Archive for the ‘Relatiile de cuplu’ Category

Posted on July 28, 2010 - by Nico

Care sunt motivele pentru care nu avem o relatie implinita

Cautam iubire mereu si mereu. Dorim, vrem sa fim iubiti, insa de cele mai multe ori nu suntem capabili sa ne cream o relatie care este potrivita pentru noi. Consideram ca din fiecare relatie lipseste iubirea.

De unde acest gol legat de iubire? Daca in copilarie am fost privati de iubire de catre parinti, pe tot parcursul vietii avem senzatia ca ceva lipseste. Simtim un gol pe care cautam sa il umplem.

Ajungem sa credem ca iubirea nu exista, sau este in cantitate foarte redusa motiv pentru care consideram ca trebuie sa muncim pentru a o avea.

Daca parintii nu au fost disponibili emotional pentru noi, ajungem sa ne implicam in relatii cu parteneri care sunt indisponibili emotional sau care au alte obligatii.

Devenim dominati de dorintele partenerului uitand de noi. Chiar daca sufletul nostru este foarte frumos, nu reusim sa intalnim pe cineva care sa ne pretuiasca asa cum meritam.

De ce nu reusim sa avem o relatie implinita?

Ce se intampla cand  ne dam seama ca am esuat inca o data? Ne simtim neputinciosi si furosi. Ne simtim epuizati, singuri. Constatam ca si de data asta nevoile noastre au fost neimplinite.

Constatam ca am obosit si dorim ca cineva sa ne iubeasca pur si simplu, sa ne fie alaturi si ne dorim sa fim sustinuti.

Am fugit foarte mult timp de iubire. Relatiile mele au fost in mare parte neimplinite. Mi-am dat seama in final care este cauza. Niciodata nu mi-am dat voie sa simt dorinta de a fi iubita cu toate vulnerabilitatile si riscurile pe care le implica.

Fugeam de mine, de interiorul meu. Imi era mai usor sa ma concentrez asupra nevoilor partenerului meu si asteptam de la el doar firimituri. In final mi-am dat seama de dorinta mea de fi iubita.

Am avut curajul sa imi spun “vreau sa fiu imbratisata de iubire”, “vreau sa fiu iubita, merit si mi se cuvine. In momentul in care am facut acest lucru un seniment de caldura mi-a invadat corpul, interiorul meu s-a relaxat. Intreaga mea fiinta s-a luminat. Eram impacata. In sfarsit mi-am dat seama unde erau blocajele mele.

Nu imi dadeam voie sa fiu iubita, imbratisata. Consideram ca nu merit. Credeam ca pentru a fi iubita trebuia mereu si mereu sa fac ceva. Tot timpul cautam sa schimb ceva la mine sau sa il schimb pe celalalt.

Nu aveam incredere in mine, ca merit ca cineva sa fie alaturi de mine. Cautam mereu independenta, ca pe un mod de a incerca sa compensez lipsa afectiunii din copilarie.

O alta consecinta a lipsei mele de afectiune a fost tendinta mea de a alerga mereu dupa cei din jur. Cautam mereu sa le rezolv problemele celor din jurul meu, sa ii sprijin si sa-i ajut. Mereu eram grabita si pe fuga. Intr-un final am obosit. Tot ceea ce faceam pentru ceilalti erau doar nevoile mele.

Tot ceea ce am facut pana acum a fost vindecator pentru mine. M-a ajuta sa invat noi  moduri de raportare la mine si la ceilalti. In final am ajuns sa ma deschid spre mine. Mi-am dat seama ca ma iubesc pe mine. Iubindu-ma pe mine am realizat ca stiu sa iubesc si cum imi place sa fiu iubita.

Cum am constientizat toate aceste lucruri? Acum va pot spune ca am facut acest lucru foarte simplu. Asa mi se pare acum.

Dupa relatie mi-am luat timp pentru mine. Nu cautam pe nimeni, eram pur si simplu disponibila si concentrata pe mine, pe nevoile, dorintele si sentimentele mele.

Eram in sfarsit capabila de mine si mai ales de viata mea fara un barbat in preajma mea. Am invatat sa preciez tot ceea ce avem in jurul meu, ma bucuram ca traiesc. A fost momentul in care am creat o relatie cu mine insumi.

Mi-am dat voie sa intru in contact cu corpul meu. Stateam singura zile in sir fara sa simt nevoia de a fi cu cineva. Mancam singura, ma plimbam singura, dormeam singura, mergeam la cumparaturi singura. Chiar evitam oamenii din jur de teama ca ar putea cineva sa imi tulbure universul pe care mi l-am creat.

Ma simteam bine si eram fericita. Am inteles cine sunt, ce vreau de la viata si de la mine. Am meditat si mi-am facut planuri de viitor. Schimbarea a fost surprinzatoare si pentru cei din jurul meu.

Daca pana atunci asteptam si ceream de la un barbat sa fie piatra mea de temelie, acum stiu ca eu sunt.

Visam in cea mai mare parte a vietii la iubirea perfecta. Cautam sa-i invinovatim pe cei din jur pentru ca nu se ridica la inaltimea asteptarilor pe care le avem.

Am ajuns sa inteleg ca daca partenerul meu nu mi-a oferit ceea ce am avut eu nevoie era la fel ca si mine ranit. La fel ca si mine, rana pe care au avut-o fiecare dintre ei i-a impiedicat sa imi arate adevarata iubire.

In cea mai mare parte a timpului ne consumam energia si relatiile asteptand ca partenerul sa ne umple golul pe care il avem inca din copilarie. In final ajungem sa intelegem ca nimeni nu se ridica la nivelul asteptarilor noastre.

Din acest motiv este foarte important sa ne intoarcem spre noi. Sa invatam sa fim prezenti intotdeauna pentru noi.

Sa incercam sa ne traim propria viata viata. Asa vom reusi sa descoperim adevarata iubire. Asa vom invata sa avem o relatie mai simpla cu partenerul, o relatie care sa nu mai fie atat de ingreunata de propriile noastre lupte interioare.

Cu drag

Nicoleta Leahu

Posted on July 19, 2010 - by Nico

Ce inseamna o relatie sanatoasa?

Fiecare dintre noi ne dorim o relatie sanatoasa, adevarata, vrem sa fim fericiti. Modul in care vedem fericirea si felul, in care consideram ca trebuie sa ne implineasca o relatie este foarte diferit.

Parerile in aceasta privinta sunt foarte diferite. Ce conteaza cel mai mult este capacitatea partenerilor de a incuraja si mentine echilibrul. Este ca si cum cei doi ar trebui sa se intalneasca undeva la jumatatea drumului sau sa iasa amandoi in cazul unui conflict invingatori.

Problema este ca atunci cand exista un invins si un invingator se produce dezechilibrul.

Fiecare dintre parteneri ar trebui sa priveasca relatia ca pe un intreg, sa se concentreze asupra ei, sa aiba o pozitie ferma in ceea ce priveste limitele si identitatea sa ca membru al cuplului.

Sa constientizeze ca asa cum celalat face un compromis, este si el capabil la randul lui sa faca asta, sa ofere si sa ceara respect. Suntem fiinte umane si fiecare dintre noi avem nevoie de asta.

Unde pierdem energie si efort de cele mai multe ori?

Aunci cand incercam sa ne construim sau sa modelam o relatie pe temelia unor conceptii despre lume, viata si relatii total gresite. Cele mostenite din generatie in gereratie.

Astfel incercam sa ne modelam relatia la fel cum au facut-o parintii nostri si de multe ori greselile pe care le facem sunt cam la fel cu cele facute de ei.

Care sunt conceptiile care stau la baza relatiei tale?

Gresim , insa daca facem asta ne dam seama?

Stim unde am gresit?

Ne intrebam ce am putea schimba ca sa depasim acest moment?

Imi doream o relatie sanatoasa insa nici habar nu aveam ce inseamna asta Conceptiile pe care eu le aveam despre o relatie erau total eronate.

In momentul in care m-am lovit de probleme in relatiile mele consideram ca doar partenerul meu este vinovat. Nu realizam ca vina apartine amandurora. Amandoi veneam cu conceptii din familie de care ne loveam in permanenta.

Imi si aduc aminte ca atunci cand ma loveam de o situatie spuneam “pai eu asa stiu ca este bine, asa am vazut la mama mea, la parintii mei” sau “bunica imi spunea asta”.

Am invatat prin imitatie si am continuat sa le pun in aplicare, chiar daca informatiile erau gresite. A gresi este omeneste si daca cineva spune ca este perfect cu siguranta minte.

Ce avem de facut daca ne dorim o relatie sanatoasa?

In primul rand trebuie sa renutam la conceptiile prealuate de la cei din jurul nostru. In acest fel putem avea acea relatie pe care cu totii ne-o dorim, o relatie in are primeaza dorinta de a imbunatati lucrurile si de a accepta schimbarile.

O relatie in care comunicarea, egalitatea, respectul si corectitudinea primeaza.

O relatie sanatoasa inseamna sa ne conectam la timpul prezent, sa ne implicam cu toata seriozitatea si cu tot efortul, cu toata vointa si motivatia de care dispunem.

E ca si cum am pleca in vacanta cu o harta construita de noi.

Care este harta relatiei tale? Cine o construieste?

Ce inseamna a fi implicati intr-o relatie?

Inseamna a juca un rol. Ne aducem aportul in relatie atat prin fapte cat si prin vorbe, prin ceea ce simtim, facem, prin valorile pe care le-am dobandit in copilarie.

Am invatat ca unul dintre parteneri detine intotdeauna controlul intr-o mai mare masura decat celalalt. Am invatat ca femeia trebuie sa fie supusa barbatului. Ca barbatul in famile are un rol si femeia trebuie sa i se supuna.

Vremurile s-au schimbat, oare nu ar trebui sa ne schimbam si conceptiile. Vrem echilibru, insa cum facem asa daca in continuare promovam inegalitatea intre sexe, daca incercam sa ne lasam subjugate de catre partener?

Sa luam cazul infidelitatii. Sunt femei care considera si acum ca daca partenerul le-a inselat, ele trebuie sa inteleaga si trec peste aceasta greseala doar pentru ca el este barbat.

Dar oare chiar asa este?

De ce el are voie si tu ca femeie nu ai voie?

Daca ei de exemplu au pretentia ca tu sa faci lucruri in viata de zi cu zi pe care le fac si ei, de ce nu si in acest aspect ar trebui sa procedam la fel? De ce credem ca a fi femei inseama a ne supune si accepta din partea lor lucruri pe care le consideram ca doar ei au voie sa le faca?

Suntem egali si cred asta, vreau egalitate si voi lupta pentru asta in relatia mea.

Ce ne impiedica sa cautam modalitati prin care sa ne gasim echilibrul pentru a putea convietui impreuna? Conceptiile, parerile si valorile invechite pe care ne incapatanam sa nu le aruncam la gunoi.

Vrei un partener sigur?

Vrei o relatie fericita, o casnicie implinita?

Cauta sa iti alegi un partener care te considera egalul lui, un partener care doreste sa va constuiti impreuna propriile conceptii si valori dupa care sa va modelati relatia si sa va traiti viata.

Invati impreuna sa saditi, dupa care ve-ti culege. Ne bucuram impreuna de ceea ce sadim, recolta arata efortul depus, harnicia si devotamentul de care am dat dovada.

Toti anii pe care la un moment dat i-am considerat pierduti am realizat ca de fapt mi-au fost de folos. Nu numai ca mi-au aratat ca am castigat ci mi-au aratat ca daca doresc o relatie trebuie sa schimb ceva la mine, la felul meu de a ma comporta, simti si gandi.

Din aceste motive am realizat ca o relatie sanatoasa trebuie sa imi ofere posibilitatea de a fiu eu, asa cum sunt. Am inteles ca pentru a avea relatia pe care mi-o doresc trebuie sa fiu mereu in contact cu mine, cu dorintele si nevoile mele.

Primim sfaturi de la parinti, ei stiu ce este mai bine pentru noi, ca ei au experienta, insa cateodata ea nu ni se potriveste noua. Am putea spune ca ei au reteta care ne-ar aduce fericirea pe care ne-o dorim si relatia care ne-ar putea implini.

Au fost ei fericiti?

Au avut ei relatia pe care si-au dorit-o sau vad in noi posibilitatea de a-si implini visele?

De ce trebuie sa tinem cont atunci cand ne dorim o relatie de cuplu sanatoasa?

1. Inca de la inceputul relatiei stabiliti care sunt lucrurile pe care le doriti de la partener. Discutati despre imaginea pe care o are fiecare despre relatie, cum o vedeti si cum vreti sa fie.
2. Stabiliti impreuna care sunt limitele peste care nu puteti trece cat si consecintele care decurg din incalcarea acestor limite.
3. Chiar daca formati un cuplu incercati sa aveti propria viata, sa fiti independenti si oferiti-va suportul partenerului atunci cand acesta va este solicitat.
4. Pentru a evita monotonia cautati mereu sa experimentati lucruri noi cu partenerul de cuplu cat si individual.
5. Incercati sa-i aratati partenerului ca el este pretios si important pentru voi si cautati sa faceti lucrui pentru el din placere si nu din obligatie.
6. Cereti si in acelasi timp incercati sa fiti loial  si fidel fata de partener.
7. Cautati sa aveti o parere buna despre partener, ascultandu-va al saselea simt, intuitia pentru a  evita sa dati dovada de naivitate.
8. Apropiati-va de partener ascultandu-l si povestiti in permanenta care sunt planurile de viitor, dezvaluiti-va experientele si amintirile.
9. Manifestati-va in permanenta asa cum sunteti exteriorizandu-va sentimentele, nevoile si dorintele si chiar furia si nemultumirea.
10. Cautati sa ii oferiti permanent partenerului dovezi prin care sa-i aratati ca il iubiti, aratandu-va dragostea, admiratia si respectul fata de el.
11. Aratati deschidere fata de partener si dorinta de a rezolva problemele care apar.
12. Constientizati-va resentimentele si cautati sa va rezolvati problemele in modul cel mai constructiv posibil.
13. Oferiti atentia cuvenita relatiei sexuale practicand sexul intens si pasional.
14. Cautati in permanenta sa va mentineti stima de sine si o parere buna despre voi inseva.

Sunt lucruri simple la prima vedere, insa cati dintre noi le practicam si aplicam in relatia noastra?

Cat de mare este impactul lor asupra relatiei noastre?

Cel mai bun mod de a defini o relatie ca fiind sanatoasa sau nu, este felul in care ambii parteneri se simt fata de propria persoana. Deasemenea, tratandu-te pe tine cu respect inca de la inceput si cerand respect de la partenerul de viata, vei face un pas important spre a pune bazele unei relatii sanatoase in care ambii parteneri sunt egali si impliniti sentimental.

Cu drag

Nicoleta Leahu

Posted on July 12, 2010 - by Nico

Care sunt beneficiile de a fi tu insati in relatia de cuplu

Inca de cand suntem mici suntem invatati ca in viata e bine sa facem anumite lucruri si altele nu. Ni se spune cum sa ne comportam, ce sa facem, ce sa simtim. Ni se explica cum e bine sa ne alegem partenerul, ca trebuie sa ne casatorim, sa facem copii.

Totul trebuie facut. Nu avem voie sa ne abatem de la ce ni se spune. Trebuie facut si gata.

Ajungem sa credem cu atata tarie in ce ni se spune incat toata viata noastra este planificata in cele mai mici detalii. Stabilim inca dinainte de a fi cazul la ce facultate vom merge, la ce varsta ne vom casatori, cand vom face copii.

Suntem invatati sa facem totul, insa nici o clipa nu ne invata cineva cum sa fim noi insine.

Intotdeauna trebuie sa facem ce vor altii, cum vor ei. Ne concentram pe nevoile celorlalti si mai putin pe ale noastre.

Ce inseamna sa fii tu?

Care sunt nevoile mele?

Care sunt dorintele mele?

Cum vreau sa fie viata mea?

Ce imi doresc eu de la viata?

Ce imi doresc de la partener?

Ce imi doresc de la relatie?

Ti-ai pus vreodata toate aceste intrebari, fara ca macar o secunda sa te gandesti la cineva?

In cazul in care nu ai facut asta, si raspunsurile sunt negative fii convins nu traiesti nici macar o clipa pentru tine. Traiesti pentru cei din jur, pentru partener, pentru parinti.

Totul se invarte in jurul lor. Te inlaturi singur din viata ta. Traiesti pur si simplu ca un robot. Te misti mecanic si faci totul mecanic, programat.

Imi aduc perfect aminte cum imi spunea mama mea “sa imi vii acasa cu un barbat catolic”, “sa nu iti iei barbat frumos pentru ca vei suferi”, “ pana sa te casatoresti sa ai doar un barbat, maxim doi, altfel esti o curva, asa spun cei din jur”, “in fata barbatului trebuie sa taci”, “daca esti pretentioasa nu te vrea nimeni”, “trebuie sa lasi de la tine”….si multe alte convingeri care mi-au distrus viata.

Bine ca mi-am dat seama de ele. Stiam de mult ca asa fac, insa am tot seperat ca lumea e asa cum o cred eu.

In minte mea credeam ca daca sunt buna, daca nu sunt pretentioasa, daca nu cer prea mult, daca tac, daca nu ma cert, daca nu fac scandal, daca si multe altele sunt o femeie dorita. Sunt femeia ideala.

Atat de multe greseli. Sper ca voi sa invavati ceva din asta, asta este tot ceea ce imi doresc.

Stiu, intotdeauna gasim vinovati, Da, in mare parte sunt cei din jurul nostru vinovati de asta. Parintii pentru ca ne-au crescut intr-un anume fel pe care ei l-au stiut. Asta au stiut ei sa faca pana la urma.

Ce avem noi de facut este sa ne luam bagajelul si sa ne intrebam daca toate cate ne-au invatat ne foloseste la ceva? Daca ceea ce stim se potriveste interiorului nostru si ne multumeste.

Unde am gresit eu?

Credeam in sinea mea ca ceea ce stiu eu si ce am invatat in famile este ceea ce am nevoie. Aveam senzatia ca stiu reteta magica a fericirii. Eu eram femeia ideala in mintea mea, ma credeam o regina, eram deosebita.

Cum se spune “femeia ideala este gospodina acasa, doamna in societate si curva in pat”. Eu asa ma credeam, eram mandra de mine, cel putin asa credeam.

Mi-am dat seama ca nimic din ce faceam nu se potrivea interiorului meu. Eram trista si nefericita. Simteam ca nu sunt eu. Ma simteam apasata de viata mea. O duceam ca pe o cruce si imi spuneam in sinea mea “daca Dumnezeu mi-a data asta, inseamna ca asta trebuie sa duc”.

Credinta, educatia, valorile, si convingerile eronate mi-au ghidat viata. Nu le-am lasat din mana nici macar atunci cand mi-a fost foarte rau.

Am crezut cu tarie in ele mai mult decat in mine.

Nu m-am oprit decat atunci cand am fost la pamant, dar m-am oprit si asta conteaza cel mai mult. Am lasat trecutul in urma si pentru asta sunt mandra.

M-am oprit din lunga calatorie falsa, m-am trezit din somnul prostesc pe care l-am dormit toata viata mea de pana acum.

Ce am facut?

In primul rand m-am contactat la realitate. Eu credeam una despre viata, insa ea imi oferea cu totul altceva. E ca si cum eu incercam sa joc monopoly cu piese de remy. Exact asa mi s-a intamplat. Acum stiu ca nu avem cu sa facem asta.

Imi era frica sa imi declare nevoile in fata partenerului. Credeam ca daca nu cer si doar ofer, asta ma face femeia visurilor oricarui barbat. Total gresit. Ce fac acum? Imi spun nevoile, imi declar dorintele si ma sigur ca ele imi sunt indeplinite.

Mai multi imi sustin punctele de vedere si le apar cu orice pret. Stabilesc limitele peste care cineva poate trece sau nu in viata mea.

Am invatat ca in viata trebuie sa existe un echilibru. Asta inseamna ca ofer celui de langa mine, insa daca primesc prea putin, sau ceea ce nu consider ca merit, imi iau bagajele si merg mai departe. Ma gandesc ca nu este persoana potrivita pentru mine, ca eu sunt cea mai importanta persoana pentru mine in viata asta.

Cred cu tarie ca daca partenerul te iubeste nu te face sa suferi. A iubi insemna acum cu totul altceva pentru mine. Este adevarat fiecare dintre noi avem modalitati diferite de a iubi, insa noi trebuie sa le alegem pe cele care se potrivesc interiorului nostru. Suntem doar niste trecatori in viata asta si pentru ce sa ne tinem unul langa celalalt daca nu ne potrivim?

Stiu ca o relatie insemna a fi egali, a trai in echilibru. Pentru mine acum nu mai exista convingerea ca el “este barbat”, “barbatii cateodata inseala”, trebuie sa-i faci pe plac unui barbat”, “el este barbatul in casa si trebuie sa-l tii langa tine”. Nu, acum el va trebui sa ma tina langa el. Am renuntat la toate tehnicile de seductie, la toate siretlicurile si formele de manipulare. Mi-am propus sa fiu eu, asa cum sunt, naturala,originala.

Ma arat asa cum sunt, atata in fata prietenilor cat si in fata barbatilor care ma curteaza. Fac doar ceea ce simt si ce doresc. De fiecare data cand am de luat o decizie, ma gandesc intai la mine, incep si ma intreb ce am eu nevoie, ce imi place, cum vreau si ce vreau, fara sa il ranesc pe celalalt. Imi declar nevoile pur si simplu si astept intelegere si acceptare.

Am constientizat ca am nevoi, dorinte. M-am concentrat pe interiorul meu. Asta este tot ceea ce conteaza. Mi-am dat voie sa fiu egoista atunci cand simti nevoia. Ma las purtata de mine si nu de cei din jur.

Am realizat ca nimic din ceea ce stiam eu nu mi se potrivea. Convingerile eronate mi-au ghidat viata. Mi-am cumparat o “pubela” mare de gunoi unde le-am aruncat. Sunt eu cu mine, am intrat in sfarsit in contact cu ceea ce sunt eu cu adevarat si sunt mandra de asta.

Am invatat sa fiu buna atunci cand cineva merita, am invatat sa fiu rea daca este nevoie. Mi-am dat voie sa tip si sa fiu isterica daca asta inseamna sa imi apar drepturile.

Imi stabilesc clar limitele si ma decalr asa cum sunt. Chiar mi s-a spus un lucru, pe langa multe altele care m-a facut sa inteleg ca a fi tu iti aduce beneficii. Sunt importante confirmarile celor din jur, insa inainte de asta cel mai important este sa fii tu impacat cu tine.

Mi s-a spus ca “stiu sa fac un barbat sa se indragosteasca de mine, ca nu am mai cunoscut pe cineva la fel ca si tine”. “Am stat de vorba cu foarte multe femei in viata asta, insa de tine nu pot sa ma las, mi-ai luat mintile”.

Trebuie sa va declar ca eu nu am facut nimic inafara de faptul ca am fost eu. L-am cucerit asa naturala cum sunt, cu bune, cu rele, eu naturala si originala. Am ajuns la concluzia ca cine ma vrea ma vrea asa cum sunt. La fel voi face si eu. Daca cel de langa mine va fi asa cum eu imi doresc si nici o clipa nu voi depune eforturi sa il schimb, inseamna ca este al meu. Daca nu imi iau bagajul si merg mai departe.

Tot timpul ma gandeam ca ce vor spune cei din jur?

Ce va zice lumea ca ma depart dupa o luna de cineva?

Ce vor crede cei din jur despre mine?

Ce parere isi vor face parintii mei despre mine daca ma vad de fiecare data cu un altul?

Acum gandesc altfel. Si sincer imi pare rau. Mai bine ma culcam si ma intalneam cu o suta de barbati pentru ca asa eram mai castigata. Aveam de unde alege. La piata cand mergi cumperi de la prima taraba? Nu cred, fiecare dintre noi vizitam mai multe, dupa care alegem.

De unde sa alegi daca nu iti dai seama ca poti face asta, ca ai dreprul sa faci asta? Nimeni nu ne invata ca avem voie sa alegem, ca trebuie sa facem asta pentru a avea ceea ce ni se potriveste.

Acum aleg, acum decid cu cine vreau sa ma culc, cine vreau sa imi fie partener, ce sa mananc si cand. Sunt eu asa cum sunt si sunt mandra ce asta. Sunt multumita si fericita. Nimeni niciodata nu va sti mai bine decat mine ce am eu nevoie.

Eu sunt stapana vietii mele si nu permit nimanui sa imi spuna cum sa fiu si ce sa fac.

Stiu cine sunt, ma accept asa cum sunt. Stiu ca am foarte multe calitati si defecte. Sunt fericita cu mine, nu am nevoie de fericire din alta parte. Acum vine din interiorul meu….in sfarsit.

Nu mai alerg dupa iubire, acceptare si sunt pregatita pentru orice.

Sunt mai puternica ca niciodata…in sfarsit sunt EU!!!

Cu drag

Nicoleta Leahu

Posted on July 7, 2010 - by Nico

Cum gresim gandind ca avem un partener sigur

Fiecare dintre noi am trecut prim momente in care am crezut ca am intalnit adevarata dragoste. Si nu numai atata, dup ace o intalnim vrem sa credem ca ea va dura la nesfarsit.

Pretuim acele calitati ale partenerului care ne fac sa ne simtim in siguranta. Consideram ca este demn de incredere, ca este intotdeauna disponibil pentru noi si il iubim pentru ele.

Insa vine un moment in care daca nu suntem atenti incepem sa privim aceste aspecte ale devotamentului, dragostei si grijii pe care ne-o poarta partenerul ca si cum nu ar fi demne de luat in seama, moment in care ne-am dori ca pe langa acestea sa mai existe ai altele.

Cu totii avem o nevoie de baza, aceea de a fi iubiti ai apreciati si mai mult de atat avem nevoie sa ni se aminteasca asta in fiecare zi.

Crezi ca stii ce gandeste partenerul?

Ai senzatia ca el stie ce este in mintea ta?

Crezi ca stii cu adevarat care sunt nevoile lui?

Multi dintre noi avem o convingere eronata despre ce inseamna a iubi. Credem cam asa ceva “pai daca ma iubeste ar trebui sa stie ce vreau, ce simt, ce am nevoie, ce imi doresc”.

Cum ajungem noi sa credem asa ceva?

Cand suntem siguri pe partener ajungem sa facem presupunericare insa uneori nu se bazeaza pe absolut nimic. Este vorba doar despre parerea noastra si despre cecea ce credem ca ar trebui sa simta celalalt.

Este primul lucru care duce la stingerea pasiunii. Fiecare cuplu ajunge sa faca aceasta greseala, doarece in momentul in care credem si simtim ca avem o relatie sigura devenim mai lenesi fata de relatie si atentia pe care i-o oferim partenerului.

Scade impulsul de a face eforturi deosebite, de a ne aprecia partenerul si de a-i arata afectiunea.

Gandim ca el stie ca il iubim, noi la randul nostru credem ca suntem iubiti. Asa incep problemele. Il tratam pe celalalt ca pe un partener sigur moment in care ajunge sa nu se mai simta iubit.

Daca la inceputul unei relatii ne spunem cuvinte de dragoste, ne apreciem reciproc, ce ne face sa credem ca dupa incetarea acestei perioade lucrurile nu mai stau asa?

Viata si experinta traita m-a invatat ca asa este. Eu aveam incredere in partenerul meu, credeam ca va sta cu mine chiar daca devenisem lenesa si nu mai faceam nimic pentru relatie. Eram sigura pe el, eram sigura pe mine si eram sigura pe relatie. Credeam ca va dura vesnic.

M-am grabit la inceput sa fac de toate, ca dupa cativa ani sa cred ca nu mai este nevoie sa fac ceva pentru a-i arata dragostea si afectiunea mea. Credeam ca el simte ca il iubesc si sunt alaturi de el. Credeam ca el ma iubeste si va fi tot timpul langa mine.

Daca la inceput l-am apreciat si i-am si declarat asta, dupa ce m-am obisnuit cu el si am inceput sa ma simt in largul meu in relatie ma gandeam ca asa va fi intotdeauna. Credeam ca nu mai este nevoie sa fac nimic. El nu dadea impresia ca isi doreste ceva de la mine, eu nu il intrebam. Eram comoda, in schimb asteptam tot timpul ceva de la el.

Intr-o zi am simtit ca s-a schimbat. S-a indepartat de mine, am inteles ca ceva nu este in regula. Insa pentru mine a fost prea tarziu. Relatia nu a mai putut fi reparata.

El a suferit prea mult, ba chiar mi-a reprosat lucruri la care nu m-as fi gandit vreodata. Mi-a spus ca i-au lipsit dragostea mea, afectiunea mea, vobele mele de dragoste pe care i le ofeream la inceput. Eu credeam ca el nu mai are nevoie de ele, il credeam un barbat mai rece care nu are nevoie. M-am inselat…in final le-a gasit la alticineva.

Nu i-am dat atentia meritata, crezand ca el nu are nevoie. I-am dat-o la inceputul relatiei. Credeam ca este suficient. Asta credeam doar eu, nu era si parerea lui.

Viata pare sa fie din ce in ce mai complicata. Fiecare dintre noi avem griji si responsabilitati. Avem joburi, muncim atata la lucru cat si acasa, poate mai avem de crescut si copii. Avem griji si timp prea putin si astfel uitam sa spunem celui de langa noi “multumesc”, “te rog”, “te iubesc”.

Crezand ca avem un partener sigur il privam de adresari simple de politete si consideratie pe care le acordam altora.

Traim cu convingerea eronata ca il cunoastem perfect si credem ca este multumit si nu il deranjeaza nimic, chiar daca el nu se plange. Stim si suntem siguri ca avem o relatie serioasa.

Nu mai ascultam ce spune partenerul, ne ocupam tot mai putin de el, ii oferim tot mai putin din timpul nostru. Astfel relatia ajunge lipsita de spontaneitate, bucurie, amabilitate. Isi pierde din culoare si in timp se ofileste.

Eu compar o relatie cu o floare de care trebuie sa avem grija. Asta inseamna sa o udam si sa o tinem la lumina, altfel a va pieri.

Care este motivul pentru care consideram ca avem un partener sigur?

Sa ne indragostim este foarte simplu. Dupa ce ajungem sa ne simtim confortabil in relatie uitam de inceputul relatiei si de motivele pentru care am ajuns acolo.

Avem alte prioritati, ne simti obositi si coplesiti, evitam discutiile neplacute, lasam problemele nerezolvate, amanam discutiile pentru alta data.

Lasam deoparte momentele romantice, ne preocupam de orice altceva. Consideram ca relatia exista si ea merge fara ca noi sa mai depunem vreun efort. Suntem indiferenti fata de relatie. O lasam pe ultimul loc.

Mie asa mi s-a intamplat. Eram ocupata cu licenta. Vreme de aproape un an am fost foarte stresata si preocupata sa imi fac lucrarea de licenta, sa imi iau examenele, sa me pregatesc pentru examenul de licenta.

Am facut toate astea si le-am facut bine. Imi spuneam “lasa, sa termin cu toate astea si dupa ma ocup si de relatia mea”.

Cu toate ca simteam ca lucrurile nu merg asa cum eu mi-as fi dorit, cu toate ca as fi putut sa le fac pe toate, am neglijat acest aspect.

Dupa ce am terminat toate acestea, licenta, examene, stres si cand a venit momentul sa ma bucur de realizarile mele, bucuria mi-a fost umbrita. Relatia mea s-a terminat inca inainte de a-mi da eu seama. Acum aveam tot timpul din lume sa ma ocup de ea, insa nu mai aveam de ce.

Avem o convingere gresita. Credem ca relatia este la locul ei si ne asteapta sa treaca perioadele stresante. Neglijam partenerul si astfel si relatia. Nu ne gandim ca poate daca ne-am deschide in fata partenerului sau daca am fi mai atenti la nevoile lui lucrurile ar sta altfel.

De multe ori un partener neglijat isi ascunde dragostea sau isi gaseste pe altcineva care sa il aprecieze.

Fiecare dintre noi trecem prin momente in care poate ne simtim neintelesi, neiubiti, neapreciati sau raniti de partenerul nostru. Unde gresim? Gresim pt ca nu ne facem timp pentru o discutie deschisa cu partenerul nostru.

Ne inchidem in noi si astfel acumulam resentimente de care ne vom folosi pentru a ne justifica propriile purtari urate. Astfel relatia va avea si mai mult de suferit.

Ce ar trebui sa facem pentru a nu mai considera ca avem un partener sigur?

Un comportament care se repeta are radacini foarte puternice. Literatura de specialitate il denumeste drept comportament tipar. Deci e ca si la croitorie, il folosim atunci cand avem nevoie de el si procedam de fiecare data la fel.

Nimeni nu spune ca este gresit a considera ca avem un partener sigur. Este important sa ne dam seama de asta si mai ales sa ne uitam la ce facem atunci cand consideram ca gandim asa.

Atunci cand iti dai seama ca actionezi sub impulsul acestei convingeri si mai ajungi si la concluzia ca ce faci nu este chiar atata de bine ai posibilitatea sa iti schimbi atitudinea. Asa ajungi sa impiedici aparitia resentimentelor datorate unui asemenea comportament.

Ii ofer partenerului meu atentia de care are nevoie?

Il ascult?

Ii iau problemele in seama?

Stiu care sunt nevoile lui?

Faci tot felul de planuri fara sa-i ceri parerea partenerului?

Care sunt activitatile pe care le faci impreuna cu partenerul?

Iti asumi obligatii in numele lui?

Astea sunt in mare intrebarile pe care ar trebui sa ni le punem pentru a ne da seama daca gandim conform convingerii eronate ca avem un partener sigur.

Din experinta stiu ca la inceputul fiecarei relatii lasam lucrurile la voia intamplarii. Lasam in seama partenerului dorintele si nevoile noastre sau mai mult cautam sa le satisfacem doar pe ale lui. Uitam de noi, de nevoile noastre. Vine insa un moment in care ajungem sa ne intrebam “mie ca imi ofera relatia asta? sau “sunt nemultumit”.

De ce se intampla asta? Pentru ca la inceputul relatiei nu am discutat despre nevoi, despre dorintele fiecaruia dintre noi, despre ce ne dorim de la relatie si de la celalalt. Nu am facut un asa zis contrac psihologic. Nu stabilim nimic, lasand lucrurile la voia intamplarii.

Cred ca partenerii ar trebui sa discute aspecte legate de modul in care va evolua relatia si ce vor face in cazul in care ajung intr-un punct critic.

Un exemplu in acest sens ar trebui sa fie angajamentul legat de intretinerea dragostei. Care ar fi modalitatile pe care ar trebui sa le abordeze in caz ca relatia lor intra in impas si ce ar trebui sa faca sa isi mentina vie flacara dragostei.

Daca consideram ca am vem o relatie sigura, atunci consideram ca nu trebuie sa se ocupe nimeni de dragostea dintre noi. O lasam in voia sortii.

Oricine in afara de noi ar trebui sa se ocupe de asta. Lucrurile nu stau asa. O relatia supravietuieste daca o udam mereu, o relatie ramane in picioare daca avem grija de ea.

Ambii parteneri trebuie sa se preocupe de aceste aspect. Daca ea se duce de rapa nu exista un singur vinovat, ambii ar trebui sa isi asume responsabilitatea.

In baza convingerilor noastre si a conceptiilor preluate de la parinti si de pe la cei din jur ni se pare firesc cateodata ca dragostea si romantismul sa se stinga pe masura ce doi oameni imbtranesc.  De cate ori nu mergem pe strada si cand vedem doi batranei care se tin de mana nu ne intrebam cum au facut asta? Cum se poate ca dupa atatia ani sa se iubeasca totusi asa de mult?

Si in acele momente cu siguranta ajungem sa ne intrebam cum putem face pentru a pastra vie flacara dragostei, este normal. Sunt cateva lucruri de care trebuie sa tinem cont si anume:

1. Sa incercam sa fim cat mai afectuosi cu partenerul. Asta nu inseamna ca de fiecare data cand facem asta trebuie neparat sa facem si dragoste. Sa ne imbratisam, sa ne alintam, sa ne sarutam si  sa ne atingem fara ca scopul sa fie dorinta de a face sex.

2. Protejati-va relatia ca pe o floare. Nu uitai sa o udati mereu si in fiecare zi. Considerati ca este o planta care are nevoie in fiecare zi de apa. Acordatii timp si atentie.

3. Creati-va propria relatie. Este ca si cum v-ati crea propria harta pentru o calatorie pe care doriti sa o faceti impreuna. Viata este o calatorie si noi suntem calatori in relatiile noastre. Stabiliti clar destinatia.

4. Stabiliti care sunt activitatile pe care va doriti sa le faceti impreuna si pe care doriti sa le faceti separat, tinand cont de faptul ca fiecare dintre noi avem nevoie de un timp doar pentru propria persoana.

5. Aratati-va afectiunea in fiecare zi fata de partener. Apreciati-l pentru toate lucrurile pe care le face prin cuvinte care sa arate asta.

6. Cautati sa va amintiti mereu de momentele de la inceputul relatiei. Cum erati impreuna, cum va sopteati cuvinte de iubire reamintindu-va in permanenta reciproc toate clipele frumoase petrecute impreuna.

7. Distrati-va impreuna, radeti, glumiti. Nu uitati ca si oamenii mari se joaca.

8. Stabiliti-va reglulile de convietuire impreuna. Care sunt nevoile fiecaruia, dorintele si respectati-le reciproc.

O legatura se poate adanci doar in timp dar la fel se poate si pierde cu timpul daca parneterii gandesc eronat. Gandim, celalalt trebuie sa stie ce simt, ce am nevoie, ce imi doresc.

Este adevarat, insa acest lucru este valabil doar pentru perioade scurte de timp. Asa cum tehnologia evolueaza, la fel si oamenii. Ce aveam nevoie acum 6 luni, nu mai am nevoie azi si invers.

Discutiile pe baza probelemelor pe care le intampinam in relatie ar trebui sa nu lipseasca din agenda de fiecare zi.

Cautati sa va stabiliti prioritatile de comun accord si un echilibru intre obiectivele individuale si cele ale relatiei.

Invatati sa va comunicati deschis gandurile si sentimentele fata de partener si nu uitati nicio clipa ca nu sunteti singur, ci in relatie sunteti intotdeauna doi.

Cu siguranta in fiecare zi sunt lucruri care ne atrag mai mult sa mai putin atentia, motiv pentru care uneori ne putem simti coplesiti. Asta este un motiv care ar putea sa ne faca sa ne gandim si sa hotaram cui ne oferim timpul, energia, afectiunea si care ne sunt prioritatile in viata si in relatie.

Cu putin fort, creativitate si interes putem face ca relatia noastra sa fie protejata si mai mult o putem face sa fie tot mai frumoasa.

Am o metafora despre dezastrul care poate aparea  in cazul in care ne neglijam relatia.

Eu cred ca fiecare dintre cei doi parteneri sunt niste bucatari care condimenteaza si au grija de mancare. Daca uita mancarea pe foc ea se arde. La fel se intampla si cu relatia. Daca uitam de ea, in timp ea se distruge.

Tu cum procedezi in relatia ta?

Care sunt parerile tale?

Crezi ca ai un paretener sigur?

Cu drag

Nicoleta Leahu

Posted on June 21, 2010 - by Nico

Cum sa ne schimbam tiparele care ne imping in aceleasi greseli in relatie

Saptamana trecuta am vorbit despre motivele pentru care facem greseli in relatie. Si pentru ca am ajuns aici, un subiect foarte delicat si important pentru multi dintre noi a venit momentul sa aflam si cum sa facem schimbarile de comportament pentru a evita greselile pe care le facem in relatie.

Unde gresesc?

Ce se intampla?

Asta este soarta mea?

De ce mi se intampla tot timpul la fel?

Oare nu sunt suficient de buna?

Cum sa fac sa nu mai gresesc?

Ce ar trebui sa schimb?

Ai senzatia ca ceea ce ti se intampla este fara sens? Iti spun cu siguranta ca te inseli. Tot ceea ce ni se intampla se are un sens.

Daca de fiecare data ti se intampla la fel, inseamna ca ai trecut “ca voda prin loboda” vorba aia si nu ai invatat nimic din acea experienta.

Ai trecut prin ea pur si simplu degeaba. Nu ti-ai invata lectia, nu te-ai analizat, ai lasat lucrurile din viata ta nerezolvate crezand ca ele se rezolva de la sine. Nimic mai gresit decat asta si o spun cu mana pe inima.

Nu mai suport! Cum se poate ca de fiecare data sa mi se intample la fel, daca nu si mai rau? Pai de ce, pentru ca fiecare experienta prin care trecem are un rol.

E ca si cum ai invata lectia la scoala de exemplu la matematica. Daca lipsesti la una dintre ele, este posibil sa nu stii cum sa rezolvi alte probleme de la lectia urmatoare sau de anul viitor.

Toate se leaga. Asa este si in viata, daca treci de o lectie si nu inveti ceva din ea, data viitoare daca ti se va intampla la fel, poate tot la fel vei proceda, insa daca tu ti-ai facut temele la timp, cu siguranta vei sti ce ai de facut.

In consecinta, faptul ca ni se intampla la fel, faptul ca atragem acelasi tip de parteneri ne atrage atentia asupra unui aspect din viata noastra.

Universul ne semnalizeaza ca avem de schimbat ceva la noi pentru a putea merge mai departe. E ca si cum am urca treptele unei cladiri, urcam la etajul unu , apoi doi, insa nu avem cum sa trecem la etajul patru fara sa trecem si pe la trei.

Ca sa putem atinge nivelul pe care il dorim sunt necesare unele experiente.

Nu ne nastem invatati, ci invatam, experimentam.

Asa cum femeia care naste invata sa devina mama, asa este si in relatii, invatam si avem nevoie de asta pentru a sti intradevar cum vrem sa fie o relatie adevarata.

Stiu din experienta mea ca asa este. Toate le-am invatat pe pielea mea. Am avut nevoie de tot ceea ce mi s-a intamplat pentru a-mi da seama cine sunt, ce sunt, ce vreau si ce imi doresc de la o relatie.

Acum va invat pe voi si daca stau sa ma gandesc poate ca asta este scopul meu in viata. Vedeti nimic nu e intamplator, chiar cred cu tarie asta.

Deci de ce gresim si unde gresim?

Ai cautat de fiecare data atunci cand ti s-a intamplat ceva unde ai gresit?  Cu totii avem tendinta de a ne nega propriul comportament si astfel nu constientizam greseala. In acest fel nu stim cum sa facem schimbari.

Refuzand sa ne  asumam vina pentru problemele noastre nu facem altceva decat sa evitam a ne asuma responsabilitatea.

Toate se leaga, abanodonand responsabilitatea renuntam la posibilitatea de a ne controla, influenta si schimba viata.

A gresi este omeneste, insa chiar daca cei din jur gresesc nimic nu se va schimba atata timp cat noi ramanem neschimbati.

Contientizeaza si asuma-ti vina si reponsabilitatea pentru greselile tale  si promite-ti tie ca vei evita sa le mai repeti.

In continuare voi prezenta cateva situatii pe care este bine sa le luati in seama daca va doriti o relatie fericita.

1. Cine sunt Eu si cine este EL?

Ai o identitate, partenerul tau o are si el pe a lui. De regula intr-o relatie este dificil sa ne separam pe noi insine de celalalt.

Suntem dependenti emotional de partener si avem nevoie de aprobarea lui, iar tocmai aceasta dependenta ne impinge sa cautam parteneri care reproduc relatia parinte/copil, decat parteneriatul echilibrat barbat/femeie in care cei doi sunt considerati egali.

Refuzam astfel ca cautam un parteneriat echlibrat bazat pe respect reciproc. Preferam in loc sa renutam la propria identitate, la acel control la care avem dreptul implicandu-ne in relatii unde preferam sa fim inferiori. Astfel facem aceleasi greseli.

Pentru a evita sa mai gresim trebuie sa ne desprindem de oamenii aflati in rolul opus categorie in care pot fi inclusi iubitii, prietenii sau parintii nostri.

Invata sa ai propria identitate, sa fii independent, sfidand in acelasi timp orice autoritate. Evita sa iti faci griji in ceea ce priveste parerea altora despre tine.

Nici un expert, nici parintii sau oricine altcineva nu stie mai bine decat tine ce anume iti este necesar.

Cautati puterea de a pune intrebari, evitati sa  tineti cont de acordul sau dezacordul celor din jur si incepeti sa aveti incredere in voi inseva.

2. Recunoaste-ti greselile in fata partenerului si cere-i si lui sa faca acelasi lucru

Faptul ca ii recunosti partenerului ca ai gresit il face sa inteleaga ca este important pentru tine, ca relatia voastra este importanta pentru el si mai ales ca iti doresti ca ea sa fie corecta.

Recunoasterea greselilor va ajuta sa nu uitati rolul pe care il jucati, ingaduindu-i in acelasi timp partenerului sa fie va monitorizeze comportamentul necorespunzator. Aveti grija ca si partenerul sa faca acelasi lucru pentru voi, lucru important pentru a pastra echilibrul in relatie.

3. Cunoaste-te pe tine insuti

Atunci cand stii cine esti si ce simti este mai putin probabil sa faci greseli.. Asta este unul din motivele pentru care avem nevoie de a fi singuri doarece doar asa intram in contact cu propriile sentimente, dorinte si nevoi.

Analiza relatiilor trecute, a copilariei ne ajuta sa ne descoperim tiparele, problemele si comportamentele care ne deranjeaza, dar si motivele pentru care suntem asa cum suntem.

Promite-ti ca vei fi tu insuti in fata celorlalti in loc sa fiti asa cum credeti ca le place lor.

4. Invata sa iti exprimi sentimentele si dorintele reale

De multe ori suntem considerati egoisti daca spunem ce simtim si dorim. Prin urmare ne adresam partenerului altfel, gandindu-ne ca el intelege ce anume vrem de fapt.

Trebuie sa tinem cont ca pentru a atinge nivelul dorit de intimidate este necesar sa fim sinceri cu partenerul, sa ne exprimam emotiile oricare ar fie le. Doar in acest fel partenerul ne poate cunoaste cu adevarat.

5. Stabiliti-va o serie de limite pe care sa le respectati

In viata intalnim oameni care fac lucruri care ne ranesc. Fiecare dintre noi incercam sa ne aparam in diverse moduri, care de multe ori nu rezolva problema si mai mult de atat ne trezesc si mai multe resentimente.

De aceea este bine sa ne stabilim o serie de limite pe care sa le aducem la cunostinta celor din jurul nostru, explicandu-le de ce anumite comportamente sunt innaceptabile pentru noi cat si consecintele care decurg din incalcarea acestor limite, indiferent cat de minore ar parea.

In acest fel evitam sa fim abuzati sau sa avem resentimente.

6. Rezolvati-va problemele din trecut

De multe ori problema cu care ne confruntam isi are originea in trecutul nostru. Ce avem de facut nu e sa incercam sa schimbam trecutul ci sa influentam consecintele sale asupra relatiei curente.

Este vorba de  a face curatenie in viata noastra, a pune in ordine bagajul din trecut. Doar in acest fel vom gasi puterea si increderea pentru a mentine controlul asupra propriei vieti. Va ajuta sa va feriti de reactiile fostilor iubiti, ale parintilor, fratilor si prietenilor.

Putem face asta foarte usor. De exemplu fostilor iubiti le putem scrie o serie de scrisori. Parintilor si celorlalte persoane din viata noastra putem sa ne adresam direct stabilind o serie de intalniri in care le comunicam parerile noastre despre situatiile neplacute la care am fost supusi.

Pentru a putea avea o relatie satisfacatoare in prezent este foarte important ca partenerii noului cuplu sa se debaraseze de resentimentele formate de-a lungul timpului.

7. Invatati sa va asumati riscurile

Daca evitam sa ne asumam riscuri trebuie sa fim constienti ca nu avem cum sa ne schimbam nici comportamentul si nici viata. Intradevar este foarte greu sa te schimbi si este mai usor sa repeti trecutul. Tot ceea ce ne este necunoscut ne sperie.

Asftel ajungem sa repetam rolul pe care l-am jucat in familie intr-o relatie. De exemplu daca consideram ca oamenii care isi manifesta furia sunt rai sau egoisti avem tendinta sa ne blocam. Evitam sa  ne spunem parerea de teama ca vom fi considerati egoisti.

Pentru a ne schimba este important sa ne asumam riscul. Sa fim curiosi si creativi. Sa ne intrebam ce s-ar intampla daca am actiona altfel, daca am fi asa cum ne dorim. Astfel vom adopta un nou comportament si noi modalitati de a privi lucrurile. Asumati-va riscul chiar daca celorlalti li se va parea nefiresc sau incorrect.

8. Invavati sa va controlati pe voi inseva

Evitati sa va controlati partenerul si mai ales sa il schimbati. Nu asta va produce schimbarile dorite ci schimbarea in propriul comportament.

Credem ca vom fi fericiti daca partenerul face asta sau face aia, lucru fals. Trebuie sa intelegem ca atunci cand comportamentul nostru este rational, celalalt are doua optiuni: sa reactioneze tot rational sau sa ne ocoleasca.

9. Depuneti efort pentru a construi intimitatea

Intimitatea se construieste in timp, acordand-i atentia necesara. Rezervati-va timp suficient pentru asta, pentru discutii, mangaieri, confidente si rasete dar si pentru certuri. Incercati sa va impartasiti in aceeasi masura atat bucuriile cat si necazurile.

Incercati sa rezolvati impreuna situatiile de criza, construind astfel o legatura pe care nimeni nu o poate distruge si nu permiteti ca munca, familia, copii si problemele nerezolvate sa va distruga relatia. Tineti cont de faptul ca in relatie sunteti intotdeauna doi.

Dorinta fiecaruia dintre noi este sa avem o relatie fericita. Acest lucru nu se poate realiza cu ajutorul magiei. Este nevoie de efort pentru a realiza acest lucru. Ar fi de vis sa avem o bagheta magica careia sa-i cerem ajutorul pentru a ne indeplini visele.

Insa o relatie satisfacatoare cere atentia si participarea noastra deplina.

Sta doar in puterea noastra sa ne schimbam si sa ne transformam relatia cu persoana iubita in ceea ce ne dorim sa fie.

Fara sa imi dau seama am ajuns sa fac toate aceste lucruri enumerate aici in momentul in care am stabilit foarte clar ce imi doresc de la mine, ce doresc de la viata, de la partener si mai ales de la relatia mea. Drumul spre schimbare a inceput cu mine.

Astfel am ajus sa imi dau seama cu usurinta de toate greselile pe care le-am comis. Mi-am asumat responsabilitatea faptelor mele si m-am iertat pentru asta zicandu-mi in mintea mea “asta am stiut, asta am facut, data viitoare sunt convinsa de mine, de ce sunt, de ceea ce pot si cum pot fi”.

Mi-am promis mie insumi ca nimeni nu va mai reusi sa imi faca rau vreodata, promisiune de care cu siguranta ma voi tine.

Am realizat ca eu sunt cea mai importanta persoana pentru mine. Partenerul din viata mea trebuie sa imi faca viata mai frumoasa decat pot eu sa mi-o fac.

Sunt fericita, ma simt bine cu mine, imi place ce fac si cum sunt.

Ma iubesc pe mine, am ajuns in final sa realizez ce inseamna asta. Acum stiu ce inseamna cu adevarat o relatie.

Mi-am dat seama ca greselile mele isi au originea in trecut. Am avut grija sa mi le rezolv, lucru necesar pentru evolutia mea viitoare.

Tu ce ai constientizat gratie acestor randuri?

Stii ce ai de facut?

Vrei o relatie magica? Magia incepe cu tine!

Cu drag

Nicoleta Leahu

Posted on June 15, 2010 - by Nico

Care sunt motivele pentru care facem greseli in relatie?

Ne dorim o relatie, cu toate ca nu ne-am vindecat de trecut si nici nu ne-am pus problema ca trecutul nostru este o problema. Cautam vinovati, ne consideram vinovati insa cam la atat de rezuma intreg procesul de recuperare.  Mergeam mai departe cu cosul plin de “gunoaie”.

Urmeaza o noua relatie, o noua provocare insa si de aceasta data lucrurile se petrec tot la fel sau mai rau. Vine momentul in care ajungi sa iti pui intrebarea “oare de ce mi se intampla de fiecare data la fel?”

Stii ca ai foarte multe calitati, stii ca poti darui, stii ca esti bun, sti ca esti fidel, stii ca poti iubi, insa ce nu stii de ajungi tot acolo?

Nu stii unde gresesti cu adevarat, nu te cunosti suficient de bine incat sa iti dai seama ca tu esti problema sau mai bine zis la tine este problema.

Ai ajuns tot acolo pentru ca ai procedat tot la fel, ai facut aceleasi lucruri, ai iubit la fel. Ai facut aceleasi greseli pe care le vei face iar si iar pana iti vei da seama de ele.

Cum se face ca de fiecare data mi se intampla la fel?

Ti s-a intamplat sa ajungi sa iti pui aceasta intrebare? Daca da, ai ajuns acolo unde trebuia. Ai ajuns sa faci asta pentru ca ai constientizat ca in viata ta exista o problema care iti provoaca o suferinta.

De regula am fost invatati sa cautam vinovati pentru ceea ce ni se intampla. Aruncam pe celalalt vina si pe toti ceilalti din jurul nostru fara a ne uita in noi.

Mie cand mi s-a spus ca eu sunt vinovata pentru ca am ajuns tot acolo, adica mi s-a intamplat la fel nu voiam sa cred ca eu sunt de vina. Refuzam si cu cat faceam asta mai mult cu atat vindecarea intarzia sa apara.

Se spune ca atunci cand celalalt greseste ceva din noi il determina sa faca asta. Ne vine greu sa credem ca asta este reala problema, ca noi de fapt avem o problema. Da, ceva din noi il determina pe celalalt sa se comporte intr-un anume fel.

Asa cum avem parti bune, avem si parti mai putin placute in noi. Nu este neaparat ca ceva rau sa fi provocat suferinta prin care trecem, poate fi si ceva bun.

Mi-a luat mult timp sa imi dau seama, dar minunea s-a produs.

Refuzam sa cred ca ceva rau din mine l-a determinat pe partener sa imi faca rau. In final mi-am dat seama ce s-a intamplat.

Ma tot gandeam cum poate cineva caruia i-ai dat sufletul tau, cineva pe care l-ai trata ca pe un zeu, caruia i-ai dat iubirea, caruia te-ai daruit asa cum n-ai facut-o niciodata sa ajunga sa iti faca rau.

Mintea mea nu putea procesa toate aceste informatii. Ce stiu e ca ma intrebam cum se poate asta. M-am tot intrebat, ma gandeam ce am facut rau, analizam si in final  am realizat ca eu de fapt sunt vinovata. Da, eu sunt principalul  vinovat.

Stiam ca am fost buna, stiam ca am dat tot ce am avut mai bun in mine si am  ajuns tot la suferinta. Lovitura dupa lovitura…nu mai suportam.

Cautam acel rau din mine care a produs asta. Si asta stiti de ce? Pentru ca noi suntem programati pe negativ si consideram ca daca ni se intampla ceva rau, doar ceva rau poate provoca asta.

In cazul meu stiam ca nu am gresit sau daca am facut asta nu stiam cum se poate ca cineva care a facut doar lucruri bune sa ajunga in situatia asta. Am gasit, am acceptat pana la urma si mi-am asumat responsabilitatea faptelor mele.

Daca am fost buna, daca am iubit cu adevarat intradevar nu era vorba de ceva rau din mine, era vorba de ceva bun.

Am fost prea buna, bunatatea mea l-a determinat sa se comporte asa cu mine, in spatele bunatatii mele se ascundea de fapt lipsa mea de putere in fata lui.

Cata munca pana sa ajung aici si sa accept asta. Cum s-a manifestat asta, sau mai bine zis cum lipsa mea de putere in fata lui a facut ca lucrurile sa ajunga in acest punct?

Pai este foarte simplu, cu toate ca noi de regula ne gandim ca motivul poate fi unul foarte complicat. Deci eu chiar daca simteam anumite nepotriviri intre ceea ce spunea partenerul meu si ceea ce facea cu toate ca vedeam si simteam ca ceva se intampla, nu spuneam nimic.

De exemplu daca simteam ca sunt mintita, daca imi dadeam seama ca ceea ce facea el nu sunt dovezi de iubire fata de mine, taceam. In sinea mea ma gandeam ca nu poate fi adevarat, ca sigur mie mi se pare, ca eu sunt cea paranoica.

Imi era frica sa imi spun parerea de teama de a nu fi considerata rea de gura, paranoica, nebuna. Nu mi-am dat voie sa fiu asa cum trebuia, nu mi-am ascultat intuitia si am pierdut. Partenerul doar iti raspunde si o face asa cum stie el, de tine depinde daca accepti sau nu.

Asta era momentul in care eu pierdeam puterea in fata lui. Si atunci cand lasi sa fii mintit o data, lucrurile merg mai rau. Te-a putut minti o data, o va mai face inca o data si inca o data. I-a mers si vede ca tu esti cea care tace. Ai trecut peste limitele tale, ai trecut cu vederea, crede ca te poate minti la nesfarsit. I-ai dat putere si se comporta cum ii permiti.

Ce se ascundea in spatele tacerii mele?

Imi era frica de  faptul ca il voi pierde, imi era rusine de rusinea lui, nu puteam sa cred ca poate fi capabil sa imi faca rau. Mai mult nu aveam incredere in mine, in ceea ce simteam in intuitia mea. Pentru mine conta mai mult ce credeau ceilalti despre el decat ce simteam si vedeam eu.

Asta am vazut in familie, asa era mama mea. Am preluat modelul de la ea si am mers mai departe. Am facut ce am vazut la ea. Daca tatal meu gresea, mama se facea ca nu vedea sau il ierta si mergea mai departe.

Chiar asa mi-a spus “de fiecare data m-am intors inapoi, m-am facut ca nu vad”. Asta a fost momentul in care eu am realizat ca eu fac la fel ca ea. Nu mi-a venit sa cred. Eu credeam altceva, ca am renuntat la acest tipar al mamei mele, dat fiind ca sunt plecata de 18 ani din casa parintilor mei. M-a urmarit acest tipar, nu l-am constientizat si cum familia ne este model, am observat ca il car cu mine.

Motivele pentru care facem greseli, de foarte multe ori prostesti sunt diverse. Le vom analiza in continuare pe cele mai importante

Teama de a avea o relatie apropiata din cauza ranilor nevindecate

Ne este teama sa ne implicam intr-o relatie din cauza ca am fost raniti in relatiile din trecut si asta ne face sa ne fie greu sa ne atasam de cineva. Cei mai multi dintre noi neaga lucrul acesta daca suntem intrebati. Cei care au trecut prin experiente dureroase in momentul in care isi doresc o noua relatie ajung sa consume foarte multa energie pentru asta.

Odata infiripata noua relatie ei ajung sa se loveasca de un zid peste care nu pot trece pentru a intra in legatura cu cealalta persoana. Asta se intampla pentru ca au probleme nerezolvate si zona lor de siguranta intima nu le permite sa se apropie prea mult.

Sunt persoane care spun cam asa “nu stiu de ce nimeni nu reuseste sa ajunga la sufletul meu”

Acelasi lucru li se poate intampla si celor casatoriti. Isi imagineaza ca daca relatia lor este pasionala, exploziva sau fascinanta au o relatie intima. Si li se intampla adesea sa isi dea seama ca partenerul este legat afectiv de o alta persoana.

Ce se intampla de fapt?  Atunci cand ne temem de relatiile apropiate cu toate ca ne dorim cu disperare intimitatea, in subcontinent o sabotam. Poate am avut experiente neplacute, am fost victime am fost abuzati sau am fost criticati.

Chiar daca constient ne dorim sa avem o alta conceptie, in adancul sufletului credem ca apropierea de alte persoane ne provoaca suferinta, poate mai multa decat ar merita.

Cu toate ca istoria se repeta, facem aceleasi greseli

De ce gasesc intotdeauna parteneri care vor sa imi controleze viata? Pentru ca adoptam rolul de martir si ne asteptam ca celalalt sa ne citeasca gandurile.

De ce intalnim parteneri care ne doresc doar pentru banii nostri? Pentru ca comitem greseala de a incerca sa ne salvam partenerul.

De ce cand ne indragostim de cineva constatam ca nu isi asuma responsabilitatea relatiei si nu se implica in nici un fel? Pentru ca incercam sa fortam intimitatea.

Cred ca multora dintre noi ne sunt familiare toate afirmatiile anterioare si cu toate astea chiar daca partenerul actual seamana cu cineva din trecutul nostru, actionam la fel, dupa acelasi sablon in alegerea partenerului care se dovedeste a nu fi deosebit cu nimic celui dinaintea lui.

Cu toate ca avem impresia ca este diferit de cel anterior ajungem sa ne dam seama ca ele sunt doar diferente de stil si nu de esenta. Chiar daca este mai sofisticat, mai curtenitor sau mai atent, el poate fi la fel de imatur, dominator sau abuziv sau orice alta caracteristica specifica tiparului in care se incadreaza partenerii cu care am relationat in trecut.

Cu toate ca ne dorim pe cineva care sa fie diferit de cel din trecut, este posibil ca urmatoarea relatie sa semene cu cea din trecut pana spargem tiparul. Acesta este primul pas spre vindecare

Al doilea lucru de care trebuie sa tinem cont este sa incercam sa intelegem de ce facem aceleasi alegeri si sa ne gandim ca daca ni se intampla acelasi lucru este pentru ca avem in spate niste probleme nesolutionate.

Astfel vom evita sa ne confruntam cu ele in relatiile viitoare. Cei care isi rezolva problemele din vechile relatii nu se vor mai simti obligati sa le infrunte iarasi si iarasi in relatiile urmatoare.

Cei care se bloceaza intr-un anumit tipar si nu gasec o solutie ajung sa retraiasca aceleasi povesti. Fiecare dintre noi avem capacitatea de a ne da seama si a simti in mod constient ca un potential partener ne-ar putea aduce necazuri, insa in subconstient il privim ca pe o alta sansa si scenariul se repeta.

Paradoxul este ca pe masura ce numarul relatiilor care sfarsesc prost creste, investim tot mai mult pentru a cauta din nou acelasi gen de partener, sperand ca vom gasi acea relatie care va sparge tiparele si ne va schimba atat pe noi cat si tiparele cu care suntem obisnuiti.

Ce ar trebui sa intelegem este ca nu repetarea aceluiasi gen de relatie sparge tiparele, ci oamenii le sparg

Cum ne influenteaza problemele nerezolvate acceptarea sau refuzul?

Urmatoarele intrebari sunt importante pentru a afla daca ai o problema din trecut nerezolvata.

Ai senzatia ca investesti int-o relatie mai mult decat partenerul tau?

Crezi ca el este mai bun decat tine?

Iti este teama ca nu poti sa-l faci fericit?

Esti atras de parteneri care simti ca nu te doresc?

Ai senzatia ca oamenii care sunt atrasi de tine sunt plictisitori si nu prezinta nici un interes?

Aceste intrebari sunt esentiale pentru a afla in ce stadiu esti. Daca raspunsul la macar una dintre aceste intrebari este pozitiv, afla ca esti in stadiul in care tii cu orice pret sa fii acceptat de catre partener.

Din nevoia de a fi iubiti si acceptati ne cream o serie de relatii si de legaturi, lucru absolut normal, insa a dori sa fii acceptat cu orice pret face ca situatia sa fie deosebita de cea normala.

De ce? Pentru ca un astfel de comportament, o astfel de atitudine ajunge sa ne submineze propriile interese, respectul de sine si relatiile.

Este normal sa ne dorim sa fim acceptati, insa cand continuam sa facem acest lucru chiar daca persoana ne respinge in mod repetat inseamna ca noi de fapt asta cautam. A cauta sa fii repins este unul din cele mai dese motive care ne fac sa comitem greseli in relatii sau din contra ne impiedica sa le corectam.

Suntem atrasi de cei care ne resping la fel cum evitam sa ne desprindem de cei care nu ne sunt potriviti.

Daca incercam sa compatimim un fost partener, daca ne simtim vinovati pentru comportamentul nostru din cadrul unei relatii incheiate sau incercam sa fim acceptati de el dupa incetarea relatiei, incercam de fapt sa indreptam o greseala, care de regula se petrece pe cheltuiala relatiei actuale.

Inseamna ca acolo mai este o problema nerezolvata care trebuie solutionata. In caz contrar ele vor reiesi la suprafata ori de cate ori in viata noastra apare o problema similara.

Este important sa avem convingeri sincere si realiste, mai bine spus sanatoase. Cu totii avem convingeri si credem cu tot sufletul ca ele ne duc la rezultate avantajoase.

De exemplu putem crede ca dreptatea invinge intotdeauna. Cautam sa actionam in conformitate cu aceasta convingere. Oferim, ne sacrificam, ne purtam cu bunatate si facem sacrificii, insa rezultatele nu sunt cele pe care le asteptam.

Ne irosim timpul, energia, investim emotional pentru niste teluri superficiale, nerealiste. Poate am fi obtinut beneficiile pe care le asteptam, insa investite in alta persoana, nu in cea nepotrivita. De aceea este bine sa spulberam miturile si sa ne evaluam conceptiile eronate in termenii consecintelor acestora din lumea reala.

De multe ori chiar la asta ma gandeam, ca poate anumite comportamente sunt potrivite, doar daca am trai in rai. Degeaba eu sunt buna, gandesc pozitiv, daca celui care ii ofer nu este persoana potrivita, daca nu are aceleasi conceptii ca si mine daca nu vede lumea cu aceeasi ochi cu care o vad eu.

Ce ar trebui sa facem?

Sa ne gandim ca pentru a anula aceasta credinta trebuie sa ne analizam si sa ne reanalizam experientele. Sa intelegem unde am gresit, sa ne asumam responsabilitatea faptelor si sa schimbam ceva in modul nostru de a actiona. Sa ne gandim ca situatia cu care ne confruntam poate fi abordata diferit chiar daca ea este similara.

In cazul meu dupa o analza profunda am realizat nu doar ca imi alegeam parteneri care semanau in privinta aspectului fizic ci si parteneri care imi solicitau indirect ajutorul. Din dorinta de a le fi aproape, din nevoia mea proprie de a-i ajuta si de a-i sustine de fiecare data ajungeam in aceeasi situatie. De fiecare data am sperat ca va fi mai bine.

Am realizat ca in fiecare relatie am procedat la fel. Cand era un moment in care eu pur si simplu trebuia sa ma afirm, sa imi spun parerea sau nemultumirea, sa fiu de acord sau sa refuz, sa ma apar sau sa fiu egoista protejandu-ma, alegeam tacerea, acordul fortat sau fuga.

Credeam ca daca fac toate astea, va fi bine. Credeam ca daca nu ne certam este bine, gresit.

Mi-am dat seama ca am avut tot timpul aceeasi atitudine care nu mi-a adus nici un beneficiu, din contra de fiecare data si cu fiecare relatie am ajuns sa sufar tot mai mult. Insa ce am realizat este ca mi-am ales acelasi gen de partener, parca am trait la fel in fiecare relatie. Aceiasi barbati, aceleasi calitati, acelasi tipar iar si iar.

S-a incheiat…o iau de la capat…ma simt noua, curata, linistita, plina de mine, mandra ca sunt ceea ce sunt, afirm si sustin asta. Ma iubesc pe mine…

Cu drag

Nicoleta Leahu

Posted on June 7, 2010 - by Nico

Care este secretul unei vieti sexulale armonioase

Viata sexuala in cuplu are un rol foarte important, de necontestat. A avea o viata sexuala reusita inseamna sa comunci ceea ce doresti, sa indraznesti sa spui ceea ce gandesti .

Pentru a putea face acest lucru avem nevoie de rabdare, de afectiune si cel mai important avem nevoie de curajul de a  spune lucrurilor pe nume.

Sexul este un subiect foarte discutat la intalnirile cu prietenele, prietenii si prea putin in familie. De cele mai mult ori este evitat . Oamenii se comporta ca si cum nu ar exista, este tabu.

Te miri de ce unii devin adulti si isi neaga sexualitatea. Partenerii nu stiu sa isi spuna nevoile legate de sex, evita discutiile pe aceste teme. Atunci celalalt ar trebui sa ghiceasca ce este in mintea lui, ar trebui sa stie ce doreste si ce ii place.

Inca de mici parintii ne invata ca a face sex este o rusine, ca este interzis. Chiar m-am distrat intreband o fetita de 4 ani “ce ai tu intre picioare?” la care ea mi-a raspuns “rusine”, asa se numea organul ei sexual rusine. Cand va creste mare fetita asta cam care credeti ca va fi atitudinea ei legata de sex?

Unii considera sexul ceva rusinos, ceva rau, ceva de care trebuie sa iti fie jena. Atunci daca sexul este ceva rusinos, noi ne-am nascut din rusine?

Nici nu ma mir cand aud femei care spun ca ele nu vad nimic special in sex. Imediat ceea ce imi vine in minte este intrebarea “oare ce au invata-o parintii despre asta?”

Nu trebuie sa ne placa sa facem sex, am invatat ca el se face doar pentru a procrea. Cine face sex este curva, prostituata, femeie usoara.

Nu acelasi lucru se spune si despre barbati. Ei au voie sa faca, pe ei nu-i baga nimeni in seama. La ei este la liber, cand vor si cu cine vor. Pai oare nu toti avem nevoie de placere?

Cu ce sunt femeile mai prejos decat barbatii?

La final nu toti avem orgasm?

Am auzit pe cineva spunand: “toate femeile se nasc cu “aia” in cap?”. Cine credeti ca vorbea, un barbat care a divortat de sotie, probabil problemele lor erau legate de lipsa unei vieti sexuale armonioase in cuplu. Ce o fi invatat in familie legat de sex?  Poate ca femeile sunt curve daca doresc sex…cine stie.

Ce satisfactie mai mare poate sa aiba un barbat decat sa isi satisfaca partenera?

Cum arati partenerului ca il iubesti daca te tii la distanta cu el?

La un moment dat ajungem intr-un cuplu. El vrea sex, tu nu vrei. Tu vrei sex, el zice ca vrei prea mult si ca doar asta ai in cap.

Apar problemele, el nesatisfacut pleaca la alta care este mai experta in sex, ea isi cauta pe altcineva cu care poate vorbi deschis despre asta sau o satisface asa cum ea isi doreste.

Cum apar problemele in cuplu?

Partenerul meu era in culmea fericirii mai ales cand ma vedea imbracata in lenjerie intima. Faceam tot timpul asta, fara un scop anume. Intr-o seara a venit langa mine a inceput sa ma mangaie, insa eu eram obosita dupa o zi lunga si istovitoare.

Nu am reactionat, cu pur si simplu m-am lasat mangaiata. Pentru mine era un gest de iubire, de afectiune. Nu am reactionat pentru ca nu ma simteam in stare sa fac dragoste. Pur si simplu nu era momentul.

Ce imi doream era doar sa citesc, sa am o seara linstita. Era o seara in care nu eram pe aceeasi lungime de unda. Nici pe departe nu era vorba ca nu l-as dori ci era vorba doar despre o seara in care nu ma simteam capabila sa ma ofer, era vorba doar despre o diferenta intre noi de ritm si nevoie sexuala. M-a inteles si asta era ceea ce eu aveam nevoie.

In alte cupluri partenerii se retrag dezamagiti in fata lipsei de entuziasm a partenerului. Pentru unii poate inseamna disparitia dorintei, aparitia rutinei si isi spun “uite el/ea m-a respins”, “oare nu ma mai doreste?”.

Ce rol joaca comunicarea in relatia sexuala?

De regula cand partenerii se bucura de o buna comunicare in plan sexual exista posibilitatea ca odata cu trecerea anilor caliatea relatiei sa ramana aceeasi sau poate chiar creste.

Cum sa ii comunici partenerului ce iti doresti?

Nu ne nastem invatati cum sa ne comunicam nevoile. Alaturi de celalalt putem invata asta.

Cum? Pur si simplu vorbesti despre sex, despre cum vrei sa faci dragoste daca vrei sa o pastrezi. Spune-i “eu vreau asta”, “imi place asta”.

Cauta sa iti afirmi dorintele proprii  pentru ca doar asa poti contribui la perfectionarea vietii sexuale, doar asa poti sti care iti sunt nevoile, doar asa poti afla care-i sunt nevoile partenerului.

Am auzit mame care se plangeau ca fata sau baiatul lor copii fiind se masturbeaza. Privesc sexul ca pe ceva rau, ii opresc sa faca asta, le iau placerea cand de fapt cei mici la fel ca si cei mari vor placere. Se descopera, se stimuleaza si realizeaza ca astfel obtin placere.

Sunt disprerati cand vad asa ceva la copilul lor, nu este normal se gandesc ei in sinea lor.

Stimulandu-se intr-un unume fel ei realizaza ca obtin placere. Asa invatam sa obtinem placere si sa ne cunoastem corpul, asa invatam sa ne iubim.

Oare cati parinti s-au documentat in legatura cu asta?

Cati parinti stiu ca nu este un lucuru rau ca odrasla lor sa se masturbeze?

Cati parinti se considera responsabili pentru educatia sexuala a propriilor copiii?

Eu de exemplu, pentru ca am fost invatata din familie ca a face sex este ceva rau. In familia mea sexul nu exista ca si subiect de discutie.

Daca la televizor se derula o secventa in care era promovata sexualitatea se facea liniste. Nimeni nu vorbea nimic despre asta, nimeni nu stia nimic despre sex.

Eu atunci copil fiind, ma intrebam in sinea mea “daca nimeni nu vorbeste despre asta, de ce la televizor arata ca este bine sa faci sex, este normal?” , “daca sexul este o rusine, este ceva rau, eu cum m-am nascut, din rusine, din ceva rau?”

Astea erau intrebarile pe care eu mi le puneam si pe care eu le rumegam. Pana la urma am inteles, insa foarte tarziu. Deja viata mea a fost afectata de toate cele vazute si auzite in copilarie despre sex.

Stiu parintii care sunt consecintele acestui fapt? Nu si nici nu le pasa. Important este sa nu faci sex, cand de fapt ar trebui sa isi educe copii in acest sens. Ei cred ca daca nu le spun si nu vorbesc despre sex, nu vor face. Gresit, o vor face doar din curiozitate pentru ca simt ca li se ascunde ceva.

In unele cupluri in locul comunicarii se instaleaza tacerea. Partenerilor le vine greu sa comunice ce isi doresc, cum le-ar place sa fie mangaiati, nu au curajul sa isi refuze partenerul atunci cand nu doresc sa faca dragoste.

In acest fel se simt deranjati daca partenerul nu le raspunde nevoilor.

Cei mai multi asociaza sexul cu ceva murdar si despre care nu se vorbeste, consideram ca se distruge romantismul daca vorbim si comunicam in timpul actului sexual.

Intradevar celalalt se poate simti la prima vedere incapabil, insa ar trebui sa constientizeze ca tocmai faptul ca ii comunicam ceea ce ne place, ceea ce ne dorim ne creste satisfactia.

Ne temem sa facem toate astea pentru ca nu vrem sa il dezamagim pe celalalt, nu vrem sa ii lezam imaginea si in acelasi timp nu vrem sa ne lezam pe noi insine.

Chiar daca evitam astfel de discutii trebuie sa constientizam ca nu putem sa ne prefacem la nesfarsit. Intr-un fel sau altul toate insatisfactiile legate de viata sexuala vor iesi la iveala intr-un mod care pot face rau vietii de cuplu.

Am intalnit foarte des persoane care se plangeau dupa mai mult timp de viata lor sexuala atat barbati cat si femei. Pana la urma chiar daca suntem oameni, in sex ne comportam tot ca niste animale.

Avem dorinte, nevoi, fantezii pe care intr-un fel sau altul dorim sa ni le indeplinim. Cum altfel daca nu facem asta cu partenerul? Cum putem face asta daca comunicarea lipseste cu desavarsire? Probabil in lipsa comunicarii ar trebui sa ne dezvoltam niste capacitati paranormale astfel incat sa aflam ce este in mintea celui de langa noi, intersant..

Chiar daca la inceputul unei relatii punem accent pe romantism, dupa un timp vrem orgasme multiple, placere intensa. Chiar daca el nu pune accent pe sexul oral, fii convinsa ca il doreste. Trebuie sa tii cont ca ceea ce isi doreste partenerul in materie de sex este vital pentru el.

Foarte des am auzit barbati care spun “pai am inselat-o pentru ca nu voia sa imi faca sex oral”, “pentru ca nu voia sa faca sex anal”, pentru ca nu voia sa faca sex dimineata”…etc. La fel am auzit si femei care spun ca partenerul nu le mangaie, nu stie ce este preludiul, “nu stie sa faca sex asa cum imi place mie”, “nu stie sa fie tandru”. I-ai spus asta?

Crezi ca partenerul tau se naste invatat?

De unde ar putea afla ce iti provoaca placere daca nu-i comunici?

Invata sa iti cunosti corpul pentru ca doar asa sti ce poti cere de la partener.

Evita sa crezi ca celalalt trebuie sa stie care sunt dorintele tale.

Am auzit chiar femei care dupa ani buni de casnicie nu stiu ce este un orgasm, nu au reusit sa traiasca aceasta experienta a placerii alaturi de parteneri.

La un moment dat se trezesc parca dintr-un somn adanc si realizeaza ca ele nu sunt satisfacute de partener, si in loc sa comunice, cauta ceea ce nu au in alta parte.

Gasesc pe cineva care este asa cum doresc sexual vorbind si sunt dispuse sa lase tot pentru asta, familie, copii, agoniseala.

Care este rolul vietii sexuale in cuplu pana la urma?

Intensifica iubirea, mentine armonia in cuplu si apropie partenerii. Satisfactia in cuplu este strict legata de sastifactia in viata sexuala, este o componenta importanta a armoniei in cuplu.

Cum sa comunicam in plan sexual cu partenerul?

Inainte de toate este important sa ne asiguram partenerul de dragostea pe care i-o purtam si sa evitam sa fim brutali sau sa folosim reprosuri. Spre deosebire de femei, barbatii sunt foarte sensibili atunci cand sunt pusi in situatia de a li se pune in discutie functionarea lor sexuala.

Atunci cand dorim sa facem acest lucru este foarte important cadrul pe care il cream. Este bine sa evitam sa facem acest lucru atunci cand mergem la cumparaturi de exemplu,  la masa sau la telefon.

Ai grija sa-i impartasesti trairile celuilalt, sa il asculti fara sa il contrazici, evita sa pui problema cine are dreptate sau nu.

Daca vrei o viata sexuala armonioasa poti gasi solutii la orice fel de problema care poate aparea in cuplu. Foloseste-ti energia pentru a gasi solutii si nu pentru a tacea.

Discuta despre ceea ce merge bine, despre ceea ce ti-ai dori. Evita sa transformi discutia in repros.

Partenerii de cuplu trebuie sa invete sa sa vorbeasca despre intimitatea lor constienti de iubirea ce si-o poarta unul altuia dar si de dorinta de a le fi mai bine.

Apreciaza-ti partenerul pentru ceea ce face bine. Spune-i daca faptul ca te mangaie intr-un anume fel iti face placere.

Poti spune cam asa “imi place cum ma mangai, dar mangaierea aceea nu ma excita foarte tare” in loc sa spui “ tu nu stii sa ma mangai”. Arata-i cum vrei sa fii mangaiat, cum imi place, ce iti doresti.

Pune accentul mai mult pe ce iti doresti, decat pe ceea ce nu doresti.

Cauta sa iti verbalizezi dorintele, intreaba-l pe partener ce ii place si ce nu, cum vrea sa faceti dragoste, unde, in ce momente, care-i sunt pozitiile preferate.

Intr-un cuplu partenerii ajung in acest fel sa primeasca si sa daruiasca la randul lor placere.

Accepta refuzul celuilalt, cauta-ti puterea sa spui nu atunci cand nu doresti sa faci dragoste.

Alegeti cuvinte balande pentru a comunica refuzul si ofera-i si motive rezonabile.

Indrazneste sa iti comunici dorintele sexuale, indrazneste sa explorezi, sa faci schimbari si sa fii deschis, doar asa poti avea raporturi fizice autentice reusind sa imbini armonios senzualitatea, sexualiatea, excitatia si relaxarea.

…si nu uita ca si oamenii mari se joaca!!!

Cu drag

Nicoleta Leahu

Posted on May 25, 2010 - by Nico

Cum sa iti dai seama daca iubitul tau poate fi un tata bun

Aparitia unei sarcini intr-un cuplu este un moment critic care presupune evaluarea posibilitatilor si prioritatilor fiecauia dintre cei doi parteneri.

Analizand aspectele vietii de cuplu, partenerii pot decide daca este momentul potrivit pentru a avea un copil. Nasterea unul copil determina schimbari de rol in viata fiecaruia dintre cei doi.

In timp ce femeile sunt mai incantate de dorinta de a avea un copil, de maternitate datorita predispozitiei genetice, barbatii sunt cei care fug de acesta responsabilitate.

In timp ce femeile sunt dispuse sa faca schimbari in viata lor pentru a primi copilul, barbatii reactioneaza de regula prin refuz.

Il vreau pe el…

Vreau un copil de la el…

Cum fac sa il leg de mine?

Foarte multe femei folosesc copilul ca si moneda de schimb, ca si o modalitatea de a “incalta” un barbat pe romaneste. Forteaza casatoria folosind sarcina, santajul emotional.

Se folosesc de copil si se agata de el in speranta ca partenerul se va hotara in acest fel cu privire la casatorie. Altele cred ca nasterea unui copil le va oferi posibilitatea de a-si imbunatati si revitaliza relatia in cazul in care aceasta este conflictuala.

Sunt femei care manipuleaza in acest fel partenerul, folosesc adevarate strategii convinse ca aparitia copilului va “lega” partenerul de ele sau de relatie definitiv si irevocabil pe viata.

Ce se intampla?

Nici una dintre aceste strategii nu iti asigura succesul daca relatia nu este construita pe temelii puternice, nici una dintre aceste strategii nu iti asigura fericirea langa cel pe care il doresti. Nici macar un copil nu poate face asta.

Cate cupluri nu s-au despartit in ciuda acestui fapt?

Cati copii nu raman fara parinti din neglijenta?

Este egoismul solutia fericirii?

Poate un copil sa garanteze drumul celor doi parteneri pana la moarte?

Vestea ca partenera este insarcinata il poate pune pe barbat in dificultate. Primul lucru pe care il face de regula este sa respinga sarcina si sa-i solicite sa faca avort.

De regula femeile care folosesc astfel de strategii de manipulare il pun pe barbat in fata faptului implinit. Adica sunt foarte directe spunand ceva de genul “sunt insarcinata si pastrez copilul, nu ma intereseaza parerea ta”.

Parerea partenerului conteaza?

Pentru mine a contat. Puteam sa fac copii, insa nici o clipa nu m-am gandit sa fac acest lucru fara ca partenerul meu sa fie de acord.

Nu mi s-a parut corect sa decid singura pentru viata unui copil si mai ales sa tin pe cineva langa mine in acest fel. Un copil trebuie sa apara pe lume din dragoste, din dorinta ambilor parteneri.

Imi pare rau si ma doare, am renuntat la a deveni mamica chiar daca imi doream acest lucru. Normal ca am suferit  si chiar daca imi doream sa am un copil simteam ca nu sunt pregatita, nu ma simteam responsabila la fel cum nici el nu era. Nu m-am gandit doar la mine, m-am gandit si la partenerul meu.

M-as fi simti groaznic sa fac acest lucru, doar pentru ca eu imi doream. Probabil as fi trait toata viata cu acest sentiment de vinovatie ca am facut doar ce am vrut eu fara sa imi pese de partenerul meu si mai ales de copil.

Cum credeti ca se simt copii care la un moment dat afla ca nu au fost doriti, ca au fost o greseala sau ca s-au nascut din dorinta egoista a mamei si  nu au fost doriti si de catre tata?

Credeti ca este nevoie sa li se spuna asta? Va spun eu ca nu, copii simt asta.

Ei sunt cei care suporta consecintele actiunilor noastre.

O buna prientena la varsta de 23 de ani a ramas insarcinata dupa o incercare a de a revitaliza relatia cu partenerul ei.

S-au despartit insa ea si-a dat seama ca nu poate trai fara el, ca el este barbatul cu care vrea sa isi traiasca viata, ca pe el il vrea tatal copilului ei.

Si-a dorit sa fie din nou impreuna cu el, cu toate ca el deja era intr-o relatie cu altcineva. Insistand a reusit sa il aduca din nou langa ea, dupa care ea a ramas insarcinata intentionat.

Partenerul ei nu a fost de acord sa tina sarcina si cum de regula se intampla in astfel de situatii a inceput sa o acuze ca l-a maipulat, ca a ramas insarcinata intentionat, ca sigur copilul nu este al lui. In ciuda eforturilor lui de a o convinge sa faca avort ea nu a ascultat. Si-a dus sarcina mai departe,

Mult timp a suportat reprosuri din partea lui pe care nici pana acum nu le-a uitat si nici nu cred ca le va uita vreodata. Si pentru ca dupa ce copilul s-a nascut, o buna perioada tatal a lipsit de langa ei, copilul a simtit asta.

Pe la varsta de 4 ani a pus o intrebare care a socat pe toata lumea “mama, dar tata a fost si cand eram mic, mic cu noi?”

Stiu caz in care partenerul si dupa zece ani de casnicie i-a reprosat sotiei ca “stiu ca ai ramas incarcinata ca sa ma prinzi”. Nici nu vreau sa ma gandesc ce as simti daca partenerul meu mi-ar reposa asta.

Decizia de a da nastere unui copil in astfel de situatii iti ofera doar salvare de moment. Unele femei se folosesc de copil doar pentru a-si safisface capriciul spunandu-si “asa va sta langa mine, nu va pleca, nu isi poate lasa copilul”. Nu este nici pe departe asa.

Chiar stiu barbati care care au fost in astfel de situatii. Da, au rezistat, insa nu mai mult de un an, dupa care si-au vazut de viata lor.

Ele au ramas cu copilul. Unii tati isi indeplinesc rolul de tata si dupa separare, altii uita cu desavarsire de copil.

Unele mame raman singure toata viata, altele din dorinta de a avea un partener uita de copil pe motiv ca au probleme si nu au timp sa se ocupe de el.

Il plaseaza in ingrijirea parintilor sau bunicilor si isi vad mai departe de viata lor. Un alt partener, un alt copil, un alt tata, un alt barbat manipulat. Repeta tiparul din disperarea de a fi alaturi de cineva.

Stiu femei care in ciuda faptului ca isi doresc un copil foarte mult si chiar daca ani la rand nu au ramas insarcinate refuza sa apeleze la tehnici de feritilitate doar pentru ca ele cred ca asa trebuie sa se intample. Considera ca a da nastere unui copil este un dar de la cel de sus si ca nu ele sunt responsabile pentru asta. Se lasa in grija destinului.

Chiar daca sunt incurajate de cei din jur sa foloseasca produse care sa-i stimuleze fertilitatea refuza sa faca acest lucru. Sarcina pentru ele in acest caz este una fortata.

Se gandesc ca poate spiritual vorbind partenerul actual nu este cu adevarat barbatul cu care se potrivesc si daca ele nu raman insarcinate este pentru ca asa trebuie sa fie.

Considerand ca totul in viata are un sens, chiar si imposibilitatea de a da nastere unui copil se intampla cu un scop. Isi mangaie suferinta gandindu-se ca “cel mic nu este pregatit sa vina”. Sufera in tacere, fara a forta lucrurile, infrangandu-si egoismul si dorinta de maternitate, adevarata dovada de iubire fata de partener si mai ales respect pentru viata lui.

Ce ar trebui sa faci?

Analizeaza situatia chiar daca frica ca il vei pierde te indeamna sa fortezi lucrurile in favoarea ta. Gandeste-te in primul rand la acel copilas, la acea fiinta. Fii rationala si da dovada de maturitate.

Fii sincera cu tine si evita sa negi ca fiinta pe care ti-o doresti vine pe lume din iubire. Constientizeaza ca este vorba doar de dorintele tale ascunse. Gandeste-te ca daca este sa fie al tau va fi.

Daca tu crezi ca el va sta cu tine doar pentru ca il responsabilizezi fortat te inseli. Fiecare este liber sa decida pentru viata lui asa cum doreste. Acorda-i acest drept celui de langa tine.

Accepta ca daca un barbat isi doreste un copil cu tine o va face fara sa fie impins, pur si simplu te iubeste, vrea sa fie cu tine, vrea un copil cu tine, isi doreste sa fii mama copilului sau.

Accepta realitatea ca cel pe care tu il doresti nu este pregatit pentru a deveni tata. Decide ca un copil trebuie sa vina pe lume din dorinta ambilor parteneri

Cred ca a lasa lucrurile la voia intamplarii este o dovada de iubire  si respect pentru cel de langa noi.

Chiar daca a fi egoist nu este un lucru rau, cred ca a da nastere unui copil doar pentru a ne satisface o dorinta fara ca ea sa fie acceptata de cel de langa noi este o dovada de imaturitate.

Putem fi egoisti atunci cand vine vorba de propria persoana, insa cand este vorba de o viata, de viata propriului copil avem datoria sa gandim mai profund, sa ne gandim la consecinte. Un copil nu ne responsabilizeaza doar pentru moment. Este o responsabilitate pentru toata viata.

Intreaba-te “sunt pregatita pentru asta?”, “este el pregatit de fi tata?”, “ care este motivul pentru care imi doresc un copil?”

Inainte a a lua astfel de decizii gandeste-te la copil, la viata lui, la ce iti doresti pentru el si cum vrei sa traiasca.

Deciziile se afla intotdeauna in mana noastra, avem posibilitatea de a alege.

Cu drag

Nicoleta Leahu

Posted on May 17, 2010 - by Nico

Cum sa devenim constienti de propriile nevoi in relatie

Foarte frecvent intalnesc persoane care depind de partener, de parerile lor. Actioneaza in functie de ceea ce celalalt face sau doreste. Pentru ei nevoile si dorintele celuilalt sunt pe primul plan.

Cand isi doresc ceva primul lucru pe care il gandesc este “oare el/ea ce spune?”, “oare el/ea vrea asta?”.

Ce doresc?

Ce vreau?

Cum vreau?

O relatie de iubire presupune preocupare fata de nevoile celuilalt. Asta nu inseamna a uita de tine, de ceea ce esti si ce doresti. Implica colaborare, dorinta de a putea fi mereu tu, chiar daca uneori cel de langa tine s-ar putea simti lezat.

Daca te iubeste cu siguranta va intelege ce este important pentru tine, te va accepta si iti va intelege nevoile.

De cele mai multe ori celalalt este mai important decat noi, ne simtim vinovati, ne temem si ne simtim rusinati pentru ca facem ceea ce ne dorim si avem nevoie.

Partenerul foloseste sentimentele pe care noi insasi le simtim pentru a ne determina sa ne schimbam optiunile.

De ce se intampla asta?

Inca de mici copii am invatat sa ascultam nevoile mamei, tatalui si ale tuturor persoanelor aflate in preajma noastra si mai putin pe ale noastre. Astfel am devenit obisnuiti sa ne simtim responsabili de starea de bine a celuilalt, decat sa ne gandim ca este responsabilitatea fiecaruia.

In acelasi fel ne-am obisnuit sa credem ca celalalt este raspunzator pentru binele nostru.

Astfel am devenit prizonierii propriilor prejudecati a culpabilitatii si devotamentului celuilalt fata de noi insine, in detrimentul responsabilitatii personale.

Ca urmare asteptam adesea ca celalalt sa aiba grija de nevoile noastre, evitand ca noi insine sa le formulam corect si sa le identificam.

Nu-i spunem celuilalt nevoia noastra, chiar daca ea este legata de celalalt.

Dupa cum spuneam multi dintre noi trecem prin asta, chiar si eu am fost in astfel de situatii.

Voiam sa merg la mare, dar eram dusa la munte.

Imi doream sa mananc un anumit fel de mancare, dar pentru ca partenerul meu dorea altceva renuntam la ceea ce imi doream fara sa-i comunic ce am nevoie.

Voiam sa ma imbrac intr-un anume fel, insa nu puteam pentru ca ma gandeam ce va spune el. Imi doream sa ma uit la un anumit film, insa renuntam pentru ca el voia un altul sa se uite la un altul. Lista poate continua.

La un moment dat mi-am dat seama ca nu mai traiam pentru mine ci pentru el si prin el. Traiam viata lui si nu a mea, ii indeplineam lui nevoile uitand cu desavarsire de ale mele.

Ma simteam nemultumita si frustrata, aveam momente de furie. Acum mi-am dat seama ca nu eram furioasa pe el ci pe mine pentru ca nu stiam sa imi spun nevoile. Nu stiam sa spun ce imi doresc si ce vreau. Cred ca asta este unul dim momentele in care in cuplu apar conflictele.

Foarte des aud: “el/ea face asa, eu ce sa fac?”, “el/ea zice asta, eu ce sa cred?”.

Actionezi in functie de ceea ce vrea partenerul?

Simti ca uiti de tine?

Nevoile lui sunt mai importante decat ale tale?

Traiesti prin el sau doar pentru el?

Daca raspunsul la aceste intrebari este pozitiv, cu siguranta ai uitat de tine, de nevoile tale.

Ce poti face?

Ii poti spune partenerului in felul urmator:

“Am nevoie ca tu sa faci un lucru sau altul”

“Am nevoie ca tu sa te schimbi”

“Am nevoie ca tu sa fii asa sau altfel”

De regula daca partenerul nu ne raspunde in sensul dorit de noi incepem sa-I adresam critici, repsosuri sa  il judecam.

“Ai putea totusi sa faci un efort…uite cate face eu pentru tine…esti egoist…daca vei continua asa voi pleca sau te voi pedepsi”.

Acest fel de a ne adresa partenerului nu face decat sa mentina starea de dependenta fata de ceea ce face sau nu face celalalt.

Astfel daca el face ceea ce dorim noi suntem satisfacuti la fel ca si cand nu face.

Din cauza ca nu stim care sunt nevoile noastre si nu stim sa le exprimam. Intr-un mod negociabil folosim frica, vinovatia si insulta pentru a obtine ceea ce ne dorim.

Devenind constienti de nevoile noastre ne ajuta sa intelegem ca ele exista indiferent de situatia sau de persoana cu care suntem.

Nevoile noastre exista si avem intotdeauna nevoie de recunostinta si intelegere. Momentele noastre de singuratate ne pot oferi ocazia constienta sau inconstienta de a ne duce noua insine recunostinta si intelegerea de care avem nevoie.

Cand eram copil nevoia mea de afectiune era satisfacuta de atentia mamei si a tatalui meu.

Pe masura ce am crescut aceasta nevoie de afectiune mi-a fost satisfacuta pe langa parintii, de catre fratii si sora mea de prietenii, colegii, prin relatiile amoroase pe care l-am avut.

In momentele mele de singuratate mi-am dat seama ca aceasta nevoie exista, chiar daca nu este satisfacuta.

Am reusit sa gasesc alte modalitati de a-mi  satisface acesta nevoie. Sunt constienta ca imi pot hrani aceasta nevoie prietenii, colegii,  sau ascultand muzica care imi place, plimbandu-ma sau facand sport, ocupandu-ma de mine si de ceea ce imi doresc . In acest fel nu astept ca partenerul meu sa imi satisfaca intreaga nevoie de afectiune.

Din aceste motive cred ca daca am fi dispusi sa vedem toata dragostea care ne inconjoara am fi mult mai linistiti. Din pacate pesimismul si superficialitatea de care dam dovada nu ne face sa vedem mare lucru.

Avem pretentii de la partener, el este cel care trebuie sa ne hraneasca, el trebuie sa ne ofere afectiune. Nu ne gandim ca celalalt ar trebui sa ne ofere asta liber, cand doreste si  cand simte.

Partenerul nu este gura de varsare pentru nevoia mea de afectiune, el nu este proiectia dragostei materne care poate mi-a lipsit. El este intreg, nu este jumatate, vrem si avem o relatie intre persoane libere si responsabile.

Exprimarea nevoii pe care o avem fata de celalalt, daca o deosebim de asteptarile pe care le avem de la el ne conduc la solutii.

Nevoile noastre pot fi satisfacute prin interventiile celuilalt insa nu aceasta este solutia unica. Celalalt are nevoie de libertate, de propriul sau spatiu dar si de posibilitatea de a spune “Aud nevoia ta, dar in acelasi timp eu am o alta nevoie”.

Cum trebuie sa intelegem libertatea in relatie?

Partenerul nu trebuie sa existe pentru a ne satisface nevoile noastre, chiar daca contribuie la asta.

Din experienta mea pot spune ca am avut perioade cand am fost singura si dupa ce ma obisnuiam asa ma speria gandul de a ma angaja afectiv intr-o alta relatie. Asa mi-am dat seama ca imi era teama sa nu fiu nevoita sa raspund nevoilor celuilalt, uitand de mine.

Faceam ceva ce imi sabota relatia, nu luam decizia de a ma angaja dar nici nu decideam sa ma opresc, lasand in seama celuilalt responsabilitatea relatiei.

Frica de a ma implica intr-o relatie ascundea in spate nevoia de a ramane eu insumi, nevoia de a continua sa merg spre mine insumi, nevoia de a primi si oferi afectiune, fara sa fiu nevoita sa il iau pe celalalt in grija ca o adevarata mama si nevoia de a fi in relatie cu o persoana care are forta interioara si stima de sine pentru a fi autonoma si responsabila, care m-ar iubi pentru ceea ce sunt si nu pentru ceea ce ar vrea ea sa fiu si care m-ar placea pentru ceea ce este el si nu pentru ceea ce as visa eu sa fie.

Mi-am dat seama ca nu vreau sa traiesc raspunzand nevoii de afectiune si la fel nu vreau ca celalalt sa fie prezent in viata mea pentru a-mi completa lipsurile. Am nevoie de afectiune, siguranta si recunoastere, insa am ajuns la concluzia ca nu celalalt este singurul care poate sa ma satisfaca.

Mi-am dat seama ca am nevoie de libertate, de respiratie si de incredere pentru a ma implica intr-o relatie, de intelegere reciproca pentru ca tocmai aceasta libertate este cea care ne leaga unul de celalalt.

Am intalnit foarte multe cupluri aflate in difucultate din cauza ca partenerii au fost lipsiti de libertate.

Ce spun este cam asa “ mi-am subminat existenta pentru ca el/ea sa poata exista, sa nu se teama , sa nu se simta abandonat/a”, mi-am interzis sa fiu eu insumi pentru a nu deranja, pentru a nu dezamagi si supara”, am facut totul de dragul ei/lui”, “nu indraznesc sa fiu eu insumi atunci cand sunt intr-o relatie, devin ceea ce asteapta celalalt de la mine”.

Toate aceste dificultati pe care le intalnim frecvent ar trebui sa ne  duca cu gandul la intrebarea “Cum sa fiu eu insumi impreuna cu celalalt fara a inceta sa fii eu insumi?”

Cum sa ramai tu insuti ramanand totusi alaturi de celalalt?

Acest subiect poate fi foarte discutat. Vrei sa fii tu, este posibil sa nu fii placut, oferi libertate este posibil sa oferi prea multa si celalalt sa se simta abandonat. Cred ca ceea ce conteaza sunt alegerile pe care le facem legate de partener.

Daca nu-i controlezi, te controleaza ei pe tine, daca nu esti posesiv devine el, daca il lasi liber, nu  te lasa el.

Deseori problemele in cuplu isi gasesc ca modalitate de rezolvare violenta, fortandu-l pe celalalt sa faca ce vrem noi sau fortandu-ne sa facem si sa fim ceea ce vrea celalalt.

Traim cu convingerea ca pentru a avea grija de ceilalti trebuie sa ne rupem de noi insine.

Ocupandu-ne de noi insine ii dam impresia celuilalt ca ne distantam de el. Astfel ajungem sa ne simtim vinovati ca “nu facem nicodata destul pentru ceilalti, iar in momentele de singuratate ajungem sa ne lasam cuprinsi de remuscari.

Daca vrem sa ne ocupam de noi insine in ciuda sentimentului de vinovatie, credem ca trebuie sa ne rupem de ceilalti, moment in care apare ruptura, separarea sau izolarea spunandu-ti “nu pot sa raman eu insumi daca sunt alaturi de celalalt si atunci ma separ”.

Ce ar trebui sa intelegem este ca:

• nu putem avea grija de celalalt daca nu putem avea grija de noi insine asa cum trebuie;
• nu putem asculta nevoile celorlalti daca nu stim sa ne ascultam propriile nevoi;
• nu putem arata respect si bunavointa fata de celalalt daca nu ne respectam pe noi insine si nu ne privim cu bunavointa.

De aceea pentru a ramane alaturi de celalalt trebuie sa incepem o calatorie catre noi insine, sa ne descoperim, sa intram in contact cu nevoile si dorintele noastre.

Reprosansu-i partenerului ca nu iti ofera, dragoste, afectiune, sprijin, respect de fapt ar trebui sa ne uitam in noi si sa ne gandim daca suntem capabili de a a face toate acestea pentru noi in primul rand.

Ma respect?

Ma iubesc?

Sunt o persoana responsabila?

Am incredere in mine?

Sunt intreg/a?

Pentru a ramane alaturi de celalalt si a fi in acelasi timp tu insuti trebuie sa iti cunosti nevoile, sa le identifici, sa iti stabilesti prioritatile in asa fel incat sa devii cat ma capabil sa intelegi nevoile celuilalt, sa accepti prioritatile sale.

Daca nu ne cunoastem nevoile si nu devenim constienti de ele, nu avem cum sa le expunem celuilalt ajungand in final sa ne supunem nevoilor lui si sa acceptam tot felul de compromisuri. Nu actionam din dorinta de a darui, de a impartasi ci datorita sentimentului de teama de a nu reusi, de a pierde sau de a fi pierdut. Liberatea si responsabilitatea noastra in relatii presupune buna intelegere a nevoilor reciproce.

“Libertatea este puterea pe care o avem asupra noastra insine”

Cu drag

Nicoleta Leahu

Posted on May 10, 2010 - by Nico

Cum sa te comporti cu soacra

Prima femeie pe care o iubeste un barbat este mama lui si cea care il va influenta tot restul vietii, la care cauta si de la care obtine protectie.

De regula mamele in cazul in care nu au avut un sot potrivit, vor vedea in propriul fiu posibilitatea de a-l modela asa cum doreste ea investind in el planurile si idealurile pe care tatal nu le-a indeplinit

Crezi ca esti femeia vietii lui?

Te inseli amarnic. Pentru barbati prima femeie si cea mai importanta din viata lui este mama lui.

Gospodina desavarsita care ii prepara mancaruri gustoase, care are grija de el asa cum nimeni nu va avea grija nicodata…cel putin asa crede ea.

Relatia dintre cei doi este profunda si indestructibila, motiv pentru care ea va ajunge sa urasca idea ca o alta femeie ar putea sa i-l fure pe fiul ei de langa ea.

La el gaseste alinare, lui i se confeseaza, el este aliatul impotriva tatalui. Il creste in asa fel incat el devine modelul ei de barbat…l-ar vrea pentru ea.

Faptul ca el te duce deja in casa parintilor lui o pune deja pe mama soacra in alerta. Daca iti mai face si cadouri, te alinta in fata ei, daca el iti ofera ceea ce ea nu a avut din partea lui fii convinsa ca razboiul dintre voi deja a inceput.

Iti arata bunavointa, este amabila, nu stie cum sa iti mai intre in gratii, iti gateste si se bucura ca are o “fata”.

Poate experienta celor din jur te-a invatat ca nu este bine sa fii prietena cu soacra, cu toate astea este greu sa eviti contactul cu ea.

O crezi ca are intentii bune, incerci sa o integrezi, sa o consideri o buna prietena si aliata…greseala. Te va dezamagi… fara sa isi dea seama sau intentionat iti va sabota relatia.

Chiar daca isi doreste nepoti, chiar daca vrea ca fiul ei sa se casatoreasca spera ca totusi asta sa nu se intample. Il saboteasa si il manipuleaza pana isi atinge scopul, dupa care savureaza victoria iar tu vei suferi.

Daca pana atunci viata in preajma lor si cu ei era o adevarata lupta de putere, cand tu nu mai esti se instaleaza linistea si fii convinsa ca va lupta pentru asta.

Lucrurile stau cam asa. Se bucura ca fiul ei care de mult timp era singur ca si-a gasit o fata pe masura lui. Te primesc cu drag, nu mai stiu ce sa iti puna pe masa, te strang in brate, te alinta ca si pe copilul lui, insa atentie mare te analizeaza pana in maduva oaselor si dupa ce pleci comentariile la adresa ta nu se mai termina.

Nu vezi ce par are? E vopsita, are unghiile facute rosii, doar curvele arata asa!

Iti dai seama ce culori poarta, pai ce astea sunt culori de haine pe care sa le poarte o femeie serioasa?

Pai la varsta ei normal ca vrea sa se marite, sa ni-l ia pe copilul nostru de acasa!

Il manipuleaza, ca de are ea studii si stie ea cum sa manipuleze un barbat!

Cine stie cum l-a cucerit? Poate poarta lenjerii din alea rosii cum am vazut ca fac alea pe la televizor.

Daca in cazul in care stii sa gatesti si poate ca unele mancaruri le faci mai bine decat ea iti si spune: “pai stii copilul meu nu mai mananca acasa ca tu faci mancare mai buna!” Cum suna asta? Normal a concurenta.

Se simte amenintata, se simte doborata si razboiul incepe. Simte ca relatia dintre tine si copilasul ei este una seriosa, ca el te iubeste si poate urmeaza pasul cel mare.

Iti pune in fata chestii foarte subtile ca sa te prinzi. Te sugestioneaza si te manipuleaza pana isi atinge scopul.

Se plange de copilul ei care este foarte stresat si ca “ar fi bine sa il lasi in pace, toata lumea este cu gura pe el, nu mai rezista”. Apoi iti introduce una de ramai masca “ce atatea discutii cand nu ai de unde sa stii ca vei ramane cu el? Normal ca ea stie mai bine, stie ce face.

Iti vorbeste despre fosta, cum era, ce facea,, ti-o aduce in discutie si cateodata iti mai si spune pe numele ei. Iti vorbeste despre ea, uneori de bine, alteori de rau. “Pai cucoana voia ca fiul meu sa-i cumpere masina” sau “ea voia sa se mute cu el”. Eu stau si ma intreb “pai nu este normal?”, daca asa zice de ea oare de mine ce zice?”. Cum sa o cred ca mie imi vrea binele?

Daca o deranja idea ca el sa se mute cu ea, cum ar fi de accord sa se mute cu mine?

Cand te vede respiratia ei se accelereaza, ai senzatia ca a urcat 10 etaje, oare de ce te intrebi? De ce a devenit asa agitata? Pai de ce, normal ca ii provoci agitatie, o ameninti si simte ca ii plesneste capul. Ai devenit o amenintare pentru ea.

Vrea ca fiul ei sa se casatoreasca, vrea copii insa cu toate astea te saboteaza. Discuti cu ea, ii spui sa nu-si mai streseze fiul cu casatoria ca asta il face sa o respinga si mai tare, insa ea nu cedeaza. Stie ca nu este bine, desi i-ai spus insa ea isi continua ritualul.

I te destainui, ii spui anumite lucruri pe care le faceti sau ce planuri aveti, ea isi ia lectia si discuta cu el. Discutiile pe care tu le ai nu i le dezvalui partenerului tau, insa ea face asta cu siguranta.

Tu o vrei aproape, ea te vrea departe, tu il vrei pe el, ea il vrea pe el…lupta.

Te intreaba cand ii faci un nepot, ii spui cam cand, insa daca vorbesti despre asta iti spune ca nu este inca timpul. Atunci stai si te intrebi “de fapt ce vrea?”.Dupa un timp apar contradictiile si stai si te intrebi ce se intampla.

Nu reuseste singura sa duca lupta, si-l ia pe tata socru aliat si atunci te trezesti pusa la pamant.

Te evalueaza, te eticheteaza, iar in final cedezi. Vorba aia “cand sunt doi puterea creste”.

Ai vrut o relatie, ai avut-o, ai vrut sa te casatoresti, uita, ai vrut sa faci copii, uita, ai vrut sa fii prientena cu soacra, asta ai avut.

Nu au cum sa vada intentiile tale pozitive, nu au cum sa creada ca tu iubesti sincer, nu au cum sa te vada ca tu esti buna cand ei stiu ce fac, nu au cum sa creada ca tu vei fi buna pentru el cand ei nu au fost.

Le iei copilul, punctul lor de sprijin. Nu va mai locui cu ei, ci cu tine. Ii apuca tristetea, disperarea, cauta solutii, chiar cu pretul de a-i face rau copilului.

Chiar ii si spun “pai ce ea este mai importanta decat familia ta?” nu ii spun direct ca vor sa locuiasca impreuna in continuare, eventual se plang “iar pleci si ne lasi singuri?”. Fac pe victimele, pai nu este asta cursul firesc al lucrurilor?

Cum oare pasarile sunt capabile sa-si lase puii sa plece din cuib? Au ele mai multa minte decat oamenii?

De ce se intampla asta?

De cele mai multe ori mamele prefera sa doarma cu fii lor, iar tatal este mutat in sufragerie. Se implica prea mult in viata fiului comparativ cu tatal, iar relatia devine una de dependenta. Mai tarziu se implica in viata lui influentandu-i deciziile.

Din dorinta de a-i face mult bine, ii intarzie maturizarea. Se mira de ce cand baiatul vrea sa plece la casa lui se simt abandonate. Acesta este momentul cand incep santajul emotional de genul “dragul mamei dar tu nu ma mai iubesti?”, “cum poti sa te muti cu ea?”, “eu de ce te-am facut?”, “cine ve avea grija de noi?”, “putem sta impreuna, ne faci si noua o camera in casa ta, nu ne trebuie mai mult”

Ce ai de facut?

In primul rand trebuie sa fii convinsa ca indiferent de ceea ce faci pentru ei nu vei fi niciodata buna. Poti accepta invitatiile familiei lui, insa in primul rand trebuie sa te asiguri ca ai in buzunar cateva stategii.

Fii convinsa de faptul ca niciodata nu vei putea sa ocupi locul mamei lui in inima lui si nici ca vei putea sa o elimini din viata lui. Ceea ce poti face este sa o suporti asa cum este pastrand o distanta potrivita.

Partenerul tau este in dificultate, undeva la mijloc, indiferent de pasiunea dintre voi.

In cazul in care nu te intelegi cu ea, ea va face totul sa il convinga ca tu nu esti persoana potrivita pentru el si va interveni intre voi.

Ea il cunoaste mai bine decat tine, stie cum sa il ia si cum sa il convinga de anumite lucruri, caz in care devine foarte periculoasa pentru fericirea ta.

Exista o vorba care spune cam asa ”fa-te prieten cu dracu pana treci puntea”, cam asa trebuie sa procedezi cu ea.

Incearca sa ai o atitudine decenta in fata ei, punand accentul pe simplitate. Cauta sa ai un stil vestimentar modest, curat, si elegant, evitand fustele mini, decolteurile generoase sau incaltamintea seducatoare.

Daca esti invitata la ei in casa, evita discutiile in contradictoriu, adaptandu-te in functie de subiect. Cauta sa porti discutii despre subiecte care pe ei ii pasioneaza. Evita sa fii falsa, ci doar diplomata pentru ca daca devii certareata si combativa ce vei obtine din partea lor nu este decat ca vei fi considerata o persoana ingamfata.

Comporta-te intr-un mod care lor le face placere, pana cand iti vei atinge scopul.

A fi invitata in casa viitorilor tai socri si a te duce cu mana goala reprezinta o jignire pentru ei. Cauta sa le duci de fiecare data cate ceva, de regula ceva simplu pentru ca daca te duci cu ceva costisitor te vor considera risipitoare.

Cand mergi la el in casa, evita sa faci sex. Fii convinsa ca vor sta cu urechile ciulite sa auda si cel mai mic zgomot. Poti merge la el, insa pana cand data nuntii nu este stabilita nu este indicat sa stai cu el. Doar asa te pot lua drept o fata buna, o adevarata candidata pentru a deveni sotia fiului lor.

Incerca sa vorbesti cat mai mult despre copii pentru ca ar putea fi singurele fiinte pe care ea ar putea sa-i iubeasca mai mult ca si pe copii ei. Daca discuti despre casatorie cu ea, evita sa vorbesti despre detalii legate de ceremonie, haine, rochii, ci doar despre copii.

Daca faci asta ea deja incepe sa isi imagineze ca tine in brate un copilas care va semana cu iubitul ei fiu, retraind clipe in care era mamica si care i-au adus bucurie.

In cazul in care viitoare ta soacra este o gospodina desavarsita, cauta sa ii ceri parerea despre feluri de mancare, cum le face si ce face de sunt atat de gustoase, laud-o, in acest fel fii convinsa ca o vei cuceri.

Evita sa devii prietena cu soacra, nu exita asa ceva, cum ai putea de exemplu sa-i spui unei soacre cum faci sex cu fiul ei asa cum faci cu o buna prietena? Exclus!

Incearca sa fii detasata de ea si foarte diplomata, amabila si concilianta, insa niciodata prea mult la dispozitia ei si foarte implicata in relatia dintre voi.

Evita sa ai lucruri in comun cu ea, altfel spus cu cat stai mai departe de ea cu atat va fi mai bine. Sunt cazuri in care iti spune ca vrea sa va cunoasteti mai bine, ca tu esti ca si fiica ei, uita, nu are cum sa fie asa. De fapt in spatele acestei bunavointe de regula ea unelteste impotriva ta.

Te tine aproape, te interogheaza, te manipuleaza pana isi atinge scopul. Binenteles ca sunt si soacre bune si bine intentionate, insa trebuie sa ai un adevarat radar pentru a le detecta. Multe dintre ele uita ca au fost si ele la un moment dat in aceeasi situatie, ca au avut de luptat, insa ritualul continua.

Unele dintre ele poate au avut o fata care a trecut prin aceleasi situatii. Nu se lasa, continua sa faca ceea ce au vazut, ceea ce stiu. Actioneaza doar spre binele lor, scopul lor este mai important…

Cu drag

Nicoleta Leahu