata de el, imi pasa de el, de suferinta lui si nu de mine. Am inteles ca vinovatia venea din mine, era fata de mine. Fata de nevoile mele, fata de dorintele mele.

Mai apoi am invatat sa ma accept pe mine asa cum sunt, cu bune si cu rele. Am invatat sa ma iert pentru greselile mele, pentru ca daca nu ne iertam pe noi insine inseamna ca nu ne iubim ai astfel nu avem cu sa-i iubim pe ceilalti cu adevarat.
Concentrandu-ma asupra interiorului meu, am inceput sa am incredere in frumusetea mea interioara.

Mi-am dat voie sa fiu egoista din cand in cand. Am inceput sa imi doresc sa ma simt bine si daca inainte saream mai mult in ajutorul celorlalti, acum prima data sar in ajutorul meu. Eu sunt prima careia trebuie sa ii ofer ajutor. Acela a fost momentul in care am inteles ce imi spunea o la o discutie o buna amica. Ea spunea asa “cine spune ca eu trebuie sa ofer ajutorul celorlalti?”, la care ea raspude “prima careia trebuie sa-o ofer ajutorul sunt eu”.

Am realizat ca a te iubi inseamna a te sprijini, motiv pentru care sunt intelegatoare cu mine, rabdatoare, sunt cea mai buna prietena a mea. Ma bucur in fiecare moment de existenta mea, pentru ca doar in felul acesta pot fi pentru cei din jurul meu o prezenta placuta.

Mi-am dat seama ca viata nu este facuta doar din momente placute, ca fiecare dintre noi avem dificultati peste care trebuie sa trecem si cu care ne confruntam.

Acestea sunt modalitatile prin care incepem sa ne iubim pe noi. si pentru ca schimbarea trebuie sa plece intotdeauna de la noi pentru a obtine schimbarile de care avem nevoie exista cateva modalitati prin care putem contiuna acest proces si cu cei din jur. Fara ele iubirea de sine nu poate fi completa.

Invata sa spui deschis celor din jur si partenerului tau ce simti, ce nevoi ai, ce iti doresti pentru a fi fericit, ce te deranjeaza, ce te enerveaza, ce nu suporti, cum vrei sa fii sprijinita de el, care sunt pasiunile tale, ce te sperie dar si ce te doare.

In acest fel vorbesti in numele sinelui tau si astfel  vindeci acea parte din tine care a fost ignorata, a suferit sau nu a fost ascultata. Doar atunci cand vom exprima ceea ce simtim ne vom da seama ca suntem demni de iubire, atat de noi insine cat si de ceilalti.

Daca cei din jur te supara, exprima acest lucru. Asuma-ti acest risc, doar asa cei din jur isi vor da ceama ce simti si care sunt nevoile tale. Risca dar in acelasi timp ofera-ti posibilitatea de a fi vulnerabil.

In orice moment actioneaza in numele iubirii de sine. Actioneza, fa lucruri noi, asuma-ti riscuri pentru ca de fiecare data cand rezultatele vor fi pozitive vei obtine confirmari ca ai forta, esti puternic, vei simti ca viata este frumoasa, iar tu esti parte din ea. In acest fel creezi o noua realitate care iti confirma propria valoare.

Foarte usor ne angajam pentru ceilalti. Ce ar fi sa incepi de astazi sa te gandesti la tine, mai mult la tine?

Foare des ne auzim spunand “nu mai stiu cine sunt?” De ce spunem asta? pentru ca nu ne iubim, pentru ca nu constientizam ca noi traim, pentru ca ne dam la o parte, pentru ca traim doar prin ceilalti. Viata si imaginea noastra depinde de cei din jur.

Alege sa traiesti prima data pentru tine, pentru nevoile si dorintele tale. Da-ti voie sa fii egoist, ai voie. Cei care stiu sa fie egoisti stiu sa isi apere interesele si nevoile, asta e partea buna atunci cand esti egoist.

Este un lucru rau? Nu, cu siguranta. Asta este motivul pentru care decide sa  actionezi in numele tau. Cauta sa afli si sa stii cine esti. Decide ca meriti iubire, ti se cuvine, meriti sa fii fericit. Incepe prima data cu tine. Vei fi uimit de schimbari!

Cu drag
Nicoleta Leahu

Posted on January 27, 2011 - by Nicoleta Leahu

5 modalitati de a crea o legatura intima autentica

La inceputul unei relatii lucrurile intre cei doi parteneri merg de la sine, aproape ca unse. Fiecare raspunde nevoilor celuilalt, fiecare simte ce nevoi are celalalt. Simtim ca parca il cunoastem pe celalat de o viata si mai mult ne potrivim ca doua picaturi de apa.

Venim in intampinarea nevoilor celuilalt fara ca macar el sa scoata o vorba. Ne completam intr-o asa masura incat ajungem sa credeam ca am intalnit barbatul sau femeia vietii.

Suntem in asa zisa perioada de simbioza, ca cea dintrea mama si nou nascut. Ne completam reciproc si parca suntem vrajiti. Unii chiar in aceasta perioada iau decizia de a se casatori.

Este oare aceasta o decizie rationala?

 

Decidem ca vom ramane impreuna cu el sau ea toata viata. Ne miram sau poate nici nu avem curajul sa pronuntam “el sau ea este”. Parca suntem vrajiti, chimia dintre noi functioneaza.

Ajungem sa credem ca nu mai avem nimic de facut. Ne potrivim perfect, lucrurile intre noi merg de la sine, totul este asa cum ne dorim. Asa ajungem sa credem ca pentru a avea o relatie nu trebuie sa facem nimic. Totul trebuie sa curga ca si uns, totul merge de la sine.

Potrivire perfecta, relatie dorita. Vine insa un moment cand lucurile se schimba. Apar divergente pe care nu stim cum sa le gestionam. Momente critice cu care parca ne-am mai confruntat. Amintirile vin peste noi si dintr-o data magia in care traiam dispare.

El devine tot mai rece, ea tot mai retrasa. Ea nu mai comunica, el de inchide. El incepe sa isi petreaca timpul cu prietenii, ea cu ale ei.

Apar blocajele si barierele in comunicare. Relatia ajunge in impas.

De ce se intampla asta?

La inceputul fiecarei relatii fiecare dintre cei doi isi doresc o legatura autentica. Simt nevoia sa se deschida. Isi promit ca vor fi ei. Se deschid, comunica, sunt autentici. Ofera afectiune si primesc. In tot ceea ce fac este un echilibru.

Sunt ei asa cum sunt, fara bariere. Cuvintele le ies din gura fara ca macar sa fie gandite. Sunt multumiti asa cum sunt. Se simt iubiti, apreciati. Nimeni si nimic din afara nu le poate tulbura linistea si armonia relatiei. Traiesc parca intr-un glob de sticla. Isi apara teritoriul, relatia, iubirea. De fapt cred ca mai mult e vorba de energiile lor care nu permit ca cineva sa le tulbure.

In foarte scurt timp insa lucrurile se schimba. El se schimba, ea il urmeaza sau invers. Chimia dispare si incepe lupta.

Apar barierele, divergentele, parerile diferite. Magia a disparut. Apar tot felul de discutii si reprosuri ca de exemplu “te-ai schimbat”, “nu mai esti asa cum erai la inceput”, “ne potriveam perfect, ce se intampla?”.

A curs suficient timp in care au reusit sa iasa la suprafata conceptiile eronate despre relatii, sfaturile celor din jur despre cum ar trebui sa fim in relatie. Ce ar trebui sa facem, ce ar trebui sa zicem si cum ar trebui sa ne comportam. Gandim ca nu este bine sa fim prea deschisi, sa povestim prea multe despre noi, viata noastra, trecutul nostru.

Daca la inceputul relatiei ne comportam asa cum simtim si dorim, dupa un timp apar aceste bariere si blocaje care in timp distrug relatia.

Consideram ca nu este bine sa fim asa cum suntem. Ajungem sa aplicam tot felul de reguli spunandu-ne ca nu este bine sa fim asa cum suntem. Ne raportam la relatiile trecute in care poate am suferit daca am fost asa cum suntem noi, asa cum simtim.

Ne confruntam cu tot felul de sentimente de vinovatie. Cu celalalt nu ne-am purtat asa, celalalt cu a avut parte de asta si ajungem sa ne intrebam cum de data asta pot fi asa? Simtitm ca nu mai suntem noi si ne intrebam cine suntem?

Totul devine rational, totul se gandeste. Firul de desparte in patru. Analizam, comentam si ajungem sa aplicam tot felul de reguli. Si in felul acesta ajungem sa nu mai fim noi.

Spre deosebire de inceputul relatiei cand eram autentici, acum devenim falsi. Nu mai suntem noi. Am scos la iveala o parte din noi care nu se mai potiveste relatiei in care suntem.

Vrem retete sigure care sa ne asigure succesul relatiei, ne dorim la lucrurile sa revina la normal, vrem echilibrul cu care eram obisnuiti la inceputul relatiei.

Din pacate lucurile ni mai pot reveni la ce era la inceput. Ce putem face este sa cautam modalitatile potrivite pentru a construi impreuna cu partenerul ce ne dorim. A venit momentul sa facem ceva.

Cinci modalitati pentru a ne construi o relatie intima autentica

1. Cautati sa faceti lucuri noi impreuna cu partenerul. In fiecare zi schimbati ceva in modul de a trai impreuna, doarece repetand aceleasi activitati in timp se ajunge la rutina. Fiti spontani, deschisi, puneti-va gandurile in practica. Faceti surprize partenerului.

Puteti de exemplu sa va intalniti in oras, la o cina romantica sau sa-i propuneti o plimbare in miez de noapte.

2. In momentele in care nu sunteti impreuna cu partenerul puteti sa il contactati. Intrebati-l cum se simte, cum decurge ziua pentru el si povestiti in amanunt despre tot ceea ce vi se intampla.

3. Incercati sa-i povestiti partenerului toate evenimentele importante din viata voastra. Ce ati simtit cand erati la scoala, cum a fost copilaria, relatia cu parintii si alte evenimente importante traite.

4. Ori de cate ori aveti ocazia povestiti despre modul in care a inceput relatia voastra. Cum v-ati simtit, ce ati gandit, reamintindu-va reciproc toate intamplarile care v-au facut sa va apropiati.

5. Relatia voastra trebuie sa fie mereu un subiect de discutie. Asigurati-va de sentimentele partenerului cu regularitate. Interesati-va daca are resentimente acumulate daca se simte ranit sau dezamagit. Cautati sa il ascultati cu atentie ori de cate ori are sa va comunice ceva, fiti deschis fata de el dezvaluindu-va propriile sentimente. Asigurati-l ca in felul acesta va simtiti mai aproape de el.

In dragoste legatura dintre cei doi devine puternica cu timpul. Fiecare dintre cei doi trebuie sa participle la asta in mod egal.

Trebuie sa fim in permanenta constienti ca nevoile se pot schimba. Trebuie sa intelegem ca suntem mereu intr-o continua evolutie si schimbare, la fel si relatia in care suntem.

Cautati ca in fiecare moment sa va aflati in echlibru. Dezvalutiti-va gandurile si sentimentele si ganditi-va intotdeauna ca in relatie sunteti doi.

Daca va doriti cu adevarat o relatie, o puteti avea doar daca impreuna lucrati la ea si daca considerati relatia o prioritate.

Gandind pozitiv, cu chibzuinta si creativitate puteti creste si proteja relatia, facand-o in acelasi timp mai frumoasa ca niciodata.

Cu drag

Nicoleta Leahu

Posted on January 27, 2011 - by Nicoleta Leahu

Care sunt stalpii de sustinere in relatia de cuplu?

Nu ne mai intelegeam…

Nu mergea intre noi…

O relatie de cuplu prespune angajamentul fiecaruia dintre cei doi parteneri. Asta inseamna ca cei doi sunt impreuna, ca vorbesc, ca isi comunica unul altuia nevoile, ca sunt impreuna pentru ca doresc sa fie impreuna, nu pentru ca trebuie sa fie impreuna.

Una din intrebarile pe care ar trebui sa ni le punem atunci cand incepem o relatie suna cam asa: suntem impreuna pentru ca ne dorim sau doar pentru ca trebuie?

Chiar daca la inceputul unei relatii ne luam angajamentul de a fi impreuna, pe parcurs lucrurile se schimba. Pasiunea si fericirea de la inceputul relatiei care ne uneste dispare. Cu toate acestea si in ciuda eforturilor celor doi de a mentine relatia, de a fi la fel asa cum erau la inceput ei raman impreuna, chiar daca relatia lor nu mai este satisfacatoare, chiar daca ea devine nociva si periculoasa pentru fiecare dintre ei.

Am promis…

Am spus te iubesc…

Mi-e mila de ea (el)…

 

Relatia nu mai este ceea ce ei isi doresc si cu toate acestea raman. Se simt ca intr-o inchisoare, pierd contactul cu ei insisi si cu lumea exterioara.

Chiar daca la inceputul unei relatii am facut declaratii, am spus cuvinte frumoase si cel de langa noi nu mai este asa cum era sau simitim ca noi ne-am schimbat, trebuie sa intelegem ca este distructiv pentru noi sa ramanem acolo. Ne mintim pe noi, il mintim pe partener si nu vrem sa-i dam impresia ca relatia emotionala inseamna mai putin pentru noi incat suntem in stare sa evadam la primul semn ca exista probleme intre noi. Acest lucur poate conduce la tensiune si niciunul dintre noi nu se va simti in siguranta.

In cuplu fiecare dintre noi cautam stablitate. Avem nevoie de asigurare din partea partenerului ca va fi langa noi. In loc de asta de cele mai multe ori suntem asaltati de tensiunea si nelinistea pe care le provoaca ambivalenta unui partener.

Cum oferim siguranta partenerului?

In mod mormal atunci cand suntem in cuplu ar trebui sa fim preocupati sa pastram un echlibru intre alegerea pe care am facut-o de a fi impreuna si modul de folosire a intelegerilor, valorilor si regulilor care sa ne tina impreuna atat in perioadele bune cat si in cele mai putin placute.

In multe cupluri, partenerii nu au timp pentru ei, si tocmai acest lucru conduce la aparitia problemelor. Angajamentul de a fi pe deplin in relatie trebuie sa fie in stransa legatura cu disponibilitatea de a petrece timp impreuna  cu celalalt.

Si cum de regula timpul este o problema si eu ca oricare dintre noi ne-am confruntat cu o astfel de situatie. Lasam relatia pe ultimul loc. Petreceam foarte putin timp impreuna. El venea la mine ca la hotel. Venea seara si pleca dimineata. Mereu simteam nesiguranta. Uneori din cauza unor mici discutii credeam ca nu mai vine. Mereu eram in tensiune. La inceptul relatiei fiecare dintre noi isi facea timp pentru celalalt. Ne intalneam in timpul zile, ne sunam foarte des, seara o petreceam impreuna. Cu timpul toate aceste servicii pe care ni le faceam reciproc au scazut in frecventa, pana au disparut de tot. In momentul in care nu mai aveam timp pentru noi, relatia binenteles s-a distrus. Negalijandu-ne pe noi reciproc, am neglijat relatia.

Lipsa de activitati comune in relatie, inexistenta unui timp petrecut impreuna provoca distantantarea de partener. Cei doi isi fac planuri separate, lucru care de cele mai multe ori transmite partenerului un mesaj de genul “eu nu mai am nevoie de tine”.

Nici celalata extrema nu este potrivita, adica prea mult timp impreuna deoarece atunci cand se intampla asta niciunul dintre cei doi nu mai au timp sa isi urmareasca interesele personale. Cand apropierea dintre cei doi este prea mare partenerii nu inteleg ca de fapt isi sacrifica propria individualitate de dragul sigurantei. Si ca o consecinta a acestui fapt isi vor pierde in timp interesul de a fi impreuna fara sa aiba de ales. Astfel stau in relatii doar pentru ca nu suporta sa fie singuri, le-ar fi prea greu sa se descurce singuri, aleg sa stea pentru copii sau pentru ca divortul i-ar confrunat cu foarte multe situatii neplacute.

Nimanui nu-i place sa fie singur sau sa simta ca este lasat in voia sortii. Din aceste motive este indicat sa pastram un echilibru intre a fi apropiati si independenti, avand proprii prieteni sau facand lucruri de unul singur. A fi un cuplu presupune sa fim impreuna insa in acelasi timp sa fim singuri ca indivizi. Ce conteaza este sa invatam sa tinem cont de propriile nevoi, dupa care sa incercam sa venim in intampinarea nevoilor partenerului.

Cum sa comunicam nevoile noastre?

Cand luam decizia de a fi impreuna, ne luam angajamentul de a avea grija unul de celalat. Cu toate ca in cursul convietuirii impreuna apar in mod firesc probleme, primul lucru pe care il facem este sa incercam ca relatia sa mearga. Simplul fapt ca ne exprimam intentia de a ramane impreuna, arata ca vrem sa trecem peste problemele aparute. Din aceste motive este bine sa comunicam partenerului intentia de a ramane impreuna.

In cuplu fiecare dintre noi avem nevoie de a petrece timp cu celalalt. In acest fel relatia se pastreaza apropiata si puternica. Din acest motiv este indicat sa ne organizam in asa fel incat sa avem suficient timp pentru a sta impreuna cat si pentru a fi singuri.

 

Una dintre tehnicile recomandate pentru a mentine vie flacara iubirii este rememorarea momentelor de inceput ale relatiei. De multe ori pierdem din vedere motivele pentru care ne-am ales partenerul, lucrurile care ne-au atras la el, aspectele pozitive atat ale lui cat si ale relatiei. Pentru a ramane ancorati in pozitiv este bine sa ne amintim mereu lucrurile pe care le admiram la partener, gandindu-ne ce ne-a atras la el si ce ne tine impreuna.

 

Firesc si natural barbatul si femeia sunt facut pentru a trai impreuna. Alegem sa traim alaturi de parteneri, intram in relatii, facem juraminte, alegem sa fim fericiti. Daca am ales aceasta cale atunci in mod constient ar trebui sa depunem efort pentru mentinerea unei relatii.

Invatam ca trebuie sa obtinem in viata cee ce ne dorim. Invatam la scoala si stim ca pentru a a fi in funte trebuie sa luam note bune. Mai tarziu, pentru a obtine si avea situatia pe care ne-o dorim trebuie sa lucram. Ne asiguram confortul de care avem nevoie. Stim sa facem foarte multe lucruri pentru a obtine ceea ce ne dorim, insa nu la fel se intampla atunci cand vine vorba de a mentine o relatie. Ca urmare, daca vrei o relatie trebuie sa depui efort. In caz contrar va condamnati la o relatie de cuplu nefericita.

Tineti cont de voi, tineti cont de nevoile partenerului, tineti cont de relatie.

Cu drag

Nicoleta Leahu

Posted on January 27, 2011 - by Nicoleta Leahu

9 reguli pentru a deveni contienti de relatia de cuplu

De cele mai multe ori ne trezim din somnul adanc si ne spunem cam asa “iar am gresit, eu sunt vinovata”, “unde gresesc?”, “de fiecare data mi se intampla la fel…”.

Oare ce am de facut?

Ce am de schimbat?

Ce nu este in regula cu mine?

Nu sunt suficient de buna?

 

In cele mai mult articole pe care le-am scris in ultima vreme am vorbit despre modul in care ne alegem partenerii si care sunt cauzele pentru care ne aflam in preajma anumitor oameni.

Inca de cand suntem mici ne dorim un partener, unul care sa nu semene nici cu mama si nici cu tata. Unul diferit de ei si cu toate astea de cele mai multe ori cuplul pe care il formam este identic cu al celor care ne-au crescut.

De ce se intampla asta?

 

Pentru ca inconstient ne-am format un tipar de partener. Stim ca nu il vrem pe el, insa alegem unul identic sau chiar cu mai multe calitati negative.

Actionam conform unui creier vechi, cu toate ca suntem inclinati sa credem ca maturitatea ne va aduce schimbari.

Alegem partenerul conform creierului format in copilarie, parteneri asemanatori celor care ne-au crescut.

Creierul nostru vechi ne impiedica sa vedem realitatea partenerilor nostril deoarece el nu este ghidat. El este asemeni unui orb care incearca sa gaseasca drumul.

A actiona conform unui creier nou matur inseamna a intelege ca noi suntem maturi si asta presupune a avea capacitate de alegere. Mai mult maturitatea ar trebui sa ne ofere dovada vie ca partenerii nostri nu trebuie considerati parintii nostri.

Trebuie sa luam abilitatile rationale pe care le folosim in anumite domenii ale vietii si sa le utilizam in relatiile de dragoste.

Abia in momentul in care facem alianta intre cele doua modalitati de a actiona, adica cea din copilarie si cea de la marutitate, abia in momentul in care facem distinctia clara intre trecut si prezent putem fi siguri ca ne vom putea atinge dorintele inconstiente.

Acesta este momentul in care vom trece pragul catre o relatie implinita, constienta si diferita de cea pe care am avut-o exemplu in copilarie.

Se spune ca atunci cand actionam conform creierului vechi, chiar daca vedem aspecte la partener care tradeaza felui lui de a fi parca suntem orbi.

Cu toate ca vedem ca el sau ea nu este cea potrivita pentru noi negam. Credem in sinea noastra ca el nu poate fi asa. Ne mintim ca nu ne poate face rau si nu ar fi capabil sa ne faca sa suferim.

Exact in aceasta situatie am fost eu. Credeam ca este cel mai bun barbat de pe pamant. Aveam senzatia ca am intalnit barbatul vietii mele. Nu imi imaginam vreodata ca ma va face sa sufar atat de mult sau ca ma va supune la un chin atat de mare.

Aveam o parere foarte buna despre el. Il cream un om cu suflet, il credeam sensibil, il credeam potrivit pentru mine. Ma consideram norocoasa si implinita.

Cu toate ca aveam momente in care realizam ca ceva nu este in regula negam, ma minteam si cautam sa acopar lucuri care ma deranjau.

De fapt ceea ce credem despre el eram eu. Eu proiectam pe el calitatile mele.

De fapt eu ma iubeam pe mine. Este foarte sfasietor momenul in care ajungi sa iti dai seama ca cel de langa tine nu este cel pe care tu il credeai. Iti trebuie o putere foarte mare de rationalizare si dorinta de a deveni constient de viata ta.

Ceva s-a intamplat…m-am trezit…am realizat ca il inzestrez doar cu calitatile pe care eu mi le doream sa le aiba un barbat pentru mine, insa nu era el, Am realizat astfel ce imi doresc de la un barbat, de la o relatie, de la viata mea.

Am intalnit barbatul care mi-a aratat unde am gresit in relatiile mele, pentru ca lectia oferita de el a fost mai dura de aceasta data.

9 reguli pentru a deveni contient de relatia ta

Regula 1

 

Realizati ca relatia de dragoste are un scop ascuns si anume vindecarea ranilor din copilarie. Ca urmare este bine sa intelegeti care sunt problemele nerezolvate care stau la baza celor actuale din relatie. De exemplu daca simtiti ca partenerul nu va ofera suficienta atentie, ganditi-va cum va simteati in copilarie atunci cand nu vi se oferea atentie. Senmimentul este acelasi.

 

Regula 2

Formati-va o imagine reala a partenerului. In momentul in care il intalniti ganditi-va daca trasaturile care va atrag la el seamana cu cele ale unei persoane din copilarie care a avut grija de voi. Daca are trasaturi negative, recunoasteti asta, doara sa puteti deveni constienti de relatia in care va angrenati. In acest fel ea devine o relatie constienta, doar asa vedeti cine este cu adevarat partenerul vostru.

 

Regula 3

Cautati modalitati prin care sa comunicati partenerului nevoile si dorintele. Intr-o relatie inconstienta traim cu convingerea din copilarie ca partenerul trebuie sa intuiasca nevoile noastre, spre deosebire de relatia constienta in care partenerii accepta ca pentru a se intelege unul pe celalalt trebuie sa gaseasca cele mai potrivite modalitati de comunicare.

 

Regula 4

 

Constientizeaza si premediteaza fiecare interactiune cu partenerul. Intr-o relatie inconstienta actionam si reactionam fara a gandi dinainte. Asta este dovada ca actionam conform creierului format in copilarie. Intr-o relatie constienta trebuie sa ne antrenam pentru a ne comporta intr-o maniera constructiva.

 

Regula 5

 

Cautati sa pretuiti nevoile si dorintele partenerului. Daca intr-o relatie inconstienta avem tendinta de a crede ca partenerul are rolul de a ne purta de grija, de a ne satisface nevoile, intr-o relatie constienta trebuie sa nee canalizam energia si atentia pentru a raspunde nevoilor partenerului.

 

Regula 6

 

Acceptati ca aveti propriile defecte si parti negative. Intr-o relatie constienta recunoastem deschis ca avem parti negative si ca nu suntem perfecti, asumandu-ne responsabilitatea in acelasi timp. In acest fel evitam sa proiectam asupra partenerului propriile trasaturi negative, ceea ce creeaza un mediu mai putin ostil.

 

Regula 7

 

Cautati modalitati si tehnici pentru ca va satisface propriile nevoi. Daca evitam sa mai dam vina pe celalalt pentru ca nu ne raspunde nevoilor noastre, putem realiza ca partenerul poate fi o resursa pentru noi.

 

Regula 8

 

Descoperiti in voi puterile si abilitatile pe care considerati ca nu le aveti. Partenerii care ne atrag sunt cei care poseda abilitatile si puterile pe care noi consideram ca nu le avem. Pentru a avea o relatie constienta trebuie sa incercam sa ne unim cu sinele nostru, iar singura modalitate prin care putem face asta este sa dezvoltam in noi trasaturile ascunse, cele pe care consideram ca parneterul le are si noi nu.

 

Regula 9

 

Stabiliti si acceptati ca pentru a avea o relatie fericita este uneori nevoie sa trecem si prin momente mai putin placute. Intr-o relatie inconstienta traim cu convingerea ca pentru a avea o relatie fericita trebuie doar sa alegem partenerul potrivit, pe cand intr-o relatie constienta trebuie sa ne dam seama ca noi trebuie sa fim partenerii potriviti. Pe masura ce castigati experienta ve-ti intelege ca o relatie adevarata presupune angajament, disciplina, curajul de a evolua si schimba.

Cei mai multi dintre noi preferam sa stam sau sa trecem printr-o relatie de parca am fi adormiti implicandu-ne in interaciuni de rutina care ne aduc putin placere.

Traim astfem vieti secatuite de rutina, lipsite de satisfactii si dam vina pe partenerii nostri. Nu realizam ca greseala ne apartine noua insine, el a fost doar un actor care s-a lasat influentat si manipulat inconstient de nevoile si problemele noastre ascunse. Noi l-am atras pe el si noi pe el.

De azi ai posibilitatea de a constientiza langa cine stai. Este el cel pe care l-ai asteptat toata viata? Ramane sa vezi ce ai de facut in continuare.

Cu drag

Nicoleta Leahu

Posted on November 18, 2010 - by Nico

Cele 5 etape pe care le parcurgem in relatia de cuplu

Ce inseamna a trai in cuplu?

Care sunt beneficiile vietii in doi?

Care sunt etapele unui cuplu?

In ciuda greutatilor care apar atunci cand traim alaturi de cineva, cuplul este cel mai bun stil de viata si cea mai buna strategie de a creste probabilitatea de a fi fericiti pe termen lung.

Cat suntem fericiti in cuplu?

Toate cuplurile sunt fericite in perioada de inceput, cea de seductie si in luna de miere. Asta inseamna vre-o 2-3 ani. Dupa aceasta perioada lucrurile se cam strica. De ce se intampla asta? Pentru ca partenerii isi arata adevarata fata si responsabilitatile de cuplu, familiale si profesionale si financiare devin din ce in ce mai mari.

Unele cupluri reusesc sa ramana fericite mai mult timp. Asta se intampla pentru ca ele au invatat sa treaca mai usor peste crizele si conflictele din viata conjugala.

Cum reusesc cuplurile sa treca peste perioadele de criza?

Prin ce se diferentiaza cuplurile fericite de cele nefericite?

Ce fac cuplurile fericite fata de cele nefericite?

Cercetarile au demonstrat ca partenerii care apartin cuplurilor fericite poseda aptitudini si atitudini diferite de cele ale iubitilor intimi, care de regula in timp se transforma in dusmani.

Cuplurile fericite reusesc sa evite piedicile care se ivesc, comparativ cu cei care se despart si care urmeaza de regula acelasi scenariu: seducere, unire, competitie si despartire.

Toate cuplurile trec prin aceleasi momente critice si se confrunta cu aceleasi conflicte. Iubirea si cu increderea de la inceputul relatiei ar trebui sa transforme partenerii.

Asta presupune ca in timp ei sa renunte la iluziile adolescentine, sa dobandeasca experienta si sa faca eforturile necesare pentru a transforma relatia intr-un spatiu de dezvoltare persoanala, conjugala si familiala.

Cati dintre noi am mers mai departe in relatie chiar daca am simtit ca nu mai este ca la inceput?

Cati dintre noi am avut puterea a crede ca relatia va rezista in timp?

Cum am trecut peste perioada de inceput a relatiei ai am acceptat ca ea evolueaza si ca ceea ce am simtit la inceput se poate tansforma in timp in ceva mult mai puternic?

Intradevar ceea ce simtim la inceput difera uneori de ce simtim dupa o anumita perioada alaturi de partener. Sentimentele cu toate ca noi credem ca dispar se transforma de fapt, devin mai puternice. Relatia devine mai stransa, partenerii se cunosc mai bine.

Foarte multe cupluri cand ajung aproape de pasul decisiv si anume casatoria se despart. De ce se intampla asta? Cum ajung ei la concluzia ca relatia lor nu functioneaza cand de fapt nu stiu ce implica cu adevarat o relatie?

In relatiile mele lucrurile se schimbau dupa o perioada foarte scurta de timp. Simteam ca nu mai este la fel ca la inceput. Incepand de la timpul petrecut impreuna, vorbele dulci, tandrete toate scadeau in intensitate.

Ce faceam? Cautam explicatii si motive pentru care se intampla asta. Voiam ca totul sa fie ca la inceput. Voiam ceva ce nu mai puteam avea. Nu realizam ca relatia trecea la un alt nivel. Credeam ca ceva s-a stricat si voiam sa repar.

Cautam probleme unde ele nici nu existau si de regula atunci cand cauti ele nu intarzie sa apara. Si pentru ca si eu sunt femeie, incepeam “nu mai esti ca la inceput”, “ce se intampla”, “te-ai schimbat”, este vorba de altcineva?”.

In jurul meu si in relatiile mele nu am auzit un barbat sa fie preocupat de latura emotionala a relatiei. Mi-a luat timp sa inteleg ca ei sunt foarte diferiti de noi. Barbatilor le este bine atata timp cat ii accepti asa cum sunt, atata timp cat lor le permiti accesul la “locul fericirii”.

Am inteles in final ca gandim, simtim si vedem lucrurile prin lentile diferite. Viata este altfel pentru un barbat comparativ cu cea a femeilor. Mi-am dat seama ca noi suntem cele care oferim si ei sunt cei care primesc. Si am mai inteles ca trebuie sa iti accepti partenerul asa cum este, sa il iubesti cu tot cu defecte.

Daca poti trece peste perioada de inceput a relatiei, daca imaginea lui este reala in mintea ta, daca stii ce vrei si el iti poate oferi ce ai nevoie, insa el are mici defecte mi-am dat seama ca se poate merge mai departe.

Am inteles ca asa cum totul evolueaza in jurul nostru, la fel si relatia in care suntem evolueaza. Mi-am dat seama ca putem evolua impreuna si asta este tot ceea ce conteaza.

Crezi ca tot timpul vei trai la aceeasi intensitate in relatia ta?

Realizezi ca evoulam si ca totul este in schimbare?

Si daca totul din jurul nostru se schimba accepti ca si relatia ta se schimba?

 

Aici voiam de fapt sa ajung, la etapele prin care trecem atunci cand suntem in relatie. Sunt firesti si normale si orice am face nu avem cu sa trecem peste ele.

Care sunt etapele unui cuplu?

 

Toate aceste etape au fost analizate si studiate in amanunt. Este vorba de cinci etape care se suprapun si se influenteaza reciproc.

Luna de miere

Aceasta etapa este cea in care ne seducem reciproc si in care niciunul dintre parteneri nu este sigur de relatia din care face parte. Atat barbatul cat si femeia cauta sa isi arate cele mai frumoase parti, se prezinta in cea mai frunoasa lumina posibila.

Chiar daca nu le sta in fire, barbatii se arata atenti si comunicativi si femeia se arata mai receptiva si mai admirativa.

Fiecare isi acorda unul altuia tot timpul disponibil, comunica foarte bine si chiar fac planuri de viitor. Cred ca iubirea dintre ei ii va ajuta sa treaca peste orice greutate si viseaza ca aceasta etapa va dura la nesfarsit.

Lupta pentru putere

Pasiunea se stinge treptat si lasa loc unei fericiri mai linistite. Este etapa in care apar micile defecte, fericirea scade in intensitate.

Fiecare dintre cei doi este sigur ca l-a cucerit pe celalat si cauta sa scoata la iveala nevoile si pretentiile. Este momentul in care diferentele dintre parteneri, pretentiile si asteptarile devin sursa de conflict.

Este nevoie ca in cuplu sa trecem prin aceasta etapa, pentru ca doar asa ajungem sa il cunoastem pe celalat, sa ne exprimam nevoile si asteptarile pe care le avem in cuplu. Este una din etapele decisive pentru cuplu, deoarece foarte multe cupluri isi inceteaza aici evolutia si foarte putine cupluri ies invingatoare din aceasta lupta inevitabila.

Impartirea puterii

Chiar daca vrem sa credem ca in cuplu suntem egali, sau asa ar trebui sa fim, barbatul si femeia sunt diferiti. Cu toate ca ambii parteneri accepta ca exista diferente, sunt de acord sa puna aceste diferente in serviciul cuplului.

Astfel ei invata sa isi administreze crizele si conflictele inerente vietii in doi. Inteleg ca in cuplu sunt doi, ca sunt iubiti si nu dusmani, inteleg ca nu trebuie sa lase emotiile negative si frustrarile sa afecteze relatia si bucuria de a fi impreuna.

Angajamentul

Este etapa in care cuplurile ar trebui sa decida sa se casatoreasca. Ei inteleg ca iubirea nu mai are la baza pasiunea. Se cunosc foarte bine si autentic reciproc, se accepta asa cum sunt cu resursele, sensibilitatile si slabiciunile fiecaruia.

Atasamentul devine mai puternic, si-au creat un stil de viata original si unic depasind toate crizele aparute. Au invavat sa isi sporeasca intimitatea, se pot sprijini unul pe celalat. Au inteles ca pentru a fi impreuna trebuie sa fie aliati si nu complici.

Deschiderea catre celalat

Este ultima etapa prin care trece un cuplu. S-au acceptat asa cum sunt si au atins intelepciunea de care au nevoie pentru a fi fericiti pe termen lung. In ciuda greutatilor intalnite ei au reusit.

Este etapa in care de regula cuplurile isi aduc aminte de conflictele anterioare si se amuza pe seama lor. Cuplurile care ajung in aceasta etapa sunt un exemplu pentru cei din jurul lor.

Foarte multe cupluri se opresc in evolutie in primele doua etape. Motivele sunt diverse, de la lipsa de maturitate, rigiditate, pana la imposibilitatea de a accepta ca noi oamenii suntem intr-o continua evolutie. Si daca noi evoluam ar trebui sa intelegem ca relatia in care ne aflam ar trebui sa treaca la un alt nivel.

Ce ne impiedica sa evoulam in cuplu? Teama, frica, imposibilitatea de a face fata greutatilor care apar? Si daca iti iei posibilitatea de a experimenta si cunoaste adevarata viata in cuplu si renunti, cum vei sti ce ai de facut in viitor?

Tu cum ai evoluat in cuplul tau?

In ce etapa te-ai oprit?

Cum ai reusit sa mergi mai departe?

Care sunt parerile tale despre viata in doi?

 

Cu drag

Nicoleta Leahu

Posted on November 2, 2010 - by Nico

Ai mai face sex cu fostul?

Fiecare relatie are momentele ei frumosase, placute memorabile, in special cele legate de partidele de sex aprinse. A fost atata de bine incat dupa o astfel de partida ati facut un legamant. Si anume ca indiferent de cel sau cea cu care veti fi voi tot va veti mai iubi in taina. Simti ca legatura dintre voi este atat de puternica incat nu vei rezista tentatiei.

Vine despartirea din motive diverse si apare o noua relatie in viata ta. Esti prins in noul joc erotic, noi senzatii te cuprind langa cel nou. Uiti ca ai facut un juramant, uiti ca ai jurat ca nimeni nu va lua locul lui in inima ta.

Traiesti, plutesti, simti ca nimeni nu mai este asa fericit ca tine. Insa chiar daca noua relatie ti-a oferit pe moment ceea ce credeai ca nu vei mai simti vreodata totusi se intampla ca dupa ce treci de faza de indragostit cumva nu stiu cum apare din nou vechea ta relatie.

Poate ca apare din intamplare sau poate ca ar vrea sa faca din nou parte din viata ta. Te macina gandul ca fostul corp te facea sa te simti in largul tau. Era aftfel pentru tine. Faci comparatii si chiar daca la un moment dat te simteai chinuit in acea relatie simti ca acea persoana face inca parte din viata ta.

Te apuca teama si iti pui intrebarea “cum sa o las in bratele altcuiva cand inca mai raspunde batailor inimii mele?”.

Sunt crunte momentele in care simti ca langa cel nou nu iti gasesti locul. Orice ai face el nu poate inlocui ce a fost. Trecutul este prezent inca in viata ta. Te gandesti la el, faci comparatii, incerci sa il integrezi si orice ai face tot la el te gandesti.

Chiar daca cel de langa tine iti ofera tot ceea ce crezi ca ai nevoie, chiar daca incearca sa fie tot ce ti-ai dorit simti ca ceva lipseste. Cauti, iti pui intrebari, te macini, te gandesti la ce ai avut si ce ai pierdut. Il vrei inapoi, insa cat de adevarat graieste inima ta? Chiar il vrei inapoi?

Cu fiecare zi care trecea simteam asta. Ne-am jurat reciproc ca ne vom iubi toata viata. Am facut un legamant si nu putem scapa de el. A gresit si am decis ca voi pleca din viata lui. Eram epuizata. Ma chinuia si am vrut sa plec. Asta am facut. El parea fericit in noua relatie. Ma durea sa vad asta. L-am lasat sa isi faca viata asa cum dorea si simtea. A trecut o perioada in care am suferit, am plans si m-am rugat sa imi fie bine.

Dupa o perioada am intalnit pe cineva, m-am indragostit si eram fercita. El vedea asta, simtea ca pluteam si eram multumita.

Acest lucru i-a declansat furia impotriva mea. Cum tu esti fericita? La el trecuse deja perioada de indragostit. Era cu ochii pe mine. Nu ii venea sa creada ca cineva ma poate fericita asa cum el nu mai stia sa o faca. Era clar, ma voia inapoi. Nu suporta idea ca eu sa fiu in bratele altcuiva. Nu putea concepe ca altineva ma poate iubi.

Ma voia doar pentru el. Ar fi preferat sa merg poate la o manastire, doar ca sa stie ca nimeni nu imi atinge trupul in locul lui. Parca eram un bun al lui. Ii apartineam in intregime.

Ma voia inapoi si mi-a declarat asta. A plans, s-a umilit, a incercat prin toate mijloacele sa ma determine sa renunt la fericirea care ma acaparase doar sa fiu din nou cu el. M-a cerut si de nevasta, crezand ca ma va indupleca. Totul a fost in zadar. Nu m-am lasat induplecata, am privit inainte fara regrete. Aveam o alta viata si simteam ca o merit. Eram fericita si simteam ca mi se cuvine. Am gandit “vremea lui a trecut”. Voiam sa calatoresc in alta directie decat el.

Nu intelegea cum eu care eram atat de supusa refuz. El credea ca este irezistibil. Imi propunea partide de sex, credea ca este cel mai bun. Asta il preocupa pe el. Nici nu cred ca ma mai iubea.

Cauta tot felul de mijloace sa ma atraga spre el, voia si avea nevoie sa stie ca inca mai simt ceva pentru el. Voia sa ma provoace sa declare ca el este mai important si ca pe el il mai iubesc inca sin u pe cel care aparuse in viata mea.

S-a jucat cu viata mea suficient si am decis ca este destul. Si bine am facut ca am mers mai departe. Cand il vad si acum ma trec fiorii, insa nu sunt acei fiori de dragoste pe care ati putea fi inclinati sa credeti ca ii simteam. Sunt fiori de frica, te teama a ceea ce mi s-ar fi intamplat daca faceam atunci greseala de a ma intoarce din drumul meu.

L-am lasat, mi-am vazut de mine si de viata mea. Si am primit ce meritam. A fost cea mai buna decizie din viata mea si nu regret nici o clipa. Ingerii au avut grija de mine.

Ai mai face sex cu fostul?

De fiecare data dupa o despartire ramane ceva. Nu este ceva pasager, mai ales daca ai avut o viata erotica implinita. Chiar daca inceri sa lasi in urma trecutul ceva se intampla si te gandesti la el.

Chiar daca ai o alta relatie acum, simti ca inca ai cumva drepul asupra celuilat si te gandesti inca la ceva frumos cu el.

A existat cu siguranta un atasament puternic intre voi si tocmai din aceasta cauza v-a fost greu sa va despartiti. Undeva in mintea voastra ceva va face sa va ganditi ca despartirea voastra este doar temporara si ca peste ani poate veti reusi sa fiti din nou impreuna. Gandim asa pentru ca aveam o relatie frumoasa si atunci doream sa fie vesnica.

Multi dintre noi trecem prin astfel de momente si facem astfel de lucruri. Certifica faptul ca am avut o relatie de calitate si ca despartirea s-a produs pentru ca atata ne-a fost sa fim impreuna sau pentru ca unul dintre noi si-a dorit foarte tare despartirea.

Nu mai suntem impreuna si fiecare este cu altcineva. Am uitat de juraminte si noua relatie ne-a prins. De regula barbatii sunt cei care se implica mai repede in relatie cu noua partenera chiar daca in comparatie cu fosta ea nu este la inaltime. Le merge bine o vreme, insa daca actuala partenera nu este al inaltimea fostei, ea ramane undeva in mintea lui.

Este foarte adevarat dat fiind faptul ca mie fostul imi spunea cam asa: “tot timpul ma gandesc la tine, fac dragoste cu ea si pronunt numele tau”, ma trezesc si am impresia ca sunt langa tine”.

Daca apare momentul prielnic chiar o fac, cauta sa se intoarca inapoi. Cauta explicatii pentru noua partenera. E greu sa-i spui asa ceva celei din viata ta. Ce ii poti spune? Ca ea a fost un fel de experiment pentru tine?

Ca de fapt chiar daca esti cu ea tot la fosta te gandesti? Ca fosta este adanc intiparita in mintea ta? Nimeni nu va intelege acest lucru. Si tu esti nou pentru ea, insa uita ca undeva in trecutul tau a existat cineva care te-a marcat foarte mult.

Te gandesti la fosta. Cu ea ti se pare ca totul era usor. Simti ca oricand doresti si fara explicatii ai putea sa ajungi din nou cu ea in pat. O stii foarte bine, va potriviti si simti ca face parte inca din tine.

De ce ii vrem inapoi?

Exista posibilitatea sa fie vorba despre iubire, insa foarte rar. Cand ceva se rupe intre cei doi, greu se poate reface. Este nevoie de amanoi pentru asta. De regula unul iubeste mai mult si altul mai putin. Este nevoie de iubire adevarata de ambele parti. Alftel este vorba despre mai mult despre razbunare.

Femeile au tendinta sa il faca pe fostul sa ii para rau de despartire si pentru asta sunt in stare sa se culce din nou cu el, sa il atraga din nou, sa il faca cumva sa se simte prins pe viata, chiar daca el a avut impresia ca s-a despartit.

Nici barbatii nu sunt mai departe de femei. Ei de regula sunt mai posesivi si de regula considera ca inca mai sunt stapanii acelei femei. Dupa ce isi dau seama ca ar putea apartine unnui alt barbat nu vor sa-i dea drumul, chiar daca el este cu altineva. Asta arata ca el are o problema de competitie cu ceilalti barbati.

Nu este vorba de iubire, ci doar de egoism. Cu toate ca noi femeile ne facem iluzii si vrem sa credem ca ne mai iubeste, mai ales dupa ce ne-a vazut cu altul ne inselam. De fapt el ne vrea doar ca sa nu fim cu altcineva si cam atat. Si femeile procedeaza asa. Nu il pot vedea pe fostul cu alta. Nu pot concepe ca el este atins de o alta, ca iese cu ea.

Asta este o problema de competitie si nicidecum dragoste. Arata ca avem probleme cu persoanele de acelasi sex care ar putea sa ne ia partenerul.

Un alt motiv pentru care ne mai gandim la fostii este pentru ca despartirile nu sunt chiar asa cum vrem noi sa credem. Chiar daca luam o decizie rationala si ne despartim din diverse motive, decizia rationala nu incheie trairile emotionale catre acea persoana.

Decizia rationala nu poate pune capat sentimentelor noastre. Nu are cum sa anuleze dragostea si pasiunea care mai exista intre cei doi.

In alte cazuri cel parasit pentru ca mai are sentimente pentru celalat poate incerca sa faca tot felul de lucruri pentru a-l aduce inpoi. Ii poate face viata amara stand in preajma lui doar pentru ca nu doreste sa se desparta.

Uneori chiar daca descoperi ca ti-ai dorit foarte mult sa fii cu alticineva iti dai seama ca acea persoana pe care o doreai foarte mult nu se ridica la nivelul fostei relatii. Chiar daca aveai impresia ca ai putea simti cu ea ceva mai mult decat cu fosta iti dai seama ca nu este nici pe departe ce ti-ai imaginat.

Chiar daca ti-ai dorit sa te desparti iti dai seama ca relatia in care tocmai te-ai implicat nu se ridica ma nivelul fostei relatii. Faci comparatii si te vei bulversa si mai tare. Deciziile tale sunt amestecate si ajungi sa nu mai stii ce doresti.

Ce ai de facut in astfel de situatii? Trebuie sa te separi de ambele personae si sa te gandesti in singuratate la ce iti doresti de la un partener. Poate ca fosta relatie a fost cea mai buna, si de asta vrei sa te intorci.

Barbatii de regula invata prin comparatie si daca un barbat se intoarce la fosta relatie dupa ce a avut o alta, exista posibilitatea sa faca o relatie de calitate cu acea persoana. Insa noua relatie depinde mai mult de fosta si de atitudinea ai. De modul in care ea se poarta cu el, daca ii reproseaza, si mai ales daca ea a fost cu altcineva intre timp.

Barbatii au pretentia ca tu sa nu fi fost cu altcineva. Si daca totusi ai fost cu altcineva si il vrei inapoi, evita sa-i povestesti despre relatia ta, sa ii dai detalii. Nu poate uita si se gandeste mereu la ce s-a inatmplat cu tine si cu fostii.

Daca vrei din nou sa faci sex cu fostul si faci asta, acest lucuru iti da de regula sperante. Poate il doresti sau poate vrei doar sa il faci sa isi dea seama ce ar putea sa piarda. Daca o faci exista cu siguranta un motiv. Depinde de amandoi daca veti mai fi impreuna, de cat sunteti de siguri. Si daca totusi se intampla asta trebuie sa tineti cont ca noua relatie este de fapt o continuare a fostei relatii.

Daca el este cu altcineva si ea continua sa lupte exista posibilitatea sa il aduca inapoi. Ina pentru cat timp? Cu ce pret?

La fel si el cand simte ca ea este cu altcineva simte ca nu poate sa piarda in fata acelui barbat, dar de fapt nu o vrea inapoi ci vrea sa dovedeasca faptul ca el este cel cu drepturi asupra ei.

Acestea sunt dovezi clare de egoism care ii anima pe oamenii care se intorc in fostele relatii. Nimeni nu poate trece peste greseli, nimeni nu poate uita si ierta cu adevarat. Razbunarea isi face loc in mintea celor aflati in astfel de situatii.

De aceea trebuie sa consideram ca trecutul trebuie sa ramana trecut. Viata trebuie sa isi urmeze cursul firesc, chiar daca ceea ce am trait a fost frumos. Deciziile ne apartin in totalitate. Ce te face sa crezi ca cel care te-a ranit va vedea dupa ce te-a luat inapoi parti din tine pe care nu le vedea in trecut? Ii dai o sansa?

Te gandesti ca poate pierzi timp pretios pe care ai putea sa il folosesti in favoarea vietii tale? Nimeni nu este stapanul tau si nu trebuie sa te lasi influentat de rugaminti, repsosuri si teatru gratuit. Intelege ca nu vrea sa piarda doar in fata altcuiva.

Cineva care te raneste nu te iubeste si tine minte cine te raneste nu te merita!!!

Cu drag

Nicoleta Leahu

Posted on October 20, 2010 - by Nico

Care este diferenta dintre intimitate si secret in relatia de cuplu?

Ce inseamna intimitate?

Ce este un secret?

Care este rolul lor in cuplu?

Care sunt diferentele dintre intimitate si secret?

Fiecare dintre noi avem secrete si intimitati. Alegem ce sa comunicam partanerului si ce nu. Insa foarte important este sa facem diferenta dintre intimitate si secret atunci cand suntem in cuplu.

Cu toate ca de cele mai multe ori avem senzatia ca nu inseamna nimic sa ascundem partenerului un anumit lucru, vom fi surprinsi sa aflam ca nu este asa. A avea un secret fata de partener inseamna ceva mai mult. Presupune protectie si protejare fata de cel care sta alaturi de tine in lucruri care il privesc si pe el.

Care este diferenta dintre intimitate si secret in relatia de cuplu?

A avea un secret fata de partener inseamna sa ascunzi un anumit lucru fata de el. Poate fi vorba despre ceva ce nu poti vorbi sau ceva despre care partenerul nu stie . In ambele cazuri este vorba despre minciuna

Secretul poate fi ceva despre care partenerul nu poate discuta cu tine pentru ca se simte vinovat.

Intimitatea este diferita de secret. Se refera la lucruri legate de propria persoana si care nu au nici o legatura cu partenerul. este vorba doar despre individ in parte. Este ceva ce apartine individului si nu include nimic ce ar putea afecta cuplului sau familiei. Cu toate ca si in acest caz este vorba despre informatii pe care le ascundem, dezvaluirea lor partenerului ar fi fara folos. De cele mai mult ori este vorba despre lucruri despre noi insine pe care nu dorim sa le impartasim partenerului.A fi intim nu afecteaza cuplul spre deosebire de secret.

Secretul afecteaza cuplul accentuand starea de vinovatie care este nociva vietii in doi. Duce la lipsa de incredere in partener, alimenteaza resentimentele si este distructiv. Lipsa de respect fata de partener este evidenta deoarece presupune necinste si compromite integritatea si moralitatea.

A avea secrete fata de partener este considerata o forma de inselaciune. De multe ori ele pot influenta financiar, fizic, mental si spiritual starea partenerului.

Intimitatea este acceptabila. Ea presupune acele momente pe care fiecare dintre noi le avem cu noi insine. Este vorba de lucrurile care sunt neplacute chiar si atunci cand le facem singuri si am fi incapabili sa le facem cu partenerul de fata. De la mesrul la baie, pana la storsul cosurilor, pensat, epilat, scobit in nas sau orice altu lucru legat de igiena intima. Intimitatea ne priveste pe noi insine, pe cand secretele pe noi ca si cuplu.

Exista doua situatii in care secretele nu afecteaza partenerul. prima ar fi atunci cand acestea sunt flosite ca si modalitate de a proteja partenerul de suferinta sau in cazul in care vrem sa-i facem o surpriza.

De foarte multe ori aud in jurul meu persoane care se plang. “Uite are secrete fata de mine, simt ca nu este sincer, simt ca imi ascunde ceva”.

Fiecare dintre cei doi pastreaza intr-o oarecare lucruri pentru ei. In cazul barbatilor de la cate beri a baut cu prietenii, care au fost subiectele de discutie si pana la banii pe care ii pastreaza pentru ei in buzunar pentru nevoile zilnice.

Nici femeile nu sunt mai departe de ei. Ascund costurile lucurilor pe care si le cumpara, achiziliile pe care le fac si multe altele.

Fiecare dintre noi ascundem ceva. Sunt lucruri pe care daca le-am spun ear   rani sau supara partenerul.

Daca in anumite situatii am preferat sa tinem pentru noi anumite lucruri o facem de regula pentru ca altadata cand am fost deschisi nu am primit intelegerea pe care o asteptam din partea partenerului.

Care sunt motivele pentru care vrem sa stim totul legat de partener?

Fiecare dintre noi avem puncte slabe si puncte tari. Unii dintre noi traiesc intr-o nesiguranta profunda. Sunt genul de oameni care trebuie sa stie tot ce face, ce gandeste, ce simte, cu vine vorbeste sau isi scrie partenerul.

La baza acestui tip de comportament sta dorinta de control asupra partenerului. Acest tip de control le ofera siguranta ca ei comanda tot. In cazul in care sunt aspecte care le scapa incep sa isi imagineze tot felul de lucruri, tot ce poate fi mai rau, incep sa exagereze si interpreteaza totul si orice gresit.

Acestea sunt momentele propice pentru cearta si frustrari in cuplu. Si acum vine intrebarea “lipseste increderea?”. Este clar ca da. Increderea este unul dintre cele mai importante elemente intr-un cuplu, iar acolo unde nu exista incredere respectul lipseste cu desavarsire la fel ca si siguranta legata de acea relatie.

Nesiguranta pleaca cel mai frecvent din propria persoana, ceea ce face ca linia sanatoasa si firesca dintre intim si secret practic sa nu mai  existe. Partenerul care este nesigur pe el interpreteaza dorinta de intimitate a  partenerului ca periculoasa si daunatoare.

Oamenii nesiguri se tem ca pierd controlul, se tem sa nu fie judecati sau respinsi si din acest motiv transforma totul in ceva intim din dorinta de a-si pastra echilibrul. Ceva intim este transformat de ei in secret.

Fiecare dintre noi ar trebui sa fie constient ca atunci cand intram in relatie venim cu un trecut in spate. De mule ori sunt lucruri pe care este mai bine sa nu le stim despre partener.

De exemplu nu ar trebui sa stim care au sunt fostele partenere, ce au facut impreuna, in ce locuri au fost. Numarul de parteneri sexuali pe care i-am avut este o chestiune intima si trebuie sa n e asiguram ca asa va ramane. Acestea sunt detalii care nu adauga ceva relatiei, dimpotriva o saracesc. Si oricat de mult ar insista celalalt sa le stie trebuie sa il facem sa inteleaga ca sunt lucuri personale despre care este bine sa nu discutam.

Crezi ca este bine sa-i marturisesti celuilalt care sunt fanteziile tale legate de o alta persoana? Normal ca nu. Partenerul nostru nu este  psiohologul si nici preotul nostru. Comitem o mare greseala daca ii facem astfel de dezvaluiri

Fiecare dintre noi purtam astfel de lupte interioare si lucruri de genul acesta i

se numara printre secretele care pot distruge un cuplu.

De ce ascundem lucruri?

Pentru ca fiecare dintre noi nu isi doreste sa fie respins, lucru care nu este greu de inteles. Alegem sa ne prefacem si sa pastram anumite lucruri pentru noi, iar de cele mai multe ori adevarul iese la iveala. Cand se intampla asta rareori avem parte de un final fercit.

Interesul personal este un lucru firesc si normal. Insa atunci cand interesul personal este mai presus de adevar si bunastarea celorlalti, este vorba de rautate.

Ce ne deranjeaza cand vine vorba de secrete? Ne deranjeaza  in primul rand lipsa de deschidere a partenerului, inselaciunea si manipularea decat faptele ascunse. Asa se intampla atunci cand suntem inselati. Daca punem intrebarea “de ce nu ai venit sa imi spui?”. Replica pe care o primim este “pai nu voiam sa te fac sa suferi”.

Ce nu inteleg cei in situatii de genul acesta e ca a minti si a insela un partener in legatura cu propria personalitate este ceva ce se intoarce impotriva lor. Cel inselat nu il va iubi niciodata pe celelalat cu adevarat si cei care procedeaza asa isi pierd posibilitatea de a fi iubiti asa cum sunt. Nu inteleg ca de fapt nu castiga nimic.

Asa suntem unii dintre noi, in sensul ca suntem mai putini toleranti cu secretele decat cu infidelitatea. Descoperirea raului pe care nu il stim nu este mai grava decat raul pe care il stim deja.

Secretele de regula se afla. Oamenii care ascund si manipuleaza adevarul cu dorinta ascunsa de a pastra pe cineva in viata lor dau dovada ca nu isi iubesc partenerul.

Uneori cand mintim partenerul aratam ca ne jucam cu viata lui. Daca de exemplu cel care minte este prins, explicatia lui logica este ca nu vrea sa ne piarda. In acest fel arata ca de fapt el se joaca cu viata nostra. Dorinta de a pastra pe cineva in acest fel este dovada clara de cruzime condamnabila.

Ascunderea adevarului cu toate ca este o modalitatea de aparare, de cele mai multe ori este facuta cu rea intentie. In acest fel ii luam posibilitatea celuilat de a alege care sunt problemele cu care vrea sau nu sa se confrunte, ce poate accepta si ce nu.

Care sunt lucrurile pe care le comunicam la inceputul unei relatii?

La inceputul unei relatii nu este corect si nici necesar sa ne dezgolim sufletul in fata unei persoane abia cunoscute. Asta pentru ca nu stim daca relatia va fi una serioasa.

Lucruri de genul acesta le facem atunci cand relatia pare a fi de viitor. Daca ai fost victima uni abuz sau ai fost molestata nu este cazul sa faci astfel de dezvaluiri de la primele intalniri. Nu isi au rostul, insa daca relatia este una serioasa, astfel de lucruri trebuie comunicate. Secretele despre trecut au de regula intotdeauna impact asupra prezentului.

Puteti incerca sa comunicati partenerului atunci cand considerati ca relatia este una de viitor secretele cele mai ascunse. In acest fel va sigurati ca el va ramane langa voi, ca puteti incepe o viata cu el. Chiar daca secretele apartin trecutului ele ne urmaresc intreaga viata. Tinandu-le ascunse ne impiedica evolutia.

Ce comunicam cand suntem in relatie?

In mod normal, dupa ce faza de inceput ne-a dovedit ca cel care va deveni partenerul nostru este sigur ar trebui sa putem spune absolut tot ceea ce are legatura cu trecutul nostru si care ne-ar putea influenta viata alaturi de el

De ce este important sa spunem secretele partenerului? Pentru ca ele sunt folosite pentru a incerca sa ne ferim de o viata trista si dezordonata. In acest fel in loc sa ne confruntam cu problemele, sa cerem ajutor, sa constientizam situatia in care ne aflam sau sa gasim solutii pentru rezolvarea problemelor ne refuzam dreptul la o viata limpede. Pastram secretele in incercarea de a lipi zidul care sta sa se prabuseasca si acest lucru nu va functiona niciodata.

Cand adevarul este ascuns sansele de imbunatatire, indreptare si armonie sunt minime. Secretele inlocuiesc confruntarea cu adevarul si realitatea.

Si pentru ca secretele se afla intotdeauna, atunci cand ne straduim sa nu fim prinsi nu folosim metodele potrivite pentru a ne construi o relatie sanatoasa si plina de iubire.

Ascunderea secretelor este in cuplu o forma de minciuna care va distrude credibilitatea si increderea pe care o are partenerul in noi. Cuvantul “noi” trebuie sa fie mai presus de toate atunci cand iubim.

Exista secrete pe care este bine sa le tinem pentru noi?

In unele situatii adevarul poate fi crud si distructiv. Astfel de lucruri pe care nu le spunem pot fi considerate secrete pozitive.

De exemplu nu ar fi indicat sa-i spunem partenerului ca dorinta de sex dispare atunci cand ii vedem burta sau chelia, celulita sau grasimea, sanii lasati dupa o sarcina sau ridurile de la ochi. Alaturi de celalalt trebuie sa imbatranim frumos si sa acceptam imperfectiunile inerente care apar datorita varstei.

Este indicat sa tinem pentru noi faptul ca ne-am simtit atrasi de o alta persoana sau o eventuala idila pe care am avut-o cu altcineva si pe care o regretam. De ce este important sa o regretam? Pentru ca in acest caz putem fi convinsi ca nu o mai repetam. Astfel de marturisiri pot avea efecte devastatoare asupra vietii in doi. O astfel de intamplare o putem comunica doar daca este de durata, caz in care nu mai este vorba doar de o simpla intamplare ci despre un defect de caracter.

Ce ne ajuta sa ne schimbam atitudinea de nesiguranta?

Consecinta faptului ca avem secrete este ca suntem singuri cu fricile si problemele noastre, fapt care este contraproductiv pentru intimitate si viata in doi.

Infruntam mai bine greutatile atunci cand ne este cineva alaturi. Ar trebui sa tinem cont de faptul ca nu suntem perfecti si ca nu pentru perfectiune ar trebui sa fim iubiti, ci suntem iubiti pentru ca dam dovada de grija fata de altii, intelegere, sensibilitate, pasiune si credibilitate. De asemenea relatiile devin mai puternice atunci cand partenerii se confrunta impreuna cu incercarile si dificultatile care vin din exterior.

Am vobit de foarte multe ori de comunicare si nu una oarecare ci una autentica. Imparatasim celuilalt tot ceea ce avem nevoie, acceptam din partea celuilalt tot ceea ce simte.

Astfel ii oferim celuilalt siguranta si posibilitatea de a ne accepta asa cum suntem. Ii acceptam personalitatea reala si fundamentala. Lasam schimbarile deoparte si lucram pe acceparea celuilat asa cum este, oferindu-i posibilitatea de a-si pastra intimitatea de care are nevoie. Orice cuplu ar trebui sa lucreze pentru a ajunge la un astfel de echilibru. Doar in acest mod putem fi capabili sa ne pastram individualitatea si in acelasi timp ne putem imparti viata cu cineva.

Nu putem iubi daca nu avem incredere si nu putem fi apropiati daca ne ascundem, iar secretele nu au ce cauta in intimitate. In relatia de cuplu secretele si intimitatea se resping reciproc

.

Cu drag

Nicoleta Leahu

Posted on October 4, 2010 - by Nico

Care sunt motivele pentru care nu primim atentia partenerului?

De ce nu merge relatia?

De ce nu vrea sa ne casatorim?

De ce nu isi doreste un copil?

Foarte des aud aceste intrebari. Foarte multe femei aflate in relatii isi bat capul sa gaseasca raspunsuri la aceste intrebari.

Cautam explicatii si motive foarte complicate pentru care barbatii se comporta intr-un fel in care femeilor nu le convine. De fapt pentru ei lucrurile sunt foarte simple, pentru ca ei sunt foarte simpli.

Vrei sa iti intelegi partenerul? Crede-ma ca un barbat sigur pe el va lucra si mentine relatia cu tine pentru ca el are o motivatie. Este sigur pe el, se simte suficient de barbat.

Pentru barbati motivatia este foarte importanta. Pentru ei conteaza ce sunt, ce fac si cat castiga. Aceste trei aspecte reprezinta cele trei realizari importante, necesare unui barbat pentru a simti ca isi indeplineste “destinul de barbat”.

Daca el nu si-a atins scopul in aceste trei domenii , barbatul cu care stai, cu care te intalnesti, cu care esti casatorita va fi prea ocupat. Asta este unul din cele mai importante motive pentru ca nu primesti atentie suficienta din partea lui.

Asa functioneaza ei, deoarece inca de la nastere sunt invatati ce trebuie sa faca pentru a creste si deveni barbati adevarati. Invata ca trebuie sa fie puternici, sa nu se lase invinsi si intimidati de nimeni. Invata ca trebuie sa munceasca din greu, sa ajute femeile, sa-i protejeze pe ceilalti, sa aiba grija de casa si de bunurile familiei.

Este incurajat sa duca mai departe numele familiei, sa devina cineva, deoarece asta il va face sa se simta implinit ca si barbat.

Asta nu intelegem noi femeile. Una dintre ele eram si eu. Nu intelegeam cu functioneaza ei si cat de diferiti sunt de noi femeile. Nu intelegeam de ce nu vrea sa lucreze, nu intelegeam de ce eu trebuie sa fac lucruri pe care trebuia sa le faca el.

Tot timpul il impingeam de la spate spunandu-i “esti barbat, fa tu asta”. Se maturizeaza mai greu decat noi femeile, simt mai putin. Cred si imi dau seama ca destinul lor este mai greu decat al femeilor.

Insa cu toate astea exista printre noi si barbati, chiar daca mai putin dar exista.

Daca in copilarie atentia lui a fost indreptata catre a fi barbat, a invata ce trebuie sa faca un barbat, el nu va abandona aceasta modalitate de a se afirma ci din contra va amplifica acest proces. Va si preocupat de cine este, ce face si cat castiga pana cand isi va indeplini aceasta misiune.

Si ce trebuie noi femeile sa intelegm este ca pana ce un barbat nu isi inceplineste aceasta misiune, femeia nu ocupa un loc important in viata lui.

Din aceste motive barbatii evita relatiile stabile, sunt indecisi, nu doresc copii sau o familie.

Crezi ca il poti impinge de la spate sa faca toate astea? Nu si nici sa nu te gandesti la asta, pentru ca este imposibil. El trebuie sa simta ca este in stare sa faca toate astea. Si nu neaparat ca trebuie sa isi indeplineasca pana la capat misiunea inceputa, e nevoie macar sa fie implicat in realizarea ei.

Daca stii toate astea si intelegi care sunt lucrurile de care are nevoie un barbat pentru a se simti barbat il vei intelege de ce nu isi doreste o relatie stabila, de ce nu vrea copii si sa isi intemeieze o familie. Este foarte simplu ce au ei de facut si foarte simplu pentru noi femeile sa intelegem de ce ei functioneaza altfel decat noi.

Dupa ce vor reusi sa faca toate astea pot acorda femeii din viata lui, atentia cuvenita. Pot oferi tot ceea ce isi doresc celei cu care vrea sa isi imparta viata si o pot proteja asa cum isi doresc. Si seara cand merg la culcare se culca linistiti si impacati cu ei.

Asta ii mobilizeaza pe barbati si este de inteles. Ca femeie daca intalnesti un barbat care simti ca se sustrage acestor obligatii fii convinsa ca el nu este pregatit pentru viata de cuplu.

Ai doua variante. Una dintre ele iti cere s ail accepti asa cum este, sa il intelegi, sa il sprijini si sa il impingi de la spate pana vei obtine ceea ce ai nevoie ca si femeie. Insa asta inseamna sa iti asumi riscuri si sa iti consumi foarte multa energie.

Si mai mult de atat nu stii si nici nu ai cum sa fii sigura ca viata va fi asa cum iti doresti. Exista posibilitatea ca tu femeie sa ajungi sa faci in locul lui tot ceea ce el nu reuseste.

A doua varianta este sa il lasi in pace si sa iti vezi de drum. Sa iti cauti barbatul pe care il doresti, iar el femeia barbat de care are nevoie pentru a putea supravietui, pentru ca pana la urma de asta are nevoie.

Intelege ca un astfel de barbat este imatur, nu este pregatit pentru viata.

Barbatii sunt cei care trebuie sa protejeze familia, pentru ca el are scris asta in adn-ul lui, ei sunt cei care trebuie sa ofere un acoperis deasupra capului si sa isi hraneasca familia. Daca ei nu pot indeplini una dintre aceste cerinte, nu se vor putea simti barbati.

Au nevoie sa simta ca sunt mereu pe primul loc, asta insemna totul pentru ei. Pentru noi femeile lucurile astea nu sunt la fel de importante, dar pentru ei dupa ce ajung pe primul loc au nevoie ca noi femeile sa vedem asta.

Unele dintre noi ne plangem ca nu obtinem de la el atentia cuvenita. Consideram ca sta prea mult la serviciu, ca sta foarte putin timp acasa. Si daca face asta pentru ce o face?

Pentru ca el are grija de banii lui, pentru ca el vrea sa ofere si pentru ca in lumea asta in care noi traim el este judecat de ceilalti barbati din jurul lui de ceea ce este, ce face si cat castiga. Toate aceste aspecte ii influenteaza starea lui afectiva.

Daca stii ca el nu este acolo unde ar trebui sa fie un barbat, atunci ai motive ca tu femeie sa il intelegi de ce  isi schimba uneori dispozitia si este absent in relatia cu tine.

Vei intelege care sunt motivele pentru care va evita sa  iti dea explicatii. Mintea lui lucreaza si daca este preocupat de toate acestea si inca nu a reusit sa fie multumit de el insusi vei intelege de ce nu poate sa fie asa cum isi doreste cu tine.

Ce inseamna asta?

Ca el nu poate sa fie barbatul pe care il doresti. Timpul pe care il petrece cu tine este limitat pentru ca nu poate vorbi cu tine, nu poate visa impreuna cu tine la o casatorie si familie.

El este preocupat  de cum sa faca bani, sa obtina un loc de munca mai bun si cum sa devina barbatul care ar vrea sa fie pentru tine, ia pentru noi femeile acestea sunt lucruri greu de inteles.

Noi femeile gandim altfel, simtim altfel, iubim altfel. Totul este foarte diferit pentru noi. Astfel ajungem sa credem ca daca un barbat iubeste cu adevarat, cuplul ar trebui sa urmeze umpreuna acelesi visuri. El gandeste diferit in aceasta privinta.

Pentru noi femeile stabilitatea este foarte importanta si preferam sa cladim impreuna cu partenerul fundatia relatiei, insa pentru barbati nu este asa pentru ca lor le este imposibil sa se concentreze pe doua aspecte.

Chiar daca nu castiga foarte multi bani, chiar daca nu si-a indelinit visurile, atata timp cat el lucreaza la ele si este pe directia pe care el si-o doreste, el se va relaxa.

Ce ai de facut?

Ca femeie si partenera a lui, ce poti face este si il sprijini pentru a-si atinge telurile, pentru a se concentra. Asta inseamna sa-i intelegi viziunea si sa il ajuti sa isi puna planurile in aplicare.

Daca el te implica in planurile lui, daca te vezi cu el acolo, poti ramane alaturi de el. Barbatii au nevoie de sprijin si daca tu femeie ii identifici nevoile lui, daca tu esti langa el si va ajunge acolo unde el doreste fii convinsa ca va deveni un barbat mai bun si tu vei fi fericita langa el.

Fericirea unul cuplu depinde de atitudinea pe care o au fiecare dintre cei doi despre relatie, de modul in care se inteleg reciproc, de compromisurile pe care le fac fiecare dintre cei doi, de atentia si intelegerea pe care o acordam celuilalt.

Cu drag

Nicoleta Leahu